Finanțarea pe bază de proiecte nu este pentru proști sau hoți

Cu fiecare zi care trece, constat că s-au cheltuit banii pe proiecte anapoda, care nu folosesc nimănui. Există terenuri de fotbal în pantă. Există urme unde au fost patinoare, care s-au deteriorat de-a lungul anilor. Sunt săli de sport cu lacătele ruginite la uși. La sate există parcuri năpădite de buruieni sub soarele torid. 

Se știe că un proiect înseamnă:

- oameni care știu meserie;

- cheltuieli estimate corect;

- termene foarte riguroase;

- riscuri foarte mici în realizare;

- transfer de experiență;

- management veritabil;

- termene care se respectă;

- onoare, cinste și respect.

Din proiecte nu se transferă cheltuielile de la un capitol la altul: La un proiect finanțarea este ritmică. Managerul de proiect trebuie să respecte termenele și condițiile definite în textul cu care a câțtigat finanțarea. Finanțarea pe bază de proiecte nu este pentru proști sau hoți pentru că:

- dintr-un proiect nu există posibilitatea de a fura nimic;

- la final există un audit extrem de sever;

- abaterile presupun returnarea banilor;

- după implementare se urmărește eficiența cel puțin 3 ani;

- nu se acceptă schimbări de obiective;

- neregulile conduc la anularea finanțării.

Rezultă cu claritate că finanțarea de proiecte este benefică numai și numai pentru cei ce sunt bine intenționați, care doresc să realizeze ceva și mai ales care știu meserie, iar ca manageri de proiecte sunt DOXA. Hoții, proștii și nepricepuții nu au ce căuta la competițiile pentru obținerea de finanțări pentru că ei nu definesc corect ceea ce trebuie realizat, nu știu să dezvolte activități, nu au habar să construiască echipe de executanți și cu siguranță că vor depăși termenele, vor consuma materialele fără rost și pe deasupra se vor deda la furăciuni și nu vor fi interesați de calitatea a tot ce se face. Într-un cuvând, managerii proști sunt o calamitate și finanțarea este compromisă. Eu îl compar pe managerul de proiect cu chirurgul mâna a I-a din sala de operație care știe ce are de făcut, are instrumentele toate la dispoziție, iar membrii echipei știu ce au de făcut. Managerul prost este asemeni celui care spune că operația a reușit, dar pacientul e mort.

(17 iulie 2017)

Băi, Dorele, ce mai faci?

La acestă întrebare dorel răspunde scurt și sigur pe el:

- Perforez  accidental o conductă de apă cu cupa de la buldozer.

- Demolez un zid, începând cu baza.

- Demontez o macara de jos în sus.

- Asfaltez niște gripi pline ochi cu apă.

- Demolez stâlpăă de rezistență ai clădirii.

- Acopăr șanțul făcut ieri.

- Schimb podeaua multiseculară a monumentului, cu dale moderne.

- Împrospătez pictura veche de 500 de ani cu ceva lavabil.

- Sting țigara în benzină, pentru prima dată.
- Un teren de fotbal în panta cea mai  abruptă.
- Încarc un cal într-o Dacie.

Când o să mai văd sau aud grozăvii ale lui Dorel, voi completa aceste răspunsuri, că tare deșrtept și priceput este Dorel, mai ceva ca Bulă!

(07 mai 2017)

Hoți de cetățenie română și în același timp tâmpiți

În Italia zilele trecute niște hoți de cătățenie română au arătat cât de tâmpiți sunt, furând mașina poliției cu un polițist în ea. Bineînțeles că urmarea a fost dramatică pentru ei. Prostia se plătește.

Tot zilele trecute, un hoț de cetățenie română, dar tot așa de tâmpit ca hoții care au operat în Italia a furat de la Castelul Corvinilor peste 170.000 lei. Numai când să sară de pe un zid și-a paradit glezna din lipsă de antrenament, ceea ce înseamnă că atât de tâmpit a fost încât proiectul să managerial a fost incompolet, iar el ca resursă a fost de cea mai proastă calitate.

Nu mă mai miră nimic. Urmările năucitoare cu alți hoți tâmpiți, în seriile care vin. Are balta pește berechet!

(07 mai 2017)

Managementul tâmpit

Managementul tâmpit este cam ce se întâmplă pe la noi cu un succes nebun, adică unde lucrurile nu merg chiar de loc. Managementul tâmpit are următoarele caracteristici:

- obiectivul inițial diferă fundamental de obiectivul final;

- modificările în materiale, activități și durate sunt la ordinea zilei;

- nu răspunde nimeni de nimic;

- planificarea este numai în visele unor șefi din birou;

- răspunderea ierarhică este scurtcircuitată;

- angajații fără sarcini mișună peste tot;

- nu știe dreapta ce face stânga;

- pentru orice nerealizare există motive și nu vinovați;

- furtul de materiale, echipamente și energie este natural;

- întârzâierile sunt a doua natură;

- nu există nici standarde, nici norme, nici calitate;

- totul este la voia întâmplării;

- șefii se schimbă mai ceva ca șosetele la mineri.

Cine este bântuit de curiozități bolnăvicioase, va vedea că la autostrăzi managementul este un management tâmpit.  Și la construirea de pasaje de trecere ca acela de la Berceni este tot un management tâmpit. Nu știu dacă există un colțișor unde să nu se întâlnească un management tâmpit, dar de multe ori acela este nu un , ci un management prea tâmpit. Mi-am verificat teoria și am toate motivele să o generalizez când am văzut la anveloparea blocului meu pe bani și de la primărie dar și de la UE. Ceea ce s-a întâmplat s-a încadrat perfect în ceea ce duupă îndelungi cercetări mai mult sau mai puțin științifice am reunit în conceptul de management tâmpit. Astfel:

- durata a fost de 9 luni, ca o naștere;

- s-au produs distrugeri ale elementelor deja existente;

- tăblăria este pusă în dorul lelii;

- culorile sunt fără gust;

- la bază nu există niște elemente de tablă;

- nu se mai deschid geamurile;

- muncitorii erau numai după ciugulit în particular;

- slaba calificare era la ea acasă;

- închiderea balconului cu termopan a fost o calamitate:

- au fost încurcate geamurile și la etaj erau munți de ferestre;

- lipsesc finisajele de după spumare;

- muncitorii se schimbau prea des;

- unii își furau sculele celorlalți;

- cât a fost vara nu s-a lucrat cu săptămânile.

Managementul tâmpit se bazează pe:

- fragmentări;

- tratări incomplete;

- pasări de sarcini și responsabilități;

- abordări în dorul lelii.

Dacă se ia problema cu transplantul de plămâni, în cazul în care proiectul și managementul de proiect ar fi fost făcute ca la carte, clar că azi nu mai era această problemă, cum nici problema blocării din 2016 nu a fost ha soluție, vorba unei pirande bătrâne. Să rememorăm proiecte care după inaugurare nu sunt operaționale și zac în părăsire ca niște hoituri gata să intre în putrefacție. Lângă Biblioteca Națională e o clădire roșie, prin unități bugetare zac utilaje în cutii, deși au costat milioane și tot așa. Numai managementul tâmpit este sursa tuturor necazurilor, dar acesta nu are cum să fie depășit atât timp cât răul nu este stârpit din rădăcină. Am soluția.

(11 aprilie 2017)

Minciuni ca pe la noi

Nu de puține ori am văzut oameni care debitează minciuni cu o așa de mare ușurință încât am impresia că a minți este la ei o a doua natură sau chiar prima.
Minciuna nr. 1.
Joi 17 martie 2016 în Sinaia în dreptul restaurantului Bucegi era o damă care scosese spre vânzare niște pulovere foarte viu colorate pentru copii. M-am uitat la ele cu ochiul omului care știe foarte multe despre producția de tricotaje, căci am avut și producție de așa ceva imediat deupă Revoluție.
Femeia, nesimțită dealtfel, a început să vorbească și să zică despre faptul că acele lucrușoare frumușele în felul lor sunt hand made. Am întrebat-o dacă ea crede ce spune și fără a clipi din ochi a repetat chestia cu hand made. I-am demonstrat că minte cu nerușinare pentru că tot ce se tricotează la mașină este:
- cu ochiul egal;
- cu rând drept;
- cu productivitate scăzută;
- fără croiala prin tăiere;
- are variații de la un produs la altul.
În final, a recunoscut mica mincinoasă și a zis că hand made sunt numai niște aplicații cu acul de un simplism dus până la vulgaritate. Am văzut că se practică să se cumpere din oraș diferite chestii și să se aplice ori o cremă tot din tub, ori să se coasă niște etichete. Ăia care fac asemenea giumbușlucruri ne cred pe noi cumpărătorii atât de fraieri câ le înghițim improvizațiile.
Minciuna nr. 2.
Tot pe drumul Ploiești - București, la stradă sunt nenumărați speculanți care vând flori. Cine face o analiză cât de cât de marketing vede că toate florile sunt la fel. Cine crede că a dat peste ei munca se înșeală grav.Ei merg la o aceeași sursă, cumpără toți aceeași marfă, ieftină de regulă și ies în stradă să păcălească pe fraieri. Dacă stai de vorbă cu ei, spun că au în spatele casei solar și acolo dezvoltă o asemenea producție. Sunt demascați de ghivece care au eticheta producătorului și de pământul ășor uscat, exact ca în supermarket la raionul de flori. Unii vânzători ambulanți n-au nici măcar inspirația să rupă etichetele care spun despre ce floare este vorba. Niște semianalfabeți deja tipăresc denumiri în latină.
Minciuna nr. 3.
Tot pe drumul Ploiești - București, vânzătorii ambulanți au expuse caserole cu căpșune, frumos aranjate, exact ca în market. Ei zic în nesimțirea lor drăgălașă, nevinovată, funciară și degajată cu grație că le-au produs în solariile lor. De fapt în spatele casei cel mult este o grămadă de lucruri inutile sau un garaj sau o fântână sau niște cărămizi pentru o nouă construcție sau niște țevi furate de pe undeva sau probabil un autoturism nefuncționabil sau cine mai știe ce porcărie cu proveniență dubioasă.
Minciuna nr. 4.
O preiau de la un filmușor de Tv tot ceva de pe drumul Ploiești - București când reporterița o intreba pe o babă:
- Mamaie, bananele aste de unde le ai?
- De la noi din grădină, mămică, abia le-am cules azi dimineață!
- Dar portocalele, de unde sunt, mamaie?
- De la noi din grădină, mămică, abia le-am cules azi dimineață!
- Dar  fructele astea de kiwi?
- De la noi din grădină, mămică, abia le-am cules azi dimineață!
- Și grapefruit-urile astea?
- De la noi din grădină, mămică, abia le-am cules azi dimineață!
Așa că totul este clar. Pe lângă faptul că unii sunt puturoși și vor să câștige fără muncă, mai sunt și mincinoși.
Va trebui să regândim zicala că o nenorocire nu vine niciodată singură și să zicem că defectele vin la pachet.
Mă întrebam cum a făcut comunismul din țăran vrednic, țăran semivrednic. Dar capitalismul sălbatic de după 1989 l-a făcut pe omul de la țară  și mai mincinos.

(19 martie 2016)