De ce nu scriu o carte de Istorie a Catedrei de Informatică Economică? (IV)

Și în învățământul superior ca și în alte locuri, există oameni și oameni. Unii sunt OK, alții sunt plini de vicii, care mai de care mai ciudate, dar care determină repoziționări ale colegilor lor de muncă. Eu m-am oprit cu studiul asupra betivilor, cărora li se spune mai în vârful limbii alcoolici.

Bețivii sunt lacomi.

Bețivii sunt  sunt zgârciți.

Bețivii sunt fricoși.

Bețivii sunt răutăcioși.

Bețivii sunt orgolioși.

Bețivii sunt încrezuți.

Bețivii sunt bârfitori.

Bețivii înjură.

Bețivii ponegresc.

Bețivii sunt invidioși.

Bețivii sunt răzbunători.

I-am studiat pe bețivi căci am avut unul lângă mine în catedră, era un nene care în vremurile lui bune era respectat pentru cine era el și pentru modul în care se prezenta în sala de curs și în sala de seminar. Cu timpul când băutura i-a luat mințile, a început să decadă puțin câte puțin, până când s-a prăbușit cu totul. De foarte multe ori, cunoscuți, foști studenți mă întrebau:

- Ce s-a întâmplat cu X?

Nu mai așteptam detalii, pentru că știam în ce hal fusese văzut. Făceam pe necunoscătorul, căci nu doream ca și eu să-l afund, deși se afundase singur. La un moment dat, X a făcut greșeala vieții lui: m-a înjurat de mamă. Replica mea a fost extrem de dură, ceea ce l-a speriat pe bețivan, căci bețivanii doar crează impresia că băutura vorbește în locul lor. Nu este adevărat. La ei totul este calculat și doar după ce beau zdravăn, prind curajul necesar de a spune marile adevăruri despre fiecare dintre noi, adevăruri pe care respectivul când este treaz, nu are curajul să le rostească.

Despre decăderea acelui personaj nu am cum să scriu într-o carte de istorie a Catedrei de Informatică Economică, pentru că:

- respectivul a fost membru al catedrei,

- istoria trebuie să-l prezinte necosmetizat,

- părțile rele ar întuneca munca celorlalți.

Ceea ce nu aș scrie în acea carte de istorie ar fi rezoluția pe care am dat-o pe cererea în care X solicita continuitate după pensionare, când am scris și semnat că nu sunt de acord cu acordarea continuității că X este bețiv, rezoluție care a făcut înconjurul ASE. Ceea ce mi s-a părut nefiresc este că X a fost tolerat, pentru că s-a considerat că beția este o boală, dar nimeni nu a încercat să facă ceva pentru a-l trata. Nefericitul X era doar compătimit și tolerat și din aproape în aproape, chiar alimentându-i viciu pentru a obține de la el avantaje pe când avea funcții de conducere, nu s-a făcut altceva decât să i se dea câte un brânci până când X s-a prăbușit cu totul, în adâncurile nefirescului și desființării ca om. 



(05 octombrie 2025)