Vorbesc despre intervalul 1965 - 1970, căci am fost student în acest înterval de timp. Nici n-aș îndrăzni să scriu despre chestiuni pe care nu le tșiu, căci tatăl meu m-a învățat să nu vorbesc despre ceea ce nu știu, ca să nu mă fac de râs.
Am locuit la căminul studențesc.
Mă sculam la 06:00
Mă pregăteam și la 06:30 plecam spre cantină.
Ajungeam la cantină și mâncam rapid micul dejun.
Plecam de la cantină și la cel târziu 07:25 eram fie în sala de curs, fie în sala de seminar.
La 07:30 când intra profesorul sau asistentul eu eram prezent.
La ora 13:30 după terminarea orelor de curs și de seminar, plecam la masa de prânz la cantină.
Mă relaxam până pe la ora 15:00, după care mergeam la bibliotecă.
În intervalul orar 15:00 - 18:00 la bibliotecă citeam bibliografie, rezolvam exerciții, lucrat la proiecte, îmi completam cursurile, astfel ca a doua zi să mă prezint pregătit cum trebuie, astfel încât asistentul să fie mulțumit de răspunsurile pe care le dădeam. Știam că opinia asistentului conta foarte mult la examen.
La ora 19:00 cel târziu eram la cantină pentru a servi cina.
La ora 21:00 cel târziu eram în camera de la cămin, citeam câte ceva, mergeam la televizor, după care mă pregăteam de somn. Foarte rar mă prindea ora 23:00 fără să fi adormit.
Întrucât prezența la cursuri și la seminarii era obligatorie, iar activitatea la seminarii era obligatoriu să fie notată, nici nu aveai cum să ai job. Am auzit că erau studenți care-și pierdeau bursa datorită rezultatelor slabe la examene și pentru a face rost de bani, mergeau în Gara Obor și descărcau marfă pe timpul nopții. Despre colegii bucureșteni nu am o imagine clară la cum decurgea o zi din viața lor de studenți, pentru că nu ne întâlneam la bibliotecă și pentru că ei formau grupuri închise, nu discutam despre cum învățau, despre cum își petreceau timpul liber. Ei aveau lumea lor și în cinci ani de studenție nu am avut discuții cu colegii bucureșteni, în afară de bună ziua sau câteva schimburi de amabilități banale.
În cei cinci ani de studenție, nu am memorat nimic, ci totul a fost construit prin studiu, pe bază de raționamente clare, din aproape în aproape, răspunzând la tot felul de întrebări, pentru a mă verifica să văd dacă ceea ce fac, fac bine, mai ales că lucrând cu mașini de calcul, orice greșeală este amendată instantaneu, fie prin blocarea echipamentului, fie prin mesaje de eroare. Memorarea nu a fost niciodată o soluție, căci profesorii mei ne cereau de fiecare dată altceva, iar practica solicita răspunsuri la probleme absolut noi, căci nimeni nu te plătește să fi papagal care repetă la nesfârșit o aceeași placă.
(08 octombrie 2025)
(08 octombrie 2025)
No comments:
Post a Comment