1000 de oameni care m-au dezamăgit: Tiberiu SOARE

Tiberiu SOARE este un bărbat la 45 de ani.
Tiberiu SOARE a absolvit Conservatorul de Muzică din București
Tiberiu SOARE din 2021 este dirijor artistic al ONB.
Tiberiu SOARE a dirijat un spectacol la ONB după ce a fost modificată sala și orchestra se auzea ca la bâlci, prea tare, acoperind soliștii, ceea ce m-a mirat că dirijorul ar fi trebuit să asculte ce se cântă din puncte diferite ale sălii și să facă reglajele necesare. N-a făcut și m-a dezamăgit.
Tiberiu SOARE ca artist s-a purtat aiurea în conflictul cu Alina COJOCARU atât el cât și Vlad CONTA. Nu știu dacă Vlad CONTA are legătură cu Iosif CONTA, dar orice ar fi a fost ceva dezamăgitor.

Întrebare: balerinele mai au ștrampii cârpiți?

(01 noiembrie 2022) 

Publicul de la spectacolul cu opera TURANDOT din 13.02.2020

Bucureștiul este un oraș cu 2.000.000 de locuitori cel puțin, iar sala ONB are 952 de locuri, iar a se juca spectacole cu casa închisă trebuie să îndeplinească o singură condiție și anume, spectacolele să fie bune, cu interpreți buni și cu producții recunoscute, pentru lucrări artistice renumite.

Și în ziua de joi 13 februarie 2020 sala ONB a fost plină, publicul fiind foarte civilizat, în sensul că nu au foit ambalaje, nu au sunat telefoane, oamenii au venit la timp și și-au ocupat locurile. Lumea nu a fost nerăbdătoare să iasă la pauze. Este același public cuminte pe care îl știu eu dintotdeauna. Am admirat faptul că oamenii vin la operă îngrijit îmbrăcați, lasă hainele la garderobă și în pauze este destul de multă liniște, nu este acel freamăt întâlnit acolo unde sălile au peste 2500 locuri. Spațiile generoase de la ONB fac din pauze locuri unde lumea iese și comentează, dar în liniște.

Am appreciate faptul că publicul bucureștean este disciplinat și nu are manifestări ieșite din comun, deși nu i s-a dat prilejul nici să cadă în extaz, nici să arunce cu ouă clocite spre scenă.

Mi-a atras atenția că atmosfera era cam aceeași din timpul bombardamentelor, în care o lume sărăcită pune țoalele cele mai bune, dar fără strălucire pe ea și merge să se bucure. Nu am văzut lux, nu am văzut sclipire. Bucureștiul lui 2020 este un oraș al lumii sărace, cu oameni triști, care nu etalează nimic, pentru că nu au ce etala. În lipsa unei tradiții spre un standard ceva mai răsărit, publicul de joi 13 februarie 2020 parcă era venit de pe șantiere, pline de noroaie, hainele fiind nu prăfuite, ci ponosite, ca semn al nivelului de trai ajuns sub acea limită a ieșirii la suprafață.

(14 februarie 2020)

Figurația la TURANDOT din 13-02-2020

Spectacolul cu opera TURANDOT de PUCCINI are un început șocant. Pe scenă intră foarte, foarte mulți figuranți, pe post de sclavi. Se vede în acest fel că scena este prea mică.

M-a impresionat că acești figuranți reapar periodic în scenă. Ei sunt printre coriști, ceea ce este un lucru extraordinar.

este ceva cu totul special că la terminarea spectacolului, la aplauze, toți figuranții, inclusiv corul de copii vin pe scenă. Este un semn de respect față de spectatorii din sală.

Pentru modul în care această mulțime este folosită în scenă ca personaj colectiv, ONB merită nota 10.

(14 februarie 2020)

Aplauzele de final la TURANDOT din 13-02-2020

La spectacolul cu TURANDOT din 13 februarie 2020 mă așteptam să aud aplauze și tenorul Daniel MAGDAL să facă un bis la Nessun Dorma, ceea ce nu s-a întâmplat.

La București lumea este atât de exigentă încât nu face așa ceva, chiar dacă aria a fost interpretată foarte corect.  Este posibil ca la București să nu se facă ceea ce la Arenele din Verona, Scala din Milano sau altundeva se face, adică se bisează și toată lumea e mulțumită.

Mi-a plăcut că la terminarea spectacolului artiștii au fost îndelung aplaudați. Organizatorii au oferit flori artiștilor, dar cred că dacă ofereau și buchete de trandafiri ar fi fost mai spectaculos. Măcar divei trebuiau să-i dea niște trandafiri, căci florăriile sunt pline de asemenea flori nobile.

Cârcotesc și eu, na!

(14 februarie 2020)

Orchestra de la ONB la spectacoilul TURANDOT din 13.02-2020