Eu și planificarea comunistă

Pe mine m-a enervat planificarea comunistă pentru că mi-a creat senzația că face un lucru pe care nici Dumnezeu nu-l face și anume se bagă chiar peste tot,  crezând că rezolvă ea totul.

Se planifica producția de tractoare.

Se planifica producția de grâu.

Se planifica producția de țiței.

Se planifica producția de oțel.

Ajunsese să se planifice numărul de locuri în facultăți.

Ajunsese să se planifice numărul de clase în școli.

Ajunsese să se planifice numărul de copii în clasa a I-a.

Ajunsese să se planifice numărul de absolvenți de liceu.

Ajunsese să se planifice numărul de absolvenți de facultate.

Ajunsese să se planifice numărul de medii peste o valoare de la examene.

Nu am dat doi bani pe planificarea comunistă pentru că pornea de la ipoteze false. Dacă ai un șir de date așa-zise niveluri planificate pentru diferite domenii și dacă alături pui valorile reale și dacă există diferențe, planificarea devine doar ceva orientativ, ori în comunism, a îndeplini planul era un obiectiv în sine și vai de cei care nu îndeplineau planul și raportau restanțe la finele trimestrului sau la finele anului, nu neapărat că ei nu s-au străduit, ci doar din faptul că planul fusese eronat construit.

Planificarea comunistă era o activitate făcută de om și cum omul este supus greșelilor, este clar că și în planificare există riscuri ca omul să greșească. Mi s-a părut aberant ca planificarea să meargă până la niște detalii supărător de fix precizate, ca și cum mâna omului este o mână divină. 

În planificarea comunistă cineva planifica, altcineva se angaja și cu totul altcineva ducea planul la îndeplinire. Cei care se angajau solemn să îndeplinească planul erau politrucii de serviciu ai regimului comunist, oameni cu rolul exact de a mobiliza masele. Comunismul nu accepta nerealizări de plan și cu atât mai puțin rebuturile. Se zice că de frica sancțiunilor, la o fabrică de motoare electrice, când s-a trecut la construirea unei noi hale, pe când se săpau temeliile, au fost găsite nenumărate motoare rebutate, îngropate în pământ. Se zice că la o vizită  pe partid la o fabrică de porțelan, unui barosan i s-au prezentat cifrele legate de producție și că rebuturile au scăzut de la 5% la 4%, iar barosanul a ridicat din sprîncene și a zis că nu e de acord cu rebuturile. I s-a explicat că la producția de porțelanuri Rosenthal ponderea de rebuturi este de11%. Nu vreau să povestesc care erau consecințele la finele fiecărui sfârșit de semestru când la unele discipline ponderea restanțierilor era mai mare de 10%.

După căderea comunismului, planificarea a căzut în disgrație și s-a pornit pe drumul fiecăruia cu consecințele care se cunosc, căci au apărut dezechilibre datorită alunecării în extrema cealaltă a non-planificării, în care fiecare face ce-i bubuie prin cap, fără a ști dreapta ce face stânga.



(17 mai 2023)