Brad PITT și românii

Mulți dintre concetățenii noștri de sex masculin au bizarul obicei de a nu se uita în oglindă. Nu este vorba de a se privi fiecare în oglindă pentru a vedea cât de frumos este. Este vorba de a se privi în acea oglindă care-i permite să vadă:

- cât de performant este,

- care este meseria pe care o cunoaște,

- dacă este apreciat de cei din jur,

- câte zerouri după prima cifră semnificativă de dinaintea virgulei, din stânga deci, are contul său,

- care sunt calitățile pentru care a fost apreciat,

- efortul necesar de a scăpa de defectele pe care i le-au identificat cei din jur,

- mărimea succesului celor întreprinse de el în ultima perioadă, să zicem un an.

Nefăcând astfel de autoanalize, care echivalează cu o privire exigentă într-o oglindă specială, foarte mulți dintre bărbații patriei, fie ei politicieni, fie ei meseriași, fie ei șmecherași, se cred cu toții Brad PITT și în consecință, au reacții năucitoare:

- doresc să pornească afaceri de miliarde, dar în conturile lor suflă vântul,

- iau poziția de mari cuceritori fără a avea un minim de educație și nici verb,

- urmăresc chilipiruri, în ideea de a găsi naivii care să muște momelile lor,

- înșiră tot felul de gogoși pe care nici ei nu le cred, inducând ideea că ei sunt de succes.

Am văzut foarte multe specimene de acest fel și la o discuție mai aplicată, mi-am dat seama că superficialitatea lor este maximă. Există cel puțin cinci modalități de a pune lucrurile la punct și anume:

- vocabularul sărăcăcios, bazat pe șabloane simple, ușor de învățat și de aplicat,

- lipsa unei cărți de vizită care să fie venită în avansul întâlnirii,

- existența unei prezentări neadecvate contextului, cu insistența pe elemente neesențiale,

- privirea în altă direcție când trebuie date răspunsurile sucte, clare și fără negații,

- imposibilitatea de a răspunde prin DA sau Nu la întrebări punctuale, dar esențiale.

Am cunoscut un tip care dorea să facă un parc tehnologic, dar el nu avea o afacere, o mașină  și nici o casă a lui. Am cunoscut pe unul care dorea să înființeze un masterat științific, dar el nu publicase niciun curs universitar, nu coordonase niciun curs sau măcar un seminar cu studenții de la licență. Am cunoscut pe unul care dorea să-și facă o vilă de un milion de euro în partea de nord a Bucureștiului, dar el nu dispunea nici de card de sănătate și nici de card de salariu pentru că lucra pe unde apuca. Toți aceștia se uitau în oglinda de la WC-ul public și se vedeau Brad PITT, deși. Când vedem astfel de tipi, noi zicem sec: fabulează!

(06 martie 2019)