Acum e mare vânzoleală cu creșterile salariale și apar tot felul de nemulțumiți, de parcă ar fi vremea tocmelilor. În realitate, lucrurile stau cu totul altfel. Unii, aici mă refer la opoziție unde se gândește la nivel macroeconomic la nivel de lună, ceea ce este absolut aberant. Incultura își spune cu violență cuvântiul. Prognozele sunt așa, niște chestii orientative, care dau o imagine, ghidează sau evidențiază niște tendințe. Ele sunt exact ca și când se dă cu zarul, care cade pe una din cele 6 feșe cu probalitate p=1/6 dacă zarul este perfect.
Modul îngust în care nenumărați economiști văd salariile și mai ales dintre politicieni, mă sperie îngrozitor. Nimeni nu-și mai amintește că banii sunt o convenție, că ei măsoară cu aproximație valoarea muncii, deci valoarea serviciilor și obiectelor, fără a fi așa cum s-ar măsura la cântarul bijutierului. În comunismul lui Marx se zicea ceva despre corelația dintre cantitatea de produse și salariu, iar Ceaușescu vorbea mult despre calitate. Gluma aceea cu produsele care trebuie să fie calitativ peste medie încă este la fel de stânjenitoare ca atunci când a fost zisă. Media se știe că este undeva în interiorul intervalului și nu în afara lui.
Dar să luăm lucrurile cătinel, cătinel. Economiști suficient de înguști la minte vorbesc că mai întîi trebuie să crească productivitatea și apoi să crească salariile, uitând că există și cazurile producției pe stoc, ceea ce este o calamitate. În opinia mea trebuie:
- să crească productivitatea;- să crească volumul de vânzări cu încasări;
- să crească salariile.
Dacă productivitatea muncii W, se calculează după formula din dreapta, unde:
n- număr tipuri produse;
fi- volum produse de tip i;
li- număr de muncitori la tipul i de produs;
vi - valoarea unui produs de tip i,
se obține nivelul productivității
Pentru a crește productivitatea există două căi mari și late. Prima constă în a realiza aceleași produse cu mai puțini muncitori și a doua este de a menține numărul de muncitori, dar să crească numărul de produse care se realizează pe aceeași unitate de timp. Managementul bun permite ambele modalități dar nu pe termen lung.
Economiștii noștri ar trebui să știe ceva mai multă matematică și mai ales ar trebui să știe că un rol esențial îl joacă creșterea calității. Dacă relația de dinainte include coeficienții qi ai creșterii calității, ideia creșterii productivității este realizabilă rapid prin creșterea calității produselor. Dacă se vor alege materii prime de foarte bună calitate, dacă operațiile de prelucrare vor fi realizate mult mai îngrijit, cu siguranță că va crește calitatea și produsele de calitate superioară au un alt preț. S-a notat cu n tipurile de produse. Dacă acolo produsele de calitate inferioară ocupă o pondere fk, iar cele de calitate superioară ocupă ponderea fk+1, dacă va crește calitatea, cu siguranță că ponderea rebuturilor scade și crește ponderea produselor de calitate înaltă, deci crește productivitatea.
Acum boborul stă cu gura căscată că le crește salariile ff mult medicilor. Salturile calitative obținute în actul medical conduce în mod natural la o astfel de consecință. Acum medicii lucrează cu alte aparate, cele computerizate, finețea măsurătorilor este cu mult mai mare, medicația este calitativ superioară. Deci la o creștere accelerată a calității actului medical, creșterea salariilor este ceva natural, căci productivitatea medicilor cred că a crescut de multe ori, în timp ce salariile lor au stat pe loc. Sunt nenumărați indicatori de calitate pentru a diferenția dinamica muncii în toate categoriile profesionale, iar medicii beneficiază de foarte multe înregistrări statistice care permit calculul productivității muncii lor cu foarte mare acuratețe. Eu i-aș sfătui pe statisticieni să nu facă acest pas, pentru că s-ar crea bazele ca această actegorie socio-profesională să declanșeze procese prin care să ceară despăgubiri de nesuportat pentru economie, eu estimând aceste despăgubiri cu mult mai mari decât cele de la retrocedări.
(09 aprilie, 2017)
No comments:
Post a Comment