Bucureștiul, un oraș mizerabil

Bucureștiul este un oraș mizerabil pentru că oamenii în marea lor majoritate și-l doresc să fie astfel. Un oraș nu este altfel decât și-l doresc locuitorii lui, pentru că nu vin locuitorii de pe Marte:
- să arunce hârtii pe stradă sau pe trotuar,
- să bată cuie în pomi pentru a pune tăblițe cu anunțuri,
- să lipească hârtii de tot felul pe ziduri,
- să lase geamurile de la vitrine murdare,
- să nu curețe c-c-tul de la câinii de companie de pe trotuare,
- să vomite pe trotuare cu nonșalanță,
- să se pișă pe zidurile deloc plasate în locuri întunecate,
- să arunce mucurile de țigară din scrumiera autoturismului chiar pe locul de parcare,

- să facă ghemotoc ambalajul de la dulciuri și să-l arunce unde se nimerește,
- să spele autoturismul cu furtunul și detergentul foarte aproape de fereastra apartamentului.

Cei care fac mizerie nu sunt o anumită categorie de oameni. Fac mizerie oameni bine îmbrăcați, dar și cei prost îmbrăcați. Fac mizerie bătrânii, despre care ar trebui să se spună că au mai multă minte, dar nu au. Fac mizerie adulții, care în graba lor, demonstrază că sunt neglijenți și lipsiți de educație. Fac mizerie tinerii necopți la creier, dar și copiii, care nu au văzut nimic bun la comportamentul părinților lor când merg pe stradă.

Nu trebuie căutat un vinovat, căci un vinovat nu există. Vina este colectivă și are rădăcini în sărăcia oamenilor, căci oamenii care nu sunt săraci, au educație, iar printre elementele componente ale educației există reguli de a păstra curățenia. Un om este sărac nu neapărat dacă nu are bani. Chiar și un om cu mulți bani este sărac dacă lui îi lipsește acel minim de reguli pe care ar trebui să le respecte pentru a fi bine nu numai lui, dar și celor din jur. Cum Bucureștiul este un oraș oarecare, murdar, cu clădiri oarecare, cu oameni oarecare, cu mijloace de transport oarecare, nu se va ridica în vecii-vecilor la nivelul unui oraș civilizat în care:

- casele să fie văruite și întreținute,

- străzile să fie fără denivelări și gropi,

- trotuarele să nu aibă gunoaie,

- parcările să fie imaculate,

- vitrinele să fie perfecte,

- aerul să fie proaspăt și respirabil.

Probabil când peste 100 de ani, generațiile de tineri ghidați de automatele inteligente vor acționa după reguli stricte, impuse de acele automate, orașul se va schimba, devenind un oraș civilizat, altfel, nu.


(04 octombrie 2023) 

1.000 de oameni care m-au dezamăgit: Nicolae ROBU

Profesorul Nicolae ROBU nu m-a dezamăgit cât a fost primar al Timișoarei.
Profesorul Nicolae ROBU nu m-a dezamăgit că a făcut Piața Roșie la Timișoara.
Profesorul Nicolae ROBU nu m-a dezamăgit că a pus bilele de care se loveau tramvaiele.
Profesorul Nicolae ROBU nu m-a dezamăgit că a apărut în centrul unor scandaluri.
Profesorul Nicolae ROBU nu m-a dezamăgit că făcea el ce făcea și era prezent oriunde.
Profesorul Nicolae ROBU nu m-a dezamăgit că a făcut afirmații gratuite.
Profesorul Nicolae ROBU  m-a dezamăgit că deși avea peste 60 de ani, apărea cu părul negru ca pana corbului, ceea ce însemna că se vopsea și mie nu-mi place să văd bărbați care-și vopsesc părul de pe țeastă și sprâncenele.
Profesorul Nicolae ROBU  m-a dezamăgit și cum și-a făcut campania electorală în 2020 din moment ce a venirt un tip cu cetățenie germană și i-a suflat postul. Dezamăgirea nu a fost numai a mea, ci și a cetățenilor din Timișoara, care așteaptă de la primar cu mult mai mult decât profesorul Nicolae ROBU le-a oferit în ultimul său mandat.
Nicolae ROBU este la bază inginer și profesor universitar la Politehnica din Timișoara. El a fost și rector două mandate, căci atât prevede legea, deci avea experiența managementului unei instituții mari, căci o universitate nu este un lift. Mă mir că nu i-a folosit acestă experiență lui Nicolae ROBU în munca sa de primar.
Nicolae ROBU era profesor universitar.
Nicolae ROBU a fost rector.
Nicolae ROBU avea doctorat.
Nicolae ROBU obținuse tot ce și-a dorit.
Nicolae ROBU de pe funcția de primar trebuia să fie omul cetății, liber de constrângeri și dacă avea o strategie clară, el trebuia să facă minuni în Timișoara. Prima condiție era ca el să se înconjoare numai de oameni foarte deștepți, oameni foarte n=bine pregătiți profesional și care să fie gata să-i ofere cele mai bune soluții în problemele cu care se confruntă orașul. N-a făcut așa și m-a dezamăgit, că el trebuia să cunoască pe cei mai buni specialiști, căci se învârtea în mediul academic și acolo sunt creierele sau absolvenții cei mai buni de acolo vin.

(29 iunie 2022)

1.000 de oameni care m-au dezamăgit: Radu MAZĂRE

 Nu trebuie să comentez aici și acum drama lui Radu MAZĂRE, dificultățile prin care trece el. Când omul este la ananghie te uiți la el cu compasiune și dacă poți, îi dai o mână de ajutor. Cum stă treaba cu Radu MAZĂRE, mâna de ajutor este greu să-i fie întinsă. 
M-am gândit să-l trec pe Radu MAZĂRE în lista celor 1.000 de oameni care m-au dezamăgit nu pentru a pune paie pe foc și nici pentru a face din țânțar armăsar. 
Radu MAZĂRE m-a dezamăgit că atunci când era primar a dispus introducerea barierei de intrare în Mamaia și nu pentru că a pus bariera m-a dezamăgit, ci pentru că a gestionat prost treaba și eu am fost FURAT de gașca lui de hoți și de stupizi. Să mă explic: Mamaia e ca un cârnat de hoteluri și bariera era pusă în așa fel încât trebuia să intri într-un anume fel pentru a ajunge la hotelul tău. HOȚII lui Radu MAZĂRE nu știau pe ce lume sunt și dacă intrai pe sensul nepotrivit, trebuia să ieși și să plătești un alt bilet. El ca șef, trebuia să gândească problema și să nu fiu eu FURAT de HOȚII lui. Adică, la intrare:
- trebuia să fiu întrebat la ce hotel vreau să ajung,
- cineva se uita pe o hartă a hotelurilor,
- eram îndrumat pe ce intrare a barierei să o iau.
În realitate nu era așa, căci hoții, de regulă sunt și tâmpiți și nu spuneau pe ce intrare s-o luăm pentru a-și dubla ei încasările, căci hoții sunt și proști și lacomi. De aceea m-a dezamăgit Radu MAZĂRE, că s-a înconjurat pe când era primar și de proști și de lacomi și de oameni răi.
Al doilea lucru cu care m-a dezamăgit Radu MAZĂRE a fost când a defilat cu fii-su pe un podium de modă, îmbrăcați în haine ale ofițerilor naziști. Dacă tu ca indivit matur ai o idee creață, nu e normal să-ți târăști odrasla în mocirla ta, căci va fi marcat pentru toată viața. Acest Radu MAZĂRE n-a gândit nici cât un c-r de găină din moment ce la pus pe fii-su să poarte acea uniformă nazistă și cu salutul nazist să defileze pe o scenă de prezentare de modă Scena mi-a adus aminte de niște hoți din Pitești care mergeau pe stradă în timpul războiului îmbrăcați în haine de ofițeri ruși, până au fost prinși și spânzurați.

(26 iunie 2022)

Nicușor DAN, un primar banal

 Dacă ar fi să-l caracterizez pe Nicușor DAN voi scrie că Nicușor DAN este:
- ciufulit,

- neglijent,

- conflictual,

- banal,
- nevaccinat,
- molâu

- prăfuit,

- predictibil,

- haotic,
- nepriceput,
- îngrămădit,
- nesigur,
- încet,
- nesigur,
- indecis,
- împrăștiat,
- absent,
- dominat.
Ca matematician s-a zis că a fost olimpic internațional. Consider că acest tip a fost unul în care s-a pompat matematică, el nefiind în mod natural un matematician special, căci nu am găsit în librării cărți de matematică scrise de Nicușor DAN. Faptul că a avut un ONG și și-a petrecut timpul prin tribunale apărând așa-zisele vechituri arhitecturale din București, deși nu era vorba de piramide sau de Acropole sau de grădini suspendate de 4.000 de ani. Deci, un om care la sub 40 de ani pleacă din meseria despre care s-a zis că a fost strălucitor, cred că a fost undeva sub medie acolo și s-a refugiat în salvarea Bucureștiului, pe care văd că l-a îngropat cu puținele lui măsuri manageriale.

Și cât de mari speranțe îmi pusesem în Nicușor DAN!

(21 noiembrie 2021)

Întrebări pentru Gabriela VRÂNCEANU FIREA

După ce a văzut că a dat-o-n bară cu tot ce a vrut să facă, Gabriela VRÂNCEANU FIREA, pentru a da senzația că i se pun piedici, a început să scrie scrisori și să facă nu disidență, ci opoziție chiar față de cel care i-a semnat un cec în alb de a devenit primăreasă. Gabriela VRÂNCEANU FIREA de una singură, fără a avea PSD-ul în spate, dacă ar fi luat un 2%, căci în afară de scandalul cu Traian BĂSESCU când i s-a zis să fie atentă că probabil nu-l va mai găsi acasă pe PANDELE al ei, nu s-a remarcat prin nimic altceva această Gabriela VRÂNCEANU FIREA.

Înainte de a urla că nu primește metroul și centura ar fi fost bine dacă acum după doi ani de stat pe fotoliul de primar general al Bucureștiului, Gabriela VRÂNCEANU FIREA ar răspunde afirmativ la următoarele întrebări:

- ai sprijinit Gabriela VRÂNCEANU FIREA inspectoratul ca 15% din școlile fără certificat ISU să intre în legalitate?

- ai îmbunătățit Gabriela VRÂNCEANU FIREA circulația pe străzile acestui oraș, în afară de porcăreaua aia cu banda de bus din afara orașului?

- te-ai preocupat Gabriela VRÂNCEANU FIREA ca noapte de noapte să nu mai fie împuțit aerul acestui oraș de către  niște nenorociți care au producție de tot felul de procese de producție poluante?

- te-ai ocupat cumva Gabriela VRÂNCEANU FIREA să soluționezi chestia cu parcările din cartierele dormitor al acestui oraș, în afară de a scumpi demențial costul unei ore de staționare?

- ai stopat Gabriela VRÂNCEANU FIREA șușele și cheltuielile aiuritoare cu lucruri nesemnificative pe care și predecesorii tăi le-au frecventat ca niște non-gospodari care au fost?

Nu vei răspunde afirmativ la niciuna dintre întrebări, căci te-a preocupat oricealtceva decât urbea aceasta. Nu ai avut un proiect pe care să-l urmărești, căci ai fost doar jurnalistă, nu manager deși ai terminat managementul. Nu ai avut firma ta cu niște salariați pentru care să tremuri că trebuie să producție, să vinzi produsele și să le plătești salariile.

(30 noiembrie 2018)

București, orașul fără closete

Deși Bucureștiul este o capitală a unei țări din Europa, are trăsături asemănătoare unui sat dintr-o țară africană subdezvoltată pentru că:

- are nenumărate străzi neasfaltate;

- există blocuri confort 3 degradate;

- nunumărate imobile au bulină rășie;

- nu există closete publice;

- deșertul betoanelor e evident;

- gunoaiele sunt peste tot;

- rahații de câini abundă;

- haitele de câini terorizează.

Cine merge undeva, apreciază nivelul de civilizație după cum arată closetele unde se ușurează. În orașele unde nu există closete publice înseamnă că oamenii se ușurează la colț de casă, lângă un stâlp sau oriunde apucă și ei dacă nu mai au posibilitatea de a se abține până ajung acasă. În București, dar și în alte locuri, este interzisă utilizarea closetelor celor care se află în trecere și nu lucrează într-o instituție cu closet sau nu sunt consumatori în restaurantul cu closet. Sunt locuri unde a folosi closetul necesită un cod sau o cheie și acestea sunt date numai celor care sunt clienți, deși orașul nu are closete de niciun fel. Cum la noi coruăția este în floare, s-au făcut pași importanți în a cumpăra closete la niște costuri fantastice, closete electronice, de parcă s-ar pleca cu ele în cosmos. În realitate, s-au ciugulit niște bani,căci a fura este verbul cel mai frecvent conjugat. Este clar că lucrurile stau prost din moment ce

closetele trebuie achiziționate, dar nu este suficient. Ele trebuie menținute în funcțiune, adică trebuie curățate tot timpul pentru a fi curate și pentru a nu fi imposibil de folosit din cauza mizeriei. Se știe că omul merge la closet nu pentru a ține o conferință de presă, nici pentru a lucra la un computer, ci pur și simplu, să facă exact ceea ce face și împăratul când face ceva singur-singurel.

La noi closetele arată jalnic și la restaurante și în gări și la aeroport, deși există personal special plătit să mențină curățenia acolo. Se știe că nu există proceduri. Se știe că nu există hârtie. Aparatele pentru uscatul mâinilor sunt foarte slabe. În stațiile de benzinărie dacă lipsește săpunul lichid, cineva pune săpun din acela clasic, bucată solidă, total neigienice în utilizare.

Despre mirosurile din closetele românești aș zice că nu este momentul să scriu, pentru că este acolo aer irespirabil. Sunt în closetele de la noi tot felul de gândaci, viermi și muște, care toate fac o atmosferă de infern, care nu diferă prea mult de ceea ce se găsește în piețele agro-alimentare, căci și acolo sunt closete insalubre și mizere. Bucureștiul este orașul fără closete, deși în jungla mexicană sunt closete de 5 stele, iar la noi în camerele de hotel closetele au gârtie igienică de cea mai proastă calitate, aspră, îngustă și imposibil de fixat pe suport, mirosul fiind acceptabil. La un hotel de 4 stele din Deltă puțea baia îngrozitor de la instalația desfundată a closetului, desigur.

(28 august 2017)

Intră? Nu intră? Ce-o fi o fi...

Au început întrebările legitime legate de intrarea președintelui Traian Băescu în campania pentru Capitală. Sunt cunoscute faptele că:
- Jacques René Chirac înainte de a fi președinte al Republicii Franceze a fost primar al Parisului
   intre din 1977 până în 1995
- Traian Băsescu inainte de a fi președinte al Republicii România a fost primar al Bucureștiului între
   2000-2004 și își începuse un al doilea mandat tot de primar;
- Klaus Werner Iohannis înainte de a deveni președinte al Republicii România a fost primar al
   Sibiului între 2000 -2014, fiind reales în patru rânduri.
În învățământul superior sunt cunoscute situații în care profesori universitari care au fost decani, candidează și obțin fotoliul de rector. Tot în învățământul superior există și situația bizară în care de pe o poziție de recor sau de prorector, profesorul universitar candidează și obține funcția de decan sau de prodecan.
Este ca și cum din armată un general trece să ocupe o funcție de soldat.
Văd acum că se propagă și în politică tendința ca o perosană care a ocupat o poziție specială, să treacă pe o poziție inferioară. La universitari ar exista o explicație precum că respectivul care coboară s-a obișnuit să aibă mereu pe cineva care să-l întrebe de bună ziua sau să-i deschidă ușa sau să-i perie sacoul de o scamă care se va așeza peste două zile.
Trebuie să remarcăm că uneori oamenii cred că li se potrivește orice, că orice ar face înseamnă ca fac foarte bine.
Este extraordinar de important dacă nu s-ar uita ca au fost situații în care orice apariție acompaniatoare a dus la pierderea alegerilor de candidații din niște mari orașe, să zic Iași dar și București.
Omul nu este ca vinul, cu cât e mai vechi și versat, cu atât e mai bun.
În anul 2016 alegătorii vor chipuri noi, fragede. Vor altfel de verb. Vor altfel de gesturi. Chiar dacă acceptă să fie mințiți, alegătorii din 2016 vor minciuni:
- noi, nereșapate;
- frumoase;
- spumoase;
- despre Feți-Frumoși dar nu despre Ilene care Elene ar fi;
- adevărate, nu fabulații despre triplări de pensii;
- jucăușe în urechile celor ce vin la urne.
Sau nu vor decât adevăruri simple și atât. În 2016 nimeni nu mai este dus cu preșul nici pentru o găleată, nici pentru o pungă cu mălai.
Observăm că se tot amână termenul la un proces legat tot de vot. Nu este tot o poveste cu cheie?

(29 februarie 2016)