De ce nu scriu o carte de Istorie a Catedrei de Informatică Economică? (III)

Orice istorie se bazează atât pe documente, cât și pe fapte descrise în scrieri ale unor autori care nu sunt istorici de profesie sau chiar și pe legende care descriu fapte de vitejie ale unor eroi, prin folosirea versurilor încărcate de metafore care crează emoție, fără a fi vorba în aceste două situații de știință.

În prima aprte a anului 2005 revista Catedrei de Informatică Economică, intitulată chiar așa Informatica Economică, o luase rău de tot în picaj și scăderea interesului pentru cititori, dar și pentru autorii de articole scăzuse semnificativ. Eu înființasem cu mai tânărul meu coleg pe atunci Claudiu HERȚELIU, revista online JAQM - Journal of Applied Quantitative Methods, care deja era bine indexată și despre care se vorbea insistent în Facultatea de Cibernetică, Statistică și Informatică Economică. Pe atunci eu eram editor, iar Claudiu HERȚELIU și Gheorghe NOȘCA erau fondatori. La o ședință de catedră s-a hotărât ca eu să devin editor șef al revistei Informatica Economică și să fac tot ceea ce cred eu pentru a ameliora situația revistei în timpul cel mai scurt. Imediat am trecut la o serie de schimbări și am fost sprijinit de profesorul Ion Gh. ROȘCA, pe atunci rector al ASE, dar și de alți colegi și aici enumer pe tinerii Paul POCATILU, Cristian CIUREA, Cătălin BOJA, Mihai DOINEA, dar și pe Ghiță SILAGHI, Răzvan PETRUȘEL, Robert BUCHMANN  de la Universitatea BABEȘ-BOLYAI. Am adresat rugăminți de a colabora cu materiale colegilor de la Universitatea de Vest din Timișoara, Universitatea Al. I. CUZA din Iași și unor colegi de la Universitatea BLAGA din Sibiu și de la Universitatea TRANSILVANIA din Brașov. Toți m-au ajutat și toată viața le voi fi recunoscător.

Peste câțiva ani, am discutat cu academicianul Florin FILIP care realizase o revistă acum ISI, lucru pe care și noi ni-l doream în ceea ce privește indexările. Academicianul FILIP mi-a sugerat ca fiecare număr să aibă o tematică și fiecare număr să fie gestionat de un coleg cu un nivel de notorietate cât mai ridicat.

M-am gândit atunci să rog pe o tanti din catedră să dea o tematică. tanti a dat acea tematică și m-a asigurat că se va ocupa să găsească autori de articole pe acea tematică. Eram foarte încrezător că lucrurile vor merge foarte bine. S-a constituit portofoliul de articole și eram de-a dreptul încântat. Noi, la revistă aveam posibilitatea să folosim un software anti-plagiat și când am luat acele articole la analiză, s-a constatat că majoritatea lor erau afectate de plagiate grosolane. Am spus lui tanti ce am constatat și în loc să-mi mulțumească pentru că am scos-o din c-c-t, căci numele ei figura ca responsabilă a numărului de revistă, tanti a scris o scrisoare kilometrică prin care m-a împroșcat cu noroi, că a fost sabotată, deși se sabotase singură. În secunda a II-a am întrerupt orice dialog cu acea tanti, am refăcut numărul revistei cu contribuții ale altor autori originali și am salvat aparențele.

Nici acest episod care s-a produs nu am cum să-l introduc în acea istorie căci ar trebui să spun numele lui tanti și să-i enumer și pe plagiatorii de atunci, care acum sunt persoane care se consideră respectabile, căci hoțul prins, dar nejudecat și nepedepsit, este negustor cinstit, iar la autorii plagiatori, dacă s-a constatat plagiatul, dar nu s-au luat măsurile legale care se impun, orice afirmație miroase a calomnie...




(05 octombrie 2005)