Sunt oameni care fac lucruri nesărate, cu efecte foarte aiurea asupra celor din jur. Îmi amintesc de unul Sorin TOMA care a scis un articol în Scânteia comunistă intitulat Poezia putrefacției și putrefacția poeziei, unde îl ataca pe Tudor ARGHEZI. N-a trecut mult și marelui poet i s-a luat de către comuniști dreptul de a mai publica. Pentru a trăi ARGHEZI vindea cireșe la Mărțișor. Acum, după mulți ani, și-a făcut apariția Cristian Tudor POPESCU, un jurnalist minor care se lansează de fiecare adtă când apare un anume ceva, în a face afirmații pentru a obține transfer de notorietate. Nu voi scrie despre întrebarea pusă lui Adrian NĂSTASE la dezbaterea din 2000 cu Traian BĂSESCU și nici despre concluzia pe care CTP a tras-o după ce a pierdut lupta cu BĂSESCU mulți ani mai târziu și cu atât mai mult nu vreau să scriu despre zicerea lui CTP în legătură cu discursul din 27 octombrie al unui foarte înalt prelat al BOR.
Acum face ăe viteazul acest CTP, dar sunt sigur că atuncicând va simți scă i se apropie sfârșitul, ca orice om mic, va cere îndurare și va ruga să vină preotul să-l împărtășească și va cere iertare tuturor celor cărora le-a zis răutăcisme. Am văzut mlți viteji care au încheiat socotelile împăcați doar după ce au primit ultima îmărtășanie și au văzut lumânarea arzând firavă la ei în mâini, ca lumină a ultimului drum.
Iartă-l Doamne, pe acesta că nuștie nici ce face și nu știe nici ce zice!
(29 octombrie 2020)
No comments:
Post a Comment