Greva magistraților

 Modificările privind:
- pensiile magistraților,
- vârsta de pensionare a magistraților,
a determinat declanșarea grevei magistraților, situație fără precedent în istoria post-decembristă a spațiului carpato-danubiano-pontic.

Lucrarea omului, căci situația aceasta cu pensionarea și cu algoritmulul de calcul al pensiilor pentru magistrați, este lucrarea omului și vorba proverbului, tot omul ar trebui s-o desfacă, în niciun caz, nu dracul, căci el și-a băgat coada doar la începutul lucrării, restul fiind lucrarea minții omului.

Acum este greva magistraților. Nu știu cât va dura. Nu știu ce va face parlamentul. Știu ce va decide CCR. Se vor pierde bani din PNRR, căci deși există o soluție, nimeni nu o folosește, căci în mintea unora este ideea de omorî și capra vecinului, în loc de a îngrășa toate caprele de pe plaiul nostru cel mioritic.


(29 august 2025)

Vreți să stârpiți corupția?

Vreți să stârpiți corupția?
Simplu. Nu mai puneți să facă legi persoane corupte.
Confiscați tot ce este obținut prin corupție, multiplicat cu 3.
Eliminați toate formele de ascundere a averilor dobândite prin corupție.
Corupții să aibă dreptul doar la săpat șanțuri toată viața.
Faptele de corupție să nu se prescrie niciodată.
Nu pușcăria rezolvă problemele corupției, ci discriminarea oamenilor în cinstiți și corupți.
Corupții să sape doar la șanțuri, să poarte o anumită uniformă și să aibă brățară de corupt.
Orice alt mod de a lupta cu corupția este o glumă sinistră.
Recuperarea integrală a prejudiciului înainte de orce, doar descurajează actele de corupție.

(01 februarie 2023)

Întocmirea listelor buclucașe

Am văzut de-a lungul anilor că li s-au pus în cârcă unor șefi, chestii făcute de executanți iresponsabili. Mă gândesc la acordarea unor distincții de către administrația prezidențială unor torționari, unor securiști de-ai lui CEAUȘESCU, unor pușcăriași. Mă gândesc cum orașul Caracal a devenit oraș turistic de interes local și premierul nu știa.
În mod normal, să zicem că de la un centru de comandă se cer liste în teritoriu cu persoane sau obiective, dintre care vor fi selectate unele. De la centru se dau precis și condițiile pe care trebuie să le îndeplinească persoanele sau obiectivele pentru a fi incluse în listă. Va pleca de la nivel local mai multe liste însoțite de documentații, care dacă sunt analizate, să rezulte că trecerea pe listă s-a făcut corect.
Aceste filtre se folosesc pentru ca în final să apară o listă centralizată fie cu persoane care îndeplinesc condițiile, fie cu obiective, care de asemenea, îndeplinesc condițiile. Cei de pe liste beneficiază de statutul pentru care s-au cerut listele. Și totuși apar probleme. Cauza apariției problemelor este una simplă: se pierde informația. Fiecare listă de la nivelul local, este întocmită și trebuie să poarte o singură semnătură, semnătura celui care răspunde de conținutul listei. Doar o singură persoană este reponsabilă de ce este în lista de la primul nivel.
La următorul nivel, se primesc mai multe liste și documentații și se adaugă filtre. Va rezulta o nouă listă cu toți cei ce corespund și noilor filtre. Lista trebuie semnată de o singură persoană. Se procedează la fel până se ajunge la cel care atribuie avantajele pentru acre au fost cerute listele. 
Dacă apare o problemă, trebuie văzut unde a fost eroarea. Nu este nicio problemă de a identifica cine este responsabilul pentru că se merge aval-amonte și problema este rezolvată. Chestiunea este că responsabilul care trebuia să se îngrijească de la nivelul cel mai de jos este cel care va fi sancționat. Tot așa se va proceda pe întreg lanțul, până la capăt. În momentul în care nu se procedează așa, să nu ne mirăm. Chestia cu semnături multiple pe un document determină disiparea responsabilității și totul se duce de râpă.

(13 ianuarie 2023)

Obsesia amnistiei

Acum există obsesia amnistiei unor condamnați. Îmi amintesc că în 1986 mergeam cu autobuzul 331 venind spre Berceni de la Piața Unirii. O doamnă a zis:

- Feriți gențile!

Era o referire la mine, căci am văzut oamenii cu privirile ațintite spre chipul meu, care eram proaspăt tuns și nu oricum, ci foarte scurt căci îmi era ușor să mă spăl pe cap în fiecare dimineașă fără probleme legate de uscarea părului.

Deci am simțit pe pielea mea ce înseamnă atitudinea cetățenilor față de cei ce ies din pușcărie, căci oamenii sunt foarte intoleranți și necruțători, deși dintre ei mulți au făcut rele, dar norocul lor a fost că nu au fost nici prinși, nici pedepsiți.

Eu nu spun nici să se dea decter de amnistie și nici nu spun să nu se dea decret de amnistie. Dar trebuie să facem o analiză foarte detaliată să vedem:

- când s-a dat ultimul decret de amnistie la noi;

- care sunt țările unde se fac amnistii;

- la ce intervale guvernele din alte țări dau decrete de amnistie;

- ce face UE în problema amnistiei;

- care sunt efectele amnistiei la alții și la noi.
Obsesia amnistiei i-a cotropit pe politicienii și pe cetățenii intransigenți ai spațiului mioritic. Dacă exista și acum decretul 153, mulți dintre intransigenții de azi și-ar fi dorit amnistie.

Dacă totul este nasol, din legislație să se scoată amnistia ca modalitate de a arăta clemența față de cei care au greșit. Dacă însă lucrurile stau altfel, este cazul ca legislativul de la București să se comporte ca atare și să facă exact ce fac țările civilizate la care căscăm gura, ochii și urechile să luăm hrană, respectiv, lumină și învățături.

Apropo, știu acum o femeie pentru care grațierea este mănușe. A, nu. știu de fapt trei.

(05 decembrie 2018)

Cărțile scrise în pușcărie

Comuniștii și-au băgat în pușcărie elitele, printre care se aflau filosofi, matematicieni, istoric, poeți, medici, fizicieni, oameni politici. Cei cărora li s-a permis, au scris în anii de temniță poezii, cărți, eseuri, care ulterior au fost confiscate, ca mult mai târziu să fie publicate, dovedindu-se a fi capodopere.

Nu despre aceste elite doresc acum să scriu, ci despre pușcăriași care pentru a beneficia de reducerea pedepselor au scris ca disperații 24/24 nenumărate lucrări științifice girate de universitari, ca fiind valoroase. 

Autorii unor astfel de cărți au fost:

Gigi BECALI

Dan VOICULESCU

Dinel STAICU

Sorin APOSTU

Dan DIACONESCU

Adrian NĂSTASE

Remus BACIU

Mihai VASILE

Miron MITREA

Gheorghe PENESCU

Gheorghe POPESCU

Mihai STOICA

Gheorghe COPOS

Zsolt NAGY

Cătălin VOICU

Relu FENECHIU

Cristian BORCEA

Ioan BECALI

Dorinel MUCEA

Ei se apropie de 200 de astfel de autori. O trăsătură comună au foarte mulți dintre ei și anume dispun de averi colosale care le permit o serie de facilități legate mai ales de confortul actului de cercetare științifică în celula închisorii, dar și la biblioteca închisorii, precum și circulația de idei în toate direcțiile, sub forme dintre cele mai rafinate, căci cartea nu se transmite pe cale orală, ci se scrie pe hărtie sau pe computer, sau se scrie pur și simplu singură.

După ieșirea din pârnaie, nu-mi amintesc să mai fi auzit că vreunul și-a continuat profesia de cercetător științific, care natural ar fi dus la publicarea de noi lucrări științifice. Este și aceasta o mostră nefericită prin care justiția a intrat cu cizmele noroite în știință, crezând că judecățile de valoare sunt apanajul ei. Este știut că o carte se scrie cam în 3-5 ani și necesită documentare, idei originale, experimente și mai ales dăruire și talent, care nu prea există prin pușcăriile mioritice de azi din lipsă de elite aflate după gratii din convingeri politice, religioase sau de rasă.

(26 aprilie 2018)