Clasamente valorice

Probabil fiecăruia dintre noi îi face mare plăcere să i se spună că este cel mai bun în ceva pe care chiar îl facem foarte bine. Una-i una, alta-i alta. Deci ideea clasamentelor valorice este o dorință universală, pentru că nicio societate nu merge înainte ca o construcție amorfă, gelatinoasă și stupidă. Ea progresează pein oamenii cei mai buni în diferite domenii de activitate. Cei mai buni sunt motoarele oricărei societăți, căci ei dinamizează societatea astfel încât cetățenii să atingă perfecțiunea, să se autodepășească și să progreseze cât mai rapid.

Întotdeauna oamenii au iubit clasamentele.

Ani în șie am așteptat Festivalul de muzică ușoară Cerbul de Aur să vedem cine ia marele premiu. Când am văzut că marii laureați nu confirmă, m-am dezumflat și interesul meu pentru acest festival a scăzut. Tot așa s-a întâmplat și cu Festivalul EUROVISION până când am văzut că Cliff RICHARD în 1973 a pierdut la mustață, premiul fiind câștigat de o melodie banală din considerente care nu aveau legătură cu muzica.

Suntem interesați să știm cine este cel mai bun:

- din clasa noastră,

- la 100 m plat la olimpiadă,

- la aruncarea greutății,

- la prepararea unei pizza,

- la predarea unui curs de programare,

- producerea unui medicament,

- interpretarea rolului Violetei VALERY,

- interpretarea rolului lui Hamlet.

În competițiile sportive există jurii care sunt specializate în a face măsurători și aprecieri cât mai riguroase, puține fiind dățile în care sportivii sau antrenorii contestă rezultatele evaluărilor. După jurizare apare ocupantul locului întâi cu titlul de campion, locul al II-lea cu titlul de vicecampion și locul al III-lea medaliat cu bronz.

În concursurile de admitere sunt stabilite regulile, materia de concurs. Același subiect îl au toți candidații. Evaluatorii sunt instruiți și derularea procesului de evaluare se efectuează fără a fi perturbat de fenomene imprevizibile, de zgomote inacceptabile și de influențe nefaste. Rezultă o ierarhixare și apare acolo și cel mai bun candidat sau chiar și cei mai buni candidați dacă toți au obținut aceeași medie de admitere.

Peste tot unde se simte nevoia de clasamente:

- se stabilește criteriul,

- se definesc condițiile,

- se asigură condiții egale competitorilor,

- se derulează evaluarea,

- nu se schimbă regulile în timpul jocului,

- se obține clasamentul,

- apare și cel mai bun în domeniu.

Toate clasamentele sunt relative, căci modificând condițiile, criteriile și evaluatorii se obțin alte rezultate. Ideea de bază este ca evaluatorii, criteriile, regulile și contextul să fie acceptate de organizatori, de concurenți, de public și de evaluatori. Este ca la căsătoriile catolice. Dacă cineva nu contestă regilile competițșiei la momentul potrivit, să tacă pe vecie.

Trebuie să fie definite criterii unanim acceptate și efectuarea măsurătorilor să nu fie afectată de elemente subiective, iar clasamentul obținut să nu fie contestat, aspect ce se obține dacă întregul proces este transparent.

Clasamente valorice sunt cele care trebuie să-l desemneze pe cel mai bun dintr-un domeniu, cu condiția ca acesta să fie considerat cel mai bun de către toată lumea, iar cei care-l contestă să nu fie decât niște țuțeri rătăciți prin viață.

(10 februarie 2021)