Credibilitatea pierdută

 În vremurile acestea grele de pandemie, credibilitatea este lucrul cel mai de preț, dar din păcate este pierdută iremediabil pentru că:

- s-a chefuit în clădirea guvernului și nu s-a întâmplat nimic,

- a fost adunarea de la Iași cu inși îngrămădiți și nu s-a întâmplat nimic,

- s-a umblat fără mască, motivând că era opțional și nu s-a întâmplat nimic,

- televiziunile au avut mesaje ambigue și nu s-a întâmplat nimic,

- oficialii au ieșit în public fără să poarte mască  și nu s-a întâmplat nimic,

- au fost îmbulzeli pe trotuarele școlilor și nu s-a întâmplat nimic,

- lanțurile de infectare se dezvoltă și nu s-a întâmplat nimic,

- apar nereguli în DSP-uri  și nu s-a întâmplat nimic,

- populația este tot timpul certată  și nu s-a întâmplat nimic,

- unii au arătat că ignoră regulile și nu s-a întâmplat nimic.

Scăderea credibilității are ca efect direct că se enunță reguli și se impun restricții, iar cei ce ar trebui să le respecte, se uită la comunicatori ca prin sticlă și fac exact ceea ce cred. Deși sunt lucruri evidente, adică infectările și decesele au trend ascendent, comunicatorii evită luarea de măsuri de restructurare a DSP-urilor și de introducere a procedurilor obligatorii de funcționare a acestora, proceduri pe care populația să le cunoască și să ceară aplicarea lor cu strictețe.

Observăm cum comunicatorii sunt RAFILA, ARAFAT, MUSA, DOROBĂȚ, care transmit mesaje ca medici, deși în vremuri de pandemie acel Comitet Național Strategic ar trebui să aibă comunicate unice pentru populație și oamenii să știe exact ce au de făcut, nu să se întrebe nedumeriți ce obligații au.

Modul în care s-a comunicat în legătură cu restricțiile de la Iași pentru procesiunea de la catedrala Mitropolitană arată cu claritate că altfel trebuiau abordate lucrurile și credibilitatea scăzută a comunicatorilor oficiali a făcut ca lumea să nu înțeleagă că totul este spre a gestiona pandemia.

(11 octombrie 2020)