1.000 de oameni care m-au impresionat: Radu PĂUNESCU

Dumnezeu a vrut să-l cunosc pe doctorul Radu PĂUNESCU, cu care am avut discuții extrem de interesante. El era medic specialist și un excelent diagnostician. În vremurile tulburi ale comunismului, eu am avut marea șansă să cunosc un om cu o deschidere remarcabilă, care știa mersul istoriei și dispunea de informația care-i permitea să facă evaluări corecte fără a greși.

M-a impresionat modul în care doctorul Radu PĂUNESCU știa să pună problemele. Îmi aduc aminte că eram în febra cumpărării unei case și găsisem o casă superbă pe strada Elena Doamna la care fusese martor la tranzacție cândva scriitorul Ionel TEODOREANU. Casa se vindea la un preț bun. Doctorul Radu PĂUNESCU mi-a arătat că proprietarul avea depuse actele să emigreze și dacă cumpăram casa, tranzacția se anula, eu rămâneam cu banii dați și proprietarul își lua tălpășița.

De multe ori primeam un telefon și mergeam la doctor la cabinet unde beam o cafea cum numai el știa să prepare. Când am mers la el la vila de la Sinaia m-a întrebat dacă vreau un coctail cum bea regina Angliei sau cum se bea la curtea Norvegiei. Doctorul știa tot felul de rețete.

Într-o seară am fost invitați la familia PĂUNESCU, eu, soția și copiii. Ne-a surprins platoul imens pe care se lăfăia un curcan rumenit ca în basme. Doctorul Radu PĂUNESCU știa să prepare niște feluri de mâncare fabuloase. Era un talent înnăscut.

Ca profesionist, Radu PĂUNESCU era un adevărat meseriaș. Nu-i sufla nimeni în ciorbă, așa după cum l-am văzut că avea uși deschise în spitalul unde lucra. Avea un carnețel în care nota lucruri extrem de interesante. Mi-a arătat un tabel cu oameni extrem de influenți, care după pensionare au mai trîit câteva luni și au murit, cam toți având diagnostice asemănătoare. Explicația era una simplă. Un om care dimineața era întâmpinat cu cafeluța, i se deschidea ușa și toți făceau sluji, din momentul ieșirii la pensie devenea un nimeni, un oarecare, suferea un șoc. Cei care nu aveau capacitatea să treacă peste acest șoc, sufereau îngrozitor, drept care în final aveau acea cădere ireversibilă și finalul lor era determinat.

Doctorul Radu PĂUNESCU era un om de cultură, căci știa istorie, știa despre pictori și operele lor și citise multe cărți de beletristică. Au fost seri în vremurile comunismului întunecat, când am avut discuții cu el la un pahar de vin și am trecut în vedere ceea ce făcea diferența între diferitele tipologii de oameni și acțiunile lor, accentuând ce înseamnă să ai valoare, fundament profesional și ce înseamnă să fi dansator și să te deplasezi pe nisipuri mișcătoare ca fiul ploii, în bătaia vântului. De la doctorul Radu PĂUNESCU am învățat că niciun dictator, oricât de crud și sângeros ar fi, nu-și ucide binefăcătorii care-i garantează viața, ca specimen biologic, indiferent de contextul care există.

(02 maerie 2023)

Doctorul Radu PĂUNESCU

Dumnezeu a vrut ca eu să am parte de a sta în compania unor oameni de excepție, caractere puternice, profesioniști adevărați și de o verticalitate ieșită din comun. Unul dintre aceștia a fost doctorul Radu PĂUNESCU, un specialist de înaltă clasă și un diagnostician fără pereche. L-am cunoscut înainte de 1979 și l-am vizitat de nenumărate ori, mai ales la locul său de muncă, adică la Spitalul Militar. După ce mi-am cumpărat acel ARO 244D îmi era mult mai ușor să ajung acolo chiar numai să bem o cafea împreună. Discuțiile cu doctorul Radu PĂUNESCU erau deosebit de orientate pe probleme dintre cele mai diferite. Avea o cultură deosebită și știa cum să abordeze subiectele, inclusiv pe cele delicate, specifice vremurilor dure pe care le trăiam și pe care el le-a resimțit din plin din moment ce i s-a desființat secția pe care o conducea la un mare spital civil, tocmai datorită rezultatelor excelente obținute prin prelungirea speranței de viață de la 3-6 luni la peste 3 ani a unor pacienți, lucru de nesuportat de către unii dintre confrații săi.

Au fost niște situații în care doctorul Radu PĂUNESCU a oferit soluții de-a dreptul revoluționare, ceea ce i-a minunat pe unii dintre colegii mei de catedră bântuiți de empirism, deși lucrau în informatică și în cibernetică, despre care și la acele vremuri se zicea că sunt purtătoarele noului în societate, chiar dacă i se spunea de către unii, cu gura plină,  socialistă multilateral dezvoltată. Am amintiri cu totul speciale în legătură cu doctorul Radu PĂUNESCU. Pe lângă faptul că el era un medic adevărat, cu cunoștințe solide și dădea diagnostice exacte la micron, în situații dintre cele mai dificile, bazate pe un minimum de analize, știa să facă o cafea ca un mare maestru și avea talente culinare. Îmi aduc aminte că numai la el am văzut pe un platou imens de lut ars un curcan rumenit cum numai în povești aveam să-mi închipui în copilărie, dar pe care Ion POPESCU GOPO l-a inclus într-o secvență din filmul De-aș fi Harap Alb, curcan purtat pe o tavă de un personaj interpretat de cântăreala Angela MOLDOVAN, cea cu bundița din cântec.

El avea un fiu, Răducu PĂUNESCU, chimist, vorbitor de germenă, cu care am ținut legătura mulți ani și pe care tăticul lui l-a iubit foarte mult și căruia doctorul Radu PĂUNESCU i-a dat o educație aleasă, el însuși fiindu-i adevăratul exemplu, prin seriozitate și prin tot ceea ce a făcut.

(22 august 2017)