Întotdeauna când am trecut cu mașina 133 pe lână o construcție realizată după 1989 vedeam că din timp în timp i se adăuga un etaj, devenind acum o clădire hotel foarte înaltă. Am mari dubii că temelia a fost proiectată pentru a suporta și acele etaje adăugate.
La noi este un obicei prost, căci nu facem nimic până nu se dărâmă casa pe noi. Nu avem ideea de termen de garanție, de durată de valabilitate. Gândim prost, că dacă un mijloc de producție s-a amortizat, va aduce profit, căci nu mai apare amortizarea în costuri.
Conductele de gaz au termen de garanție 30 de ani, dar nimeni nu le schimbă după 30 de ani, ci ori de câte ori apar fisuri, conductele se cârpesc.
Casele construite au unele garanție 50 de ani și altele chiar 100 de ani. Eu n-am văzut în viața mea că cineva și-a dărâmat casa că a ieșit din termenul de garanție.
Faptul că avem o gândire limitată ne duce la situații dintre cele mai ciudate și numai așa se explică faptul că avem:
- construcții depășite moral,
- instalații electrice subdimensionate,
- improvizații în zona gestiunii gazelor,
- folosirea lui merge și așa, prea frecvent.
Când am scris temelia șubredă, nu m-am gândit la temelia vreunei construcții, ci la temelia modului nostru îngust și dezordonat de a gândi, de a lucra fără viziune, fără proceduri și cu deosebire bazat pe improvizații. Numai așa se explică puzderia de incendii din spitalele COVID din ultimele 6 luni. Fără disciplină, fără responsabilizare, fără investiții, fără meseriași adevărați, se va bate pasul pe loc și orice Dorel care este la un loc de muncă, precis va fi un punct slab, generator de risc și aceast lucru nu se datorează decât faptului că el nu este școlit și nu este responsabilizat.
(30 ianuarie 2021)
No comments:
Post a Comment