Transformarea omului în era inteligenței artificiale

Inteligența artificială aduce modificări extraordinare în activitatea și în atitudinea omului, căci omul acceptă inteligența artificială prin nenumăratele facilități pe care aceasta i le crează omului.

Dispozitivele inteligente, care îi oferă omului tot felul de funcționalități îl disciplinează pe om căci acesta trebuie să facă pașii obligatorii impuși de dispozitiv pentru a ajunge la funcționalitatea dorită și să preia mesajele oferite de aplicațiile activate, pentru a introduce datele sau comenzile necesare trecerii la pașii următori, în vederea obținerii rezultatului final.

Sunt aplicații înzestrate cu componente de inteligență artificială care-l asistă pe om în vederea construirii de conținut digital, care fac și anumite evaluări ale calității conținutului original și aici mă refer la originalitatea acestui conținut. Dacă un compozitor care folosește computerul pentru a scrie o partitură integrează conținutul digital creat într-o aplicație care face comparații cu tot ceea ce există în zona creațiilor muzicale digitalizate, inclusiv prin compararea cu fișiere audio generate, are posibilitatea de a vedea cât de diferit este conținutul digital muzical creat de el sau să constate că există similitudini între muzica scrisă de el și anumite bucăți muzicale deja existente.

Nu mai insist aici asupra tezelor de doctorat căci deja produsele software anti-plagiat au ajuns ceva banal, super-utilizat și mai ales descurajatoare pentru cei ce doresc să elaboreze teze de doctorat prin ne-muncă.

Nu trebuie să se înțeleagă cumva că omul va deveni o anexă a unui computer cu software înzestrat cu inteligență artificială sau a unui robot, ci omul va deveni mult mai activ, mult mai creativ și toate dispozitivele înzestrate cu inteligență artificială îl va ajuta ca tot ceea ce el este în stare să facă, să facă mult mai bine, mult mai eficient. dar, inteligența artificială îl constrânge pe om să nu mai trișeze, să nu mai mintă, să nu se mai fofileze, ci să arate ce știe el exact să facă, chiar dacă el lucrează într-o echipă și crede că totul este de-a valma, la grămadă. Inteligența artificială are posibilitatea să vadă contribuția fiecărui membru al echipei și numai din analiza dialogurilor dintre aceștia, prin analiză semantică a textului captat. Vom crede că nu mai avem scăpare și suntem sub lupa echipamentelor dotate cu inteligență artificială. Este senzație numai aparentă, pentru că și atunci când lucrăm în echipă există un șef sau un vătaf, care stă cu ochii pe noi. Numai că față de șef sau de vătaf, inteligența artificială exclude subiectivismul și elimină discontinuitățile de supraveghere. Omul nu este singur, ci munca lui este potențată de tot felul de echipamente inteligente. El trebuie doar să vrea să facă treabă. În era inteligenței artificiale se va separa grâul de neghină și ponderea băgătorilor de seamă, a șmecherilor a celor care se fofilează se va reduce semnificativ, căci instrumentele de evaluare sunt cele acre vor face diferența. Deci era inteligenței artificiale este era progresului social, cu contribuția efectivă a tuturor membrilor societății. Pe vremuri exista la comuniști lozinca: nu știi, te învățăm; nu poți, te ajutăm: nu vrei, te obligăm. Cu inteligența artificială lozinca va fi nu știi, te învățăm; nu poți, te învățăm; nu vrei, te învățăm. Inteligența artificială este singura care va prelua de la fiecare dintre noi exact ceea ce suntem în stare să facem și ne va pune exact acolo pe locul pe care îl merităm, fără elemente de subiectivism sau ingerințe din exterior.






(31 ianuarie 2025)