Au existat și există nenumărate tendințe de a înființa festivaluri muzicale, altele decât UNTOLD, dar care nu au succes. oamenii încearcă, dar de fiecare dată eșecul este lamentabil și nimeni nu se întreabă de ce festivalurile în general și festivalurile muzicale în special, eșuează la români? cauzele nu trebuie căutate nici pe Marte, nici pe Lună, ci trebuie căutate aici în spațiul carpato-danubiano pontic, pentru că festivalurile nu eșuează altundeva, ci aici la noi.
Eu am încercat să descifrez parcursul anumitor festivaluri și să identific unele dintre cauzele care generează drumul spre eșec, drept care voi căuta să expun aici concluziile la care am ajuns.
În primul rând, festivalurile muzicale eșuează la români pentru că nu există săli de peste 5.000 locuri în care să se țină astfel de festivaluri. Sălile foarte mici, înseamnă număr mic de spectatori, încasări puține și transferul poverii costurilor presupuse de un festival pe umerii sponsorilor sau a organizatorilor, care sunt de regulă organizații bugetare, care au limitări severe în a asigura fondurile necesare.
În al doilea rând, festivalurile muzicale eșuează la români pentru că managementul lor este deficitar. Se știe că un festival este un eveniment de o mare anvergură, iar amatorismul nu are ce căuta în derularea lui, iar la noi, unde toată lumea se pricepe la orice, echipa care asigură managementul festivalului este de un profesionalism îndoielnic, ceea ce duce automat la abordări nerealiste și la costuri insuportabile.
În al treilea rând, festivalurile muzicale eșuează la români pentru că se folosesc rețete vechi de organizare a festivalurilor, ignorându-se faptul că acum lumea are posibilitatea de a se informa de pe Internet și de a prelua de acolo clipuri muzicale de mare performanță, iar cei ce sunt interesați să plătească un bilet, vor ceva calitativ peste nivelul a ceea ce există pe Internet.
În al patrulea rând, festivalurile muzicale eșuează la români pentru că organizatorii văd festivalul cum vor ei, căci se cred profesioniști, ignorând că printre spectatori sunt persoane de un rafinament ieșit din comun, cu mult peste nivelul lor de organizatori și atunci așteptările spectatorilor depășesc cu mult oferta mediocră propusă de organizatori, iar biletele nu se vând.
În al cincilea rând, festivalurile muzicale eșuează la români pentru că există disproporții în structura actului artistic, în ideea că una vor spectatorii și cu totul altceva le oferă organizatorii, datorită faptului că organizatorii nu studiază grupurile țintă și tendințele din muzică, ei ca organizatori sunt rămași împietriți în niște idei perimate de mult timp.
În al șaselea rând, festivalurile muzicale eșuează la români pentru că dintr-o structurare greșită a costurilor sunt alocate fonduri puține pentru multe evenimente, ceea ce diluează perioada de derulare a festivalului, cu efecte negative asupra calității și renumelui invitaților. În loc să se producă un număr restrâns de evenimente, dar de cea mai înaltă calitate, se alocă sume mici unor artiști puțin importanți, pentru a mulțumi cât mai multă lume.
În al șaptelea rând, festivalurile muzicale eșuează la români pentru că se folosesc clișee uzate, atât în ceea ce privește prezentatorii, cât mai ales invitații, dintre care unii sunt uzați fizic, dar solicită onorarii modeste, crezând că spectatorii pot fi păcăliți când văd pe afișe nume care cândva au fost foarte mari, dar acum sunt la apusul carierei, chiar dacă respectivele vedete duc bine un recital.
În al optulea rând, festivalurile muzicale eșuează la români pentru că patronajul sub egida căruia se organizează evenimentul nu este la nivelul de reprezentativitate corespunzător, chiar dacă se alege un sponsor important, acesta nu asigură același nivel al patronajului pe care un șef de stat sau de guvern îl asigură și obligatoriu prin participare fizică al câteva acte artistice.
În al nouălea rând, festivalurile muzicale eșuează la români pentru că lipsește infrastructura și logistica, ambele necesare derulării evenimentelor din cadrul festivalurilor. Este extrem de delicat să se ajungă la sala de spectacol când nu există un aeroport, când nu există o autostradă și nu există hoteluri și nici săli unde să se organizeze repetiții și să fie pregătirea artiștilor.
În al zecelea rând, festivalurile muzicale eșuează la români pentru că atunci când lipsesc procedurile și principiile clare, apar confuzii și omisiuni care duc automat la scăderea calității actului artistic. Absența procedurilor și principiilor duc spre ideea lui merge și așa, care afectează calitatea, căci niciun detaliu nu trebuie scăpat din vedere, aspect caracteristic numai unui profesionalism adevărat. Acolo unde există improvizații și fiecare face ce-l taie capul este clar că lucrurile nu vor merge ca unse, ceea ce într-un festival nu este permis. Să ne imaginăm la cuplarea unei navete de o stație cosmică că niște componente nu sunt etanșe. Tot așa și în derularea unui spectacol, fiecare persoană are rolul ei bine definit și nimeni nu trebuie să se calce pe picioare sau să facă lucruri ne-necesare.
Toate acestea puse cap la cap sunt cauzele principale din care festivalurile muzicale de la noi eșuează, din moment ce raportul cerere - ofertă este distorsionat artificial, în ideea că lucrurile merg oricum, lucru absolut lipsit de realism. Cererea în lumea spectacolelor este creată în timp și organizatorii trebuie să studieze în ce constă această cerere, iar oferta să se muleze pe această cerere, căci în clipa în care cererea este una și oferta este altceva, sălile de spectacole pe durata festivalului vor fi goale, încasările vor fi minime, iar povara pe umerii organizatorilor vor fi uriașe. Încercarea de a salva aparențele prin folosirea de artiști surogat nu face altceva decât să agraveze lucrurile și să prăbușească festivalul, oricât de bune au fost intențiile inițiale.
Eu am încercat să descifrez parcursul anumitor festivaluri și să identific unele dintre cauzele care generează drumul spre eșec, drept care voi căuta să expun aici concluziile la care am ajuns.
În primul rând, festivalurile muzicale eșuează la români pentru că nu există săli de peste 5.000 locuri în care să se țină astfel de festivaluri. Sălile foarte mici, înseamnă număr mic de spectatori, încasări puține și transferul poverii costurilor presupuse de un festival pe umerii sponsorilor sau a organizatorilor, care sunt de regulă organizații bugetare, care au limitări severe în a asigura fondurile necesare.
În al doilea rând, festivalurile muzicale eșuează la români pentru că managementul lor este deficitar. Se știe că un festival este un eveniment de o mare anvergură, iar amatorismul nu are ce căuta în derularea lui, iar la noi, unde toată lumea se pricepe la orice, echipa care asigură managementul festivalului este de un profesionalism îndoielnic, ceea ce duce automat la abordări nerealiste și la costuri insuportabile.
În al treilea rând, festivalurile muzicale eșuează la români pentru că se folosesc rețete vechi de organizare a festivalurilor, ignorându-se faptul că acum lumea are posibilitatea de a se informa de pe Internet și de a prelua de acolo clipuri muzicale de mare performanță, iar cei ce sunt interesați să plătească un bilet, vor ceva calitativ peste nivelul a ceea ce există pe Internet.
În al patrulea rând, festivalurile muzicale eșuează la români pentru că organizatorii văd festivalul cum vor ei, căci se cred profesioniști, ignorând că printre spectatori sunt persoane de un rafinament ieșit din comun, cu mult peste nivelul lor de organizatori și atunci așteptările spectatorilor depășesc cu mult oferta mediocră propusă de organizatori, iar biletele nu se vând.
În al cincilea rând, festivalurile muzicale eșuează la români pentru că există disproporții în structura actului artistic, în ideea că una vor spectatorii și cu totul altceva le oferă organizatorii, datorită faptului că organizatorii nu studiază grupurile țintă și tendințele din muzică, ei ca organizatori sunt rămași împietriți în niște idei perimate de mult timp.
În al șaselea rând, festivalurile muzicale eșuează la români pentru că dintr-o structurare greșită a costurilor sunt alocate fonduri puține pentru multe evenimente, ceea ce diluează perioada de derulare a festivalului, cu efecte negative asupra calității și renumelui invitaților. În loc să se producă un număr restrâns de evenimente, dar de cea mai înaltă calitate, se alocă sume mici unor artiști puțin importanți, pentru a mulțumi cât mai multă lume.
În al șaptelea rând, festivalurile muzicale eșuează la români pentru că se folosesc clișee uzate, atât în ceea ce privește prezentatorii, cât mai ales invitații, dintre care unii sunt uzați fizic, dar solicită onorarii modeste, crezând că spectatorii pot fi păcăliți când văd pe afișe nume care cândva au fost foarte mari, dar acum sunt la apusul carierei, chiar dacă respectivele vedete duc bine un recital.
În al optulea rând, festivalurile muzicale eșuează la români pentru că patronajul sub egida căruia se organizează evenimentul nu este la nivelul de reprezentativitate corespunzător, chiar dacă se alege un sponsor important, acesta nu asigură același nivel al patronajului pe care un șef de stat sau de guvern îl asigură și obligatoriu prin participare fizică al câteva acte artistice.
În al nouălea rând, festivalurile muzicale eșuează la români pentru că lipsește infrastructura și logistica, ambele necesare derulării evenimentelor din cadrul festivalurilor. Este extrem de delicat să se ajungă la sala de spectacol când nu există un aeroport, când nu există o autostradă și nu există hoteluri și nici săli unde să se organizeze repetiții și să fie pregătirea artiștilor.
În al zecelea rând, festivalurile muzicale eșuează la români pentru că atunci când lipsesc procedurile și principiile clare, apar confuzii și omisiuni care duc automat la scăderea calității actului artistic. Absența procedurilor și principiilor duc spre ideea lui merge și așa, care afectează calitatea, căci niciun detaliu nu trebuie scăpat din vedere, aspect caracteristic numai unui profesionalism adevărat. Acolo unde există improvizații și fiecare face ce-l taie capul este clar că lucrurile nu vor merge ca unse, ceea ce într-un festival nu este permis. Să ne imaginăm la cuplarea unei navete de o stație cosmică că niște componente nu sunt etanșe. Tot așa și în derularea unui spectacol, fiecare persoană are rolul ei bine definit și nimeni nu trebuie să se calce pe picioare sau să facă lucruri ne-necesare.
Toate acestea puse cap la cap sunt cauzele principale din care festivalurile muzicale de la noi eșuează, din moment ce raportul cerere - ofertă este distorsionat artificial, în ideea că lucrurile merg oricum, lucru absolut lipsit de realism. Cererea în lumea spectacolelor este creată în timp și organizatorii trebuie să studieze în ce constă această cerere, iar oferta să se muleze pe această cerere, căci în clipa în care cererea este una și oferta este altceva, sălile de spectacole pe durata festivalului vor fi goale, încasările vor fi minime, iar povara pe umerii organizatorilor vor fi uriașe. Încercarea de a salva aparențele prin folosirea de artiști surogat nu face altceva decât să agraveze lucrurile și să prăbușească festivalul, oricât de bune au fost intențiile inițiale.
Trebuie spus că festivalul UNTOLD este un festival muzical de succes și de la profesioniștii de acolo trebuie ceilalți care vor să organizeze festivaluri, să se inspire, să învețe și mai ales să ia notițe și să-și dea seama unde ei greșesc.
(14 februarie 2025)
No comments:
Post a Comment