Inteligența Artificială - IA și ura

Printre sentimentele umane, care nu ne fac deloc cinste este și cel de ură. Aveam un profesor care spunea: iubim și urâm, vorbim și tăcem, trăim și murim, muncim și lenevim, adică pentru toate verbele avem și opusele lor. Partea proastă constă din accentul mare pe care noi îl pe ură, moarte, lene, violență și cu greu ne stăpânim să nu ne dezvăluim latura urâtă a ființei noastre.

Rețelele de socializare, sub umbra anonimatului a dezvoltat un conținut digital îmbibat cu multă ură. Acum, că ni se pare mai interesant, nu folosim cuvântul românesc ură, ci folosim hatred sau to hate, dar referindu-ne cam la același lucru.

Ura are la bază răutatea din om.

Ura are la bază invidia omului.

Ura are la bază lipsa de cultură.

Ura are la bază abordarea simplistă.

Ura are la bază lașitatea anonimului.

Ura are la bază neasumarea.

Ura are la bază prostia umană.

Nu vom vedea niciodată un profesionist, un om de cultură, un om cu capul pe umeri și cu toate țiglele pe casă că se lansează în tirade care să propage ură de toate tipurile, pornind de la cum arată o persoană, mergând la apartenența sa la o anumită rasă sau etnie și poposind în zona familie din care provine. Numai oamenii limitați sunt cei care în lipsa de argumente vin cu considerații din afara zonei de dialog și caută să-și plaseze contracandidatul într-o zonă care nu are nicio legătură cu dezbaterea de idei.

Inteligența Artificială - IA are un rol extraordinar în a gestiona ura. Există un vocabular bine definit asociat acesteia și orice construcție de conținut digital care include componente ale acestui vocabular se cenzurează în timp real și nu vor mai face parte printre postările de orice tip din mediul online.

În plus, fișierele de sunet fac obiectul analizei de vocabulare și persoanele care folosesc cuvinte aparținând vocabularului urii vor fi penalizate adecvat, până la excluderea din circuitul rețelelor de socializare sau așa cum se menționa pe coperțile volumelor scrise de scriitorii colaboraționiști ai guvernului de la Vichy, vor fi etichetați ca fiind propagandiști ai urii și vor fi tratați în consecință, adică izolați. Prin Inteligența Artificială - IA societatea va gestiona mai bine procesul de educare în spiritul egalității și dragostei față de aproapele nostru, în contextul unei lumi a cărei dinamică are multe elemente imprevizibile.

(05 iunie 2023)

Propagandiștii sunt niște comunicatori ratați

Nu aș fi crezut că propagandiștii de azi, școliți, cu masterate și cu doctorate sunt atât de lipsiți de imaginație, încât mai mult fac deservicii partidelor unde se dau ei mari activiști și vânători de sinecuri grase, pe muncă puțină. O dovedesc mesajele pe care le transmit către populație, de parcă societatea ar trebui să se modeleze după dorințele lor.

La noi, în Clasificarea Ocupațiilor din România - COR pentru specialiști în comunicare sau experți în comunicare nu există descrieri, ci există la codul 333906 asistenți relații publice și comunicare cu studii medii, în rest nimic semnificativ.

Unii comunicatori au devenit propagandiști. Dacă le dai un subiect și le sugerezi direcția pe care să meargă, construiesc mesajul și te duc în acea direcție. Am observat că sunt extrem de agresivi, căci rostogolesc modele din pandemie, sugerând că societatea trebuie să se îndrepte spre epidemie. Ei așteaptă cu înfrigurare să se zică despre epidemie, pentru că numai așa, au materiale cu care să înspăimânte lumea. 

Trist este și faptul că specialiștii din medicină nu le retează macaronul, să-i trezească la realitate. Dacă acei comunicatori aveau ceva în capetele lor, cu siguranță nu se înhămau la căruța propagandei deșănțate din televiziuni, unde nu principiul divide et impera funcționează, ci principiul terret et dominatur este vital.

În opinia mea, propagandiștii sunt comunicatori ratați, din moment ce aplică scheme simplificate, predictibile și primitive de construire a mesajelor, sugerând prin întrebări direcția răspunsului, iar când interlocutorul are o cu totul altă abordare, propagandiștii operează tăieri ale mesajelor. Îmi aduc aminte că un post Tv își trimisese propagandiștii la Palatul Pionierilor la centrul de vaccinare. Tocmai făcusem al III-lea vaccin. La ieșire m-a întrebat cineva de ce ,-am vaccinat, iar eu am răspuns că l-am făcut să scap de grijă. Se aștepta la o frază pompoasă, la ceva ce propagandista avea deja în mintea ei. Neprimind răspunsul așteptat, a căutat pe altcineva. Am urmărit să văd dacă zisele mele au fost date pe post. Nu au fost date, căci ceea ce am spus nu se încadra în politica postului, iar eu nu slujeam propagandei.

Cred că noii propagandiști ar trebui să învețe din experiența propagandiștilor de dinainte de 1989, căci în vremurile acelea, propagandiștii mergeau în rândul maselor, nu aveau servicii de birou pe Calea Victoriei, căci popor este și în București, dar mai cu seamă la firul ierbii și la coada vacii și acolo musai trebuie să ajungă mesajele dacă cineva vrea votul oamenilor de rând.



(04 ianuarie 2022)

Propaganda nazistă și propaganda comunistă

Nazismul și comunismul au avut numeroase elemente comune, dar acum mă voi ocupa de propaganda acestor două sisteme politice. Propaganda prin natura sa este acea acțiune prin care este deformată realitatea astfel încât să influențeze atitudinea maselor, astfel încât acestea să reacționeze în direcția dorită de partidul nazist sau de partidul comunist.
Pentru a implementa și derula procesele de propagandă naziste sau comuniste, partidele stat aveau organisme bine structurate în care rolul propagandiștilor era bine definit, iar munca acestora era analizată prin prisma efectelor muncii pe care acestea o executau. O acțiune propagandistică era una de succes sau era un eșec, fără a exista cale de mijloc. În cazul succesului existau grade de comparație.
Propaganda nazistă, ca și propaganda comunistă s-a realizat prin:
- articole de presă construite într-un anume fel pentru ca deformarea realității să nu fie perceptibilă,
- jurnale de cinema, astfel concentrate încât prin imagini, sunet, text și muzică să se inducă mesajul dorit,
- emisiuni de radio și Tv, în care vocile grave ale crainicilor ofereau mesaje dine direcționate,
- cărți publicate în care eroii erau modele care defineau profilele de bază ale societății,
- manuale de învățare pentru propagandiștii care duceau cuvântul partidului. 
Nu oricine ocupa în partidul nazist sau în partidul comunist funcția de șef sau de executant în ale propagandei, căci trebuia ca respectivul să fie bun orator, să aibă lipici la mase, să treacă sticla și mai ales să fie credibil când spune că albul este negru și invers. Rolul propagandistului este acela de a spune 9 adevăruri banale și o minciună esențială, astfel încât toate cele zece ziceri să fie considerate adevăruri de netăgăduit. 
Cei care au trăit în comunism și care citeau presa, aflau cât de bine și cât de liber este poporul român, în timp ce realitatea era cu totul alta.
Cei care au văzut filmul Adevărata față a fascismului  din 1965 al lui Mihail ROMM a văzut ce însemna propaganda nazistă care oferea ascultătorilor radioului german vești despre triumful armatei celui de al III-lea Reich pe toate aliniamentele, în timp ce Berlinul era ocupat de Armata Roșie.
Acum, față de perioadele anterioare, propaganda are de luptat cu ceea ce numim fake news, căci rețelele sociale în general și Internetul în special, au definit un nou context în care componentele de propagandă vrând-nevrând intră în competiție cu știrile false.

Propaganda din zilele noastre are la bază salturi calitative și a depășit experiențele regimurilor dictatoriale, căci a inclus noile tehnici de manipulare a emoțiilor și niște exemple palide  sunt cunoscute și pe Dâmbovița, fie treaba cu călugărul Vasile, fie chestia cu dragă Stolo, fie afișele electorale ce conțin promisiuni deșănțate, bannere amețitoare și cuvinte cheie lansate la ordin.

(01 octombrie 2022)