Toată lumea știe că informatizarea înseamnă bani.
Bani necesari pentru calculatoare, laptopuri sau tablete.
Bani necesari pentru instruirea profesorilor.
Bani necesari pentru crearea de lecții speciale de e-Learning.
Bani necesari pentru echipamente de dotare a claselor.
Bani necesari pentru accesarea resurselor Internet de elevi.
Bani necesari pentru achiziționarea de software de e-Learning.
Bani necesari pentru a crea noul context de instruire online.
Bani, bani, bani și iar bani.
La noi, constituția, pe care cine vrea și cine nu vrea, o încalcă cu grație, perseverență, ingeniozitate, sprinteneală, dezinvoltură, amabilitate și drăgălășenie, garantează accesul la învățare a tuturor copiilor, iar statul trebuie să bage mâna în buzunar adânc acum în vremuri de pandemie și să facă ceea ce nu a făcut, adică să informatizeze într-un ritm accelerat învățământul, pentru a recupera întârzâierile.
La o analiză atentă rezultă că sunt cam 500 de mii de copii care acum nu învață deloc pentru că nu dispun de tablete, nu au curent și nu au legătură la Internet.
Se zice că un ministru înainte de război, când i s-a zis că poporul n-are pîine, a răspuns: Să mânânce cozonac. Acum ANISIE a răspuns că în zonele unde nu e curent, copiii să urmărească la televizor lecțiile de pe TVR1, ceea ce-mi amintește tot de o femeie-prorector comunist, care a zis că studenții să plece cu autobuzul la muncile agricole, chiar dacă nu are radiator.
(23 octombrie 2020)
No comments:
Post a Comment