Nazismul și comunismul au avut numeroase elemente comune, dar acum mă voi ocupa de propaganda acestor două sisteme politice. Propaganda prin natura sa este acea acțiune prin care este deformată realitatea astfel încât să influențeze atitudinea maselor, astfel încât acestea să reacționeze în direcția dorită de partidul nazist sau de partidul comunist.
Pentru a implementa și derula procesele de propagandă naziste sau comuniste, partidele stat aveau organisme bine structurate în care rolul propagandiștilor era bine definit, iar munca acestora era analizată prin prisma efectelor muncii pe care acestea o executau. O acțiune propagandistică era una de succes sau era un eșec, fără a exista cale de mijloc. În cazul succesului existau grade de comparație.
Propaganda nazistă, ca și propaganda comunistă s-a realizat prin:
- articole de presă construite într-un anume fel pentru ca deformarea realității să nu fie perceptibilă,
- jurnale de cinema, astfel concentrate încât prin imagini, sunet, text și muzică să se inducă mesajul dorit,
- emisiuni de radio și Tv, în care vocile grave ale crainicilor ofereau mesaje dine direcționate,
- cărți publicate în care eroii erau modele care defineau profilele de bază ale societății,
- manuale de învățare pentru propagandiștii care duceau cuvântul partidului.
Nu oricine ocupa în partidul nazist sau în partidul comunist funcția de șef sau de executant în ale propagandei, căci trebuia ca respectivul să fie bun orator, să aibă lipici la mase, să treacă sticla și mai ales să fie credibil când spune că albul este negru și invers. Rolul propagandistului este acela de a spune 9 adevăruri banale și o minciună esențială, astfel încât toate cele zece ziceri să fie considerate adevăruri de netăgăduit.
Cei care au trăit în comunism și care citeau presa, aflau cât de bine și cât de liber este poporul român, în timp ce realitatea era cu totul alta.
Cei care au văzut filmul Adevărata față a fascismului din 1965 al lui Mihail ROMM a văzut ce însemna propaganda nazistă care oferea ascultătorilor radioului german vești despre triumful armatei celui de al III-lea Reich pe toate aliniamentele, în timp ce Berlinul era ocupat de Armata Roșie.
Acum, față de perioadele anterioare, propaganda are de luptat cu ceea ce numim fake news, căci rețelele sociale în general și Internetul în special, au definit un nou context în care componentele de propagandă vrând-nevrând intră în competiție cu știrile false.
Pentru a implementa și derula procesele de propagandă naziste sau comuniste, partidele stat aveau organisme bine structurate în care rolul propagandiștilor era bine definit, iar munca acestora era analizată prin prisma efectelor muncii pe care acestea o executau. O acțiune propagandistică era una de succes sau era un eșec, fără a exista cale de mijloc. În cazul succesului existau grade de comparație.
Propaganda nazistă, ca și propaganda comunistă s-a realizat prin:
- articole de presă construite într-un anume fel pentru ca deformarea realității să nu fie perceptibilă,
- jurnale de cinema, astfel concentrate încât prin imagini, sunet, text și muzică să se inducă mesajul dorit,
- emisiuni de radio și Tv, în care vocile grave ale crainicilor ofereau mesaje dine direcționate,
- cărți publicate în care eroii erau modele care defineau profilele de bază ale societății,
- manuale de învățare pentru propagandiștii care duceau cuvântul partidului.
Nu oricine ocupa în partidul nazist sau în partidul comunist funcția de șef sau de executant în ale propagandei, căci trebuia ca respectivul să fie bun orator, să aibă lipici la mase, să treacă sticla și mai ales să fie credibil când spune că albul este negru și invers. Rolul propagandistului este acela de a spune 9 adevăruri banale și o minciună esențială, astfel încât toate cele zece ziceri să fie considerate adevăruri de netăgăduit.
Cei care au trăit în comunism și care citeau presa, aflau cât de bine și cât de liber este poporul român, în timp ce realitatea era cu totul alta.
Cei care au văzut filmul Adevărata față a fascismului din 1965 al lui Mihail ROMM a văzut ce însemna propaganda nazistă care oferea ascultătorilor radioului german vești despre triumful armatei celui de al III-lea Reich pe toate aliniamentele, în timp ce Berlinul era ocupat de Armata Roșie.
Acum, față de perioadele anterioare, propaganda are de luptat cu ceea ce numim fake news, căci rețelele sociale în general și Internetul în special, au definit un nou context în care componentele de propagandă vrând-nevrând intră în competiție cu știrile false.
Propaganda din zilele noastre are la bază salturi calitative și a depășit experiențele regimurilor dictatoriale, căci a inclus noile tehnici de manipulare a emoțiilor și niște exemple palide sunt cunoscute și pe Dâmbovița, fie treaba cu călugărul Vasile, fie chestia cu dragă Stolo, fie afișele electorale ce conțin promisiuni deșănțate, bannere amețitoare și cuvinte cheie lansate la ordin.
(01 octombrie 2022)
(01 octombrie 2022)
No comments:
Post a Comment