Am citit câteva articole despre cartea lui Marga NIȚU cu interviurile luate lui Viorica DĂNCILĂ. A rezultat că mulți dintre cei ce au scris nu au citit-o.
Pe vremuri, când eram eu foarte tânăr asistemt universitar, era un conferențiar care tot timul:
- dormea la învățământul politic,
- venea la spartul târgului la orice ședință de catedră.
De fiecare dată, se trezea exact când se auzea soneria și el cerea să ia cuvântul la învățământul politic. Vorbea și vorbea și vorbea. Pe holuri era zarvă, căci învățământul politic se încheiase, iar tipul ne tortura cu banalitățile lui sinistre.
Întârziatul de la ședințe, se așeza într-un colț și cerea să vorbească. Începea cu o introducere celebră:
- Deși nu am citit referatul doctorandului, aș vrea să spun și eu câteva cuvinte. Bla, bla, bla...
Vorbea și vorbea și vorbea. Spunea lucruri pe dinafară, căci îi plăcea să se audă vorbind. Nu vreau să cad în greșeala respectivului în a scrie despre cartea Vioricăi DĂNCILĂ, căci ceea ce am ridiculizat cândva, nu vreau să mi se întoarcă înapoi ca bumerangul. Eu nu citesc nici ce scriu eu, dar să mai citesc ce a scris Viorica DĂNCILĂ. Citesc cărțile tinerilor Radu PARASCHIVESCU și Bogdan STOICA, marii clasici, unele articole din România literară și cărți de programarea calculatoarelor.
(22 ianuarie 2021)
No comments:
Post a Comment