Trebuie spus din start că toți indicatorii nu sunt altceva decât niște convenții prin care oamenii au dorit și uneori au și reușit să se lămurească în legătură cu diferenețele dintre entitățile pe care doreau să le compare.
Înseamnă că:
- niciun indicator nu este perfect,
- în orice moment se va construi un alt indicator mai bun,
- pentru a avea o imagine clară tot timpul trebuie specificat indicatorul utilizat,
- dacă există mai mulți indicatori, trebuie găsită o legătură între ei,
- nimic nu este absolut, ci trebuie luat totul sub anumite rezerve.
Ideea de bază legată de indicatori este aceea că trebuie:
- exprimate unitățile de măsură ale variabilelor,
- dată formula de calcul a indicatorului,
- stabilite ipotezele în care indicatorul este reprezentativ,
- construită procedura de culegere a datelor,
- stabilit modul de interpretare a rezultatelor,
- ipotezele în care sunt credibile acele rezultate.
În cazul în care indicatorul este rezultatul agregării de date omogene lucrurile sunt simple. În cazul în care datele agregate sunt neomogene se folosesc coeficienți cu valori fie rezultate din calcule, fie obținute pe acle experimentală. Oricum s-ar lua în considerare acei coeficienți din modelul de agregare, întreaga construcție trebuie acceptată de cei ce folosesc datele rezultate din agregare și să le considere reprezentative, adică acele date evidențiază apartenența la un nivel calitatic, fără echivoc, adică cu o probabilitate ce depășește 95%.
(01 februarie 2021)
No comments:
Post a Comment