Istoria vie: NOI MUNCIM,NU GÂNDIM!

Scriitorul Zaharia STANCU a scris romanul DESCULȚ și acolo mama băiatului numit DARIE îi apune copilului:
- Să nu uiți, DARIE! DARIE, să nu uiți!
Iar băiatul își asigură mama:
- N-o să uit, mamă! N-o să uit!
Gândindu-mă la vorbele lor, mi-au revenit în minte zicerile din piepturi proletare în marșurile organizate de revoluționarii în funcție la începutul anilor '90.  
În vremurile de început ale democrației noastre originale, minerii din Valea Jiului și muncitorii de pe platformele industriale ale Bucureștiului au fost masele de manevre perfecte prin care noua putere își făcea mendrele în numele Revoluției Democratice, căci forța maselor însemna în puținătatea ei simbolul rezolvării tuturor problemelor cu care se confrunta din partea opoziției. Fenomenul Piața Universității era în floare și mă aflam undeva în zona Colțea, căci îmi duceam copiii la liceu la piața 1 Mai și obligatoriu treceam prin zonă ocolind fortuit aria unde erau demonstranții. Într-o dimineață, a trebuit să fac ocolul cu mult înainte de traseul pe care-l știam căci o coloană compactă de muncitori îmbrăcați în salopete scandau:
NOI MUNCIM,NU GÂNDIM!

A fost marele adevăr pe care l-a rostit poporul, adevăr care s-a reflectat prin procentul de 85,07% obținut în Duminica Orbului de Ion ILIESCU la alegerile prezidențiale, venirea repetată a minerilor în București, distrugerea industriei care în mintea lui Petre ROMAN era doar o grămadă de fiare vechi, nenumăratele decizii mediocre luate care au dus țara într-o direcție greșită, ceea ce a făcut ca aderarea la UE și la NATO să se producă cu mare întârziere în raport cu țări ca Ungaria, Polonia și Cehia.


(31 ianuarie 2025)