Teoria dispariției

Se zice că un sistem dispare datorită propriei lui dezvoltării. Ceea ce se vede în jurul nostru duce spre această idee și ne consolăm cu această dinamică.

Îmi aduc aminte com în comunism, toată lumea accepta că apar niște etape precis delimitate în timp, determinate de caracteristicile atinse până la un moment dat, dar comunismul era văzut ca un mod de producție veșnic, atât timp cât în mintea unora era văzut ca un fel de perpetuum mobile, din cauză că nu erau identificate contradicții antagoniste, care să-l macine din interior. Niște minți luminate au reușit să găsească acele contradicții antagoniste și anul 1989 a demonstrat că prăbușirea comunismului este o realitate, iar revoluțiile fie ele de catifea, fie ele sângeroase, au avut același rezultat, dispariția.

Oamenii ființe raționale fiind, au dezvoltat tot felul de convenții, concretizate prin vocabular, bani, poștă, scris, motoare, automate și multe altele, dar așa cum toate acestea au apărut, vrând-nevrând tot așa vor și dispărea, căci omul fiind schimbător, va avea noi și noi exigențe, nevoi și pentru toate va găsi soluțiile care să-l mulțumească și să-i crească gradul de satisfacție pentru tot ce trăiește el zi de zi.

Ne vom confrunta cu dispariții, dar și cu transformări. 

Observăm că poșta electronică a redus foarte mult volumul de scrisori pe care oamenii le elaborează, le pun în plic, aplică timbru, merg la cutia poștală, le expediază, iar destinatarii le citesc, după care fie le stochează, fie le distrug. Poșta electronică reprezintă o transformare a modalității de schimb de mesaje între oameni. Este benefic și faptul că se menține încă și vechea formă de comunicare prin scrisori puse în plic și timbrate, aduse de poștaș și puse la cutia poștală din holul blocului. Nu știm cât va rezista, dar încă sistemul este funcțional și rezolvă probleme, dar poșta electronică are marile ei avantaje.

Și problema banilor cash îi preocupă pe unii, din moment ce există carduri, bancomate, plăți electronice, însă lucrurile nu trebuie să meargă spre extreme, în ideea că banii electronici ar stârpi corupția. Se zice că nu există lacăte pentru hoți. De aceea, banii electronici cu toate virtuțile lor, duc spre progres omenirea, dar nu trebuie fetișizați, ca fiind soluția de făurire a omului nou, pur, cinstit, muncitor și de dus de nas de cei aflați vremelnic la putere, căci nu va fi așa, la o așa mare diversitate de caractere și performanțe.

Și despre toate celelalte chestii care de înconjoară, ne sunt utile, trebuie să fim îngăduitori, căci așa cum au apărut, tot așa vor fi înlocuite de noi descoperiri, căci schimbarea este definitorie pentru noi ca specie.



(23 octombrie 2025)