Selecția resurselor și cheltuielile directe sunt esența managementului de proiecte

Managementul proiectelor are niște particularități pe care mulți:

- nu le înțeleg,

- nu le aplică,

- le ignoră,

- le adaptează,

- le fentează,

încât fac din ceea ce ar trebui să fie managementul de proiect o caricatură:

- penibilă,

- hidoasă,

- jalnică,

- derutantă,

- aiuritoare.

În primul rând, managementul de proiect a apărut din necesitatea de a elimina toate inconvenientele generate de risipa de resurse, de cheltuielile indirecte exagerate și de neasumarea de responsabilități.

În al doilea rând, managementul de proiect presupunde existența unei idei pe care și-o asumă cineva, devenind obiectiv, după aceea proiect, după care se obține finanțarea și fiecare fie executant, fie coodonator, fie manager are responsabilitate definită exact adică o activitate egal o perosnă egal o responsabiliatete. Nu există nimic de-a valma.

În al treilea rând, din totalul cheltuielilor sun 3% sunt cheltuieli indirecte, restul sunt cheltuieli directe, fără a fi vorba de a prelua lipsa de eficiență a structurilor dominate de cheltuieli indirecte, repartizate după chei bizare, care nu au nicio legătură cu obiectivul urmărit.

În al patrulea rând, derularea proiectului presupune mai întâi libertatea de a alege resursele cu care se realizează activitățile, astfel încât cel ce efectuează acțiuni precise, trebuie să dispună de resursle necesare, el însuși fiind o resursă selectată.

În al cincilea rând, în managementul de proiect nimeni nu așteaptă motivații de ce nu s-a atins obiectivul la termenul stabilit, ci lumea vrea rezultate, încadrarea în termene, căci managerul de proiect așa ceva trebuie să asigure.

Pe malurile Dâmboviței nu se definesc proiecte ci se creionează caricaturi. Pe malurile Dâmboviței nu există selecții de proiecte, iar cheltuielile cu regiile sunt de la 30% în sus, adică se face antimanagement de proiect, care miroase a baladă și totul decurge epic, încărcat de metafore abjecte.

(28 februarie 2021)