Tudorele, mai glăsuiește-ne tălică ceva!

Tudorel TOADER, ministrul justiției, avocat, fost jurat laCCR, are plăcerea de a se auzi vorbind. Cu glasul său de foarte bun povestitor, are capacitatea de a ne ține cu ochii deschiși și peste 10 ore, mai ceva decât Fidel CASTRO care avea discursuri interminabile sau ca Hugo CHAVEZ care mai și cânta la chitară în aparițiile sale constante la televiziune.
Deci, Tudorele, mai glăsuiește-ne tălică ceva! Aș vrea să adorm și simt nevoia să mi se spună o poveste despre Codruța, că tare mai frumos mai știi tălică să le zici. Nu uita să spui că ai încălecat pe-o șa și mi-ai spus pobeste-așa, chiar dacă vezi că am adormit.

(16 februarie 2018)

Tudorele, profesionistule!

Tudorel TOADER, ministrul justiției, avocat, fost judecător la CCR, este apreciat de toată lumea ca fiind un profesionist desăvârșit. Eu nu contest caeste calități ale lui Tudorel TOADER, profesor universitar doctor, care a fost decan, este rector și a fost în demnități de extremă importanță. Când intri în politică este cu totul altceva. Acolo ori ești cu gloata, ori te opui și dispari. Numai când ești în vârful vârfurilor și faci o echipă de tipi care-ți împărtășesc ideile mai ai o șansă de a schimba ceva. În caz contrar, e imposibil. Ceea ce se întâmplă și acum. Tudorel TOADER s-a considerat portdrapelul unui scop nobil, fără a avea în spate pe cei care să-l sprijine 100%. Nici nu avea cum să fie altfel. Îmi aduc aminte de tânărul arhitrect care merge în producție. Este chemat de șefi și întrebat:

- Tinere, ce vrei tu să faci?

- Eu vreau să fac orașul viitorului!

- OK. Noi avem nevoie să faci tu o scară de bloc.

Foarte tânărul arhitect a plecat să facă scara de bloc. Și a făcut-o, chiar foarte bine.

După vreo zece ani de scări de bloc, este chemat de șefi.

- Domnule arhitect, ce vrei tu să faci?

- Eu vreau să fac un cartier al viitorului!

- OK. Noi avem nevoie să faci tu o scară de bloc.

Tânărul arhitect a plecat să facă scara de bloc. Și a făcut-o, chiar foarte bine.

După vreo zece ani de scări de bloc, este chemat de șefi.

- Domnule arhitect, ce vreți să faceți?

- Eu vreau să fac bloc al viitorului!

- OK. Noi avem nevoie să faci tu o scară de bloc.

Arhitectul matur a plecat să facă scara de bloc. Și a făcut-o, chiar foarte bine.

După vreo alți zece ani de scări de bloc, este chemat de șefi.

- Domnule arhitect, v-am chemat să proiectați un oraș al viitorului.

- Mulțumesc frumos. Merg să fac o scară de bloc.

Cam așa stau lucrurile și cu  omul nostru, deși este inexplicabil, căci este un om la 58 de ani, care ar fi trebuit să știe clar cum stau lucrurile și mai ales, cum se supraviețuiește în politică și mai ales care este momentul optim al marilor înfăptuiri și cine trebuie să le și facă. În momentul de față, acel moment a fost ratat. Plasarea în timp a fost undeva pe 21 decembrie 2014. Momentul a fost ratat. Acum nu mai este nimic de făcut.

Tudorele, mă plictisești!

(16 februarie 2018)

Tudorel TOADER, ministrul justiției, avocat, CCR, ministru, Japonia, UE, 

Tudorele, mă plictisești!

(16 februarie 2018)

Tudorele, mă enervezi!

Tudorel TOADER, ministrul justiției, orinde apare are fraze lungi, construcții în care face enumerări separate prin virgule. Este monoton și arid. Orice aș face, nu am capacitatea să-l urmăresc pe acest om. Mie nu mi-au plăcut niciodată indivizii care spun vrute și nevrute, iar esența se reduce la o farză. După ce m-a zăpăcit la prima sa apariție vorbitn o oră, a spus ceea ce trebuia de fapt să spună în trei cuvinte: nu e momentul. Dacă spunea asta de la început, era bărbat. Așa, l-am asociat unor vecine care vorbesc peste gard despre cum fac ciorba de fasole și cum mestecă în mămăligă. Chiar încep să-mi aduc aminte de cuvântările stereotipe într-un limbaj de lemn ale lui Nicolae CEAUȘESCU pe la Congresele PCR, care nu se mai terminau și pe care le citea de pe foi, fără ochelari, că erau scrise cu fonturi foarte mari la o mașină de scris unicat.

Tudorele, mă enervezi!

(16 februarie 2018)

Tudorele, cară-te!

Tudorele, o tot lălăi ca la Ploiești, deși ești din Iași. Mă așteptam eu la ceva serios, căci cariera fulminantă recomanda un on merticaql, bine pregătit. Trebuia să-mi dau seama că chestia cu curajul este discutabilă, mai ales că în spațiul mioritic chestia asta nu prea este adevărată. Proverbul cu capul plecat, sabia nu-l taie, iată că se adeverește. N-am să înțeleg niciodată de ce te-ai băgat în chestia cu DNA, știind cum stă treaba acolo și că sunt lucruri intangibile. Ca om cu experiență și cu inteligența la el, refuz să cred că nu ai știut exact cum stau lucrurile și mai ales ce este posibil și ce nu. Era cinstit să fi spus în 3 cuvinte, la prima conferință de presă, ceea ce ai spus în două minute, adică nu este momentul. Nu trebuiea să mai vorbești tălică o oră, fără rost.

Ai venit și ai zis ceva de sfârșitul anului. Ai spus ceva de sfârșitul lui ianuarie. Ieri 15 februarie la conferința aia penibilă ai zis că faci și dregi joi pe 22 februarie 2018. Amânările astea deja sunt supărătoare.  Eu nu cred. Eu nu te mai cred. N-ai să faci nimic, pentru că nu este nimic de făcut. dacă găsise prezidentul înlocuitorul Codtruței KOVESI,fii sigur că o înlocuia demult. Nu trebuie să vii tălică s-o revoci, căci s-ar fi revocat singură. Stai în banca matale, că problema e cu totul alta și te depășește. Nimeni nu-și dorește final de carieră la 58 de ani, când sunt atât de multe opțiuni mai ales prin Eur rang înalt au salarii și pensii fabuloase. Noi avem zicerea: vrei calule, ovăz?

(16 februarie 2018)

Tudorele, mă plictisești!

De la un timp, un anume Tudorel TOADER iese pe sticlă și cu voce de povestitor care e bună să-i adoarmă pe cei mici, spune tot felul de chestii, fără a uita să dea și un termen când va face marele anunț. De fiecare dată, vorbește, vorbește și vorbește, fără a fi concret măcar o clipă. Face în pantaloni pe el de frică. Un bărbat dacă are de spus ceva de spus, o face în câteva cuvinte. Dacă Laura Codruța KOVESI este bună, las-o, bre, acolo. Dacă nu e bună, schimb-o, nene, dar nu mai face circăreala asta ieftină. După părerea mea, fata asta a mai făcut ceva, în mocirleala asta de nepătruns. O mai fi făcut și greșeli. Dar toată lumea care muncește, mai și greșește. Așa că fii clar, bre. Și fii concis, bre! Deja mă plictisești, professor!

(16 februarie 2018)