Scriitorul Zaharia STANCU a scris romanul DESCULȚ și acolo mama băiatului numit DARIE îi apune copilului:
- Să nu uiți, DARIE! DARIE, să nu uiți!
Iar băiatul își asigură mama:
- N-o să uit, mamă! N-o să uit!
Gândindu-mă la vorbele lor, mi-au revenit în minte zicerile din piepturi proletare în marșurile organizate de revoluționarii în funcție la începutul anilor '90.
În vremurile de început ale democrației noastre originale, minerii din Valea Jiului și muncitorii de pe platformele industriale ale Bucureștiului au fost masele de manevre perfecte prin care noua putere își făcea mendrele în numele Revoluției Democratice, căci forța maselor însemna în puținătatea ei simbolul rezolvării tuturor problemelor cu care se confrunta din partea opoziției. Fenomenul Piața Universității era în floare și mă aflam undeva în zona Colțea, căci îmi duceam copiii la liceu la piața 1 Mai și obligatoriu treceam prin zonă ocolind fortuit aria unde erau demonstranții. Într-o dimineață, a trebuit să fac ocolul cu mult înainte de traseul pe care-l știam căci o coloană compactă de muncitori îmbrăcați în salopete scandau:
IMGB FACE ORDINE!
Nu știu ce s-a întâmplat cu exactitate, dar bine nu a fost, căci au apărut și minerii și istoria a luat-o la vale, întorcându-ne înapoi în timp cu 100 de ani. Acum nici muncitori supercalificați nu mai sunt, nici platforme industriale nu mai sunt, nici export de turbine nu mai este, dar sunt depozite de mărfuri de import și de legume tot de import și oameni triști, care vor să-și caute rostul, din moment ce conducătorii de demult le-au pierdut busola.
- Să nu uiți, DARIE! DARIE, să nu uiți!
Iar băiatul își asigură mama:
- N-o să uit, mamă! N-o să uit!
Gândindu-mă la vorbele lor, mi-au revenit în minte zicerile din piepturi proletare în marșurile organizate de revoluționarii în funcție la începutul anilor '90.
În vremurile de început ale democrației noastre originale, minerii din Valea Jiului și muncitorii de pe platformele industriale ale Bucureștiului au fost masele de manevre perfecte prin care noua putere își făcea mendrele în numele Revoluției Democratice, căci forța maselor însemna în puținătatea ei simbolul rezolvării tuturor problemelor cu care se confrunta din partea opoziției. Fenomenul Piața Universității era în floare și mă aflam undeva în zona Colțea, căci îmi duceam copiii la liceu la piața 1 Mai și obligatoriu treceam prin zonă ocolind fortuit aria unde erau demonstranții. Într-o dimineață, a trebuit să fac ocolul cu mult înainte de traseul pe care-l știam căci o coloană compactă de muncitori îmbrăcați în salopete scandau:
IMGB FACE ORDINE!
Nu știu ce s-a întâmplat cu exactitate, dar bine nu a fost, căci au apărut și minerii și istoria a luat-o la vale, întorcându-ne înapoi în timp cu 100 de ani. Acum nici muncitori supercalificați nu mai sunt, nici platforme industriale nu mai sunt, nici export de turbine nu mai este, dar sunt depozite de mărfuri de import și de legume tot de import și oameni triști, care vor să-și caute rostul, din moment ce conducătorii de demult le-au pierdut busola.
(31 ianuarie 2025)
No comments:
Post a Comment