Rescrierea istoriei neamului românesc

Sunt prea puține națiile care nu-și rescriu istoria. Trebuie să fie vorba de un popor cu o coloană vertebrală atât de dreaptă încât să nu-i fie rușine de trecutul său, chiar dacă nu este atât de roz. Nu oricine este în stare să se privească în oglindă și să spună că nu este nici Alain DELON și nici Angelina JOILE, ci este un om obișnuit, chiar banal la o adică.

Rescrierea istoriei neamului românesc devine o necesitate pentru cei care vor să apară în ochii mulțimilor ca fiind:

- mult mai buni decât predecesorii,

- cu calități de poveste, spre perfecțiune,

- vizionari, imbatabili, desăvârșiți,

- apreciați de întregul mapamond,

- cei care dezvoltă științele și artele.

În acest context, tot ce nu le este convenabil este trecut pe un plan secund sau chiar eliminat din paginile cărților ca și cum n-ar fi existat, căci rescrierea prin omisiune este un act de maximă lejeritate. Interpretarea faptelor trecute prin folosirea unor surse puțin credibile și aproximative, dacă favorizează o sau justifică decizie, este pentru cei ce scriu cărțile de istorie, instrumente pe care ei le consideră științifice, fără ca în realitate să îndeplinească cele mai elementare condiții.

Sunt autori ai unor cărți de istorie extrem de diferite între ele. Tratatele de istorie ale lui Nicolae IORGA și Constantin C. GIURĂSCU, dar și volumele oficiale ale Academiei RSR sau ale Academiei Române au baze științifice, căci cei care au contribuit la realizarea lor erau istorici prin meserie și vocație. În schimb, au circulat și cărți de istorie de ocazie care au deformat faptele, personalitățile și au prezentat istoria poporului românesc așa cum le-a bubuit autorilor prin cap, în funcție de cine le-a plătit simbria.

Eu consider că singura modalitate de a scăpa de această oribilă meteahnă a rescrerii istoriei, în contextul în care pe 10 Tb încap atâtea documente originale ale trecutului, cât să le piară cheful scribilor de ocazie să mai își bată joc de trecutul neamului meu. dacă ar exista în format digital ușor accesibil acele documente, de teama de a nu fi descoperite măsluirile, autorii ar fi extrem de atenți cu ceea ce scriu. Dacă unui descreierat i-ar veni în ceea ce i-a mai rămas în cutia craniană să scrie despre mine că am făcut și am dres, oricine ar citi acele bazaconii ar trebui să dea un search pe Google după Ion IVAN și ar găsi că:

- am fost un banal profesor de informatică în DICE,

- am publicat câte ceva acum sub colbul vremurilor,

- am condus oarece doctorate cu doctoranzi excepționali,

- am avut un cont pe facebook din miliardelele existente.

- am sunt însurat cu doi copii și mi-a plăcut filatelia.

Dar simplul fapt că nu există digitizate documente, lasă loc oricăror nefericiți, superficiali, avizi de funcții nemeritate, să apară cu cărți improvizate, în care minciuna este elementul definitoriu.

Așa că o jenă ar trebui să-i cuprindă pe toți cei care vor să-i facă pe unii cu merite inexistente pentru a-i pune în paginile cărților de istorie, iar pentru a-i așeza acolo, musai trebuie să le diminueze meritele unor mari bărbați de stat ai acestui neam măreț prin tot ceea ce a fost, este și va fi el deasupra vremurilor.

(15 februarie 2021)