1000 de oameni care m-au dezamăgit: Petre Mihai BĂCANU

Petre Mihai BĂCANU este acum un bărbat de 78 de ani. 
Petre Mihai BĂCANU a lucrat între anii 1970 - 1988 ca redactor la ziarul comunist România Liberă.
Petre Mihai BĂCANU este absolvent al Facultății de Filologie de la Universitatea București, promoția 1964.
Petre Mihai BĂCANU m-a dezamăgit că nu apare în online cu detalii privind perioada activității sale de dinainte de 1988, anul arestării pe care o descrie foarte ampnunțit, legat de tentativa de a scoate un ziar împotriva orânduirii comuniste.
Mă interesa să știu:
- dacă a fost membru pcr și cred că a fost că nu se ajungea în presă oricum,
- care era rubrica dela România Liberă de care se ocupa,
- dacă a scris articole despre politica înțeleaptă desigur a pcr,
- ce atitudine a avut când se analizau editorialele legate de conducătorul suprem.
Petre Mihai BĂCANU m-a dezamăgit că în ultimul timp nu a mai apărut în presă cu articole de niciun fel.
Petre Mihai BĂCANU m-a dezamăgit că nu a scris o carte document despre ziarul România Liberă unde a lucrat 18 ani, ca o carte fundamentală, bazată pe fapte reale și nu pe povești sau fabulații. 
Petre Mihai BĂCANU m-a dezamăgit că nu și-a scris partea de memorii cât a stat la pușcărie din ianuarie 1988 și până când a fost eliberat în 22 Decembrie 1989, căci sunt sigur că ar avea ce strie. Numai că la trecerea timpului anumite detalii se estompează și chiar se șterg, deci se pierd.
Petre Mihai BĂCANU m-a dezamăgit și prin faptul că nu spune exact ziua din ianuarie 1989 când a fost arestat, ca și când arestarea este un moment oarecare cum e spălatul pe dinți și nu se reține când se petrece ca acțiune loc, persoane și timp.

(24 septembrie 2022)

Ziarele și revistele de pe vremea mea

Ziarele  de pe vremea mea erau specifice propagandei comuniste, căci eu mă ocup de perioada 1947 -1967, ca să se justifice sintagma de pe vremea mea, pe care o așez la toate temele de care mă ocup o perioadă de timp. În acele vremuri se credea că presa este instrumentul principal pentru formarea omului nou, care să construiască noua orânduire în România. Ziarele care apăreau la chioșcurile amplasate în locuri circulate erau:

• SCÂNTEIA organ central al PCR în format mare în care se găseau știri despre ce făceau conducătorii, informații despre realizările din industrie și agricultură. Acolo erau informații despre sport, despre filme. Articolele de fond erau sforăitoare, prezentând în culori roz tot ceea ce se întâmpla la noi. Limba de lemn era la ea acasă.
• ROMÂNIA LIBERĂ era ziarul Consiliului național al Unității și Democrației Socialiste, un organism care includea toate organizațiile obștești din țară și era condus tot de partidul comunist. Tonalitatea sa era foarte puțin diferită, dar aria de cuprindere era mai largă, întrucât se referea nu numai la comuniști, ci la o arie mai largă de cetățeni.
• SCÂNTEIA TINERETULUI era organul central al Uniunii Tineretului Comunist și conținea articole care se refereau la realizările tinerilor din fabrici și de pe ogoare, dar și despre tinerii din școli și facultăți. Ele propagau politica partidului în rândul tinerilor. Și în articolele din acest cotidian dacă începeai să citești o frază, nu trebuia să citești restul, căci îl găseai în continuările din alte texte, la fel de terne, banale și predictibile.
• SECERA și CIOCANUL era cotidianul județenei de partid din Argeș. Ca și ziarul SCÂNTEIA, acesta dezvolta teme de interes local, cu exemplificări 99% pozitive din munca desfășurată pe platformele industriale ale județului.
• VIAȚA STUDENȚEASCĂ era cotidianul Uniunii Asociațiilor Studenților Comuniști din ROMÂNIA - UASCR și dezbătea în spiritul și linia partidului, problemele studențești, desigur văzute prin realizările pe care comuniștii le au și prin eforturile partidului de a asigura condiții de studiu tinerilor care învățau în facultățile comuniste.

Comuniștii au preluat elementele de propagandă burgheze și le-au folosit din plin. Ei doreau să controleze totul și au reușit doar să irite populația, care tot ceea ce știa, făcea. Ziarele erau folosite pentru șetrs la c-r sau pentru împachetat câte ceva, foarte rar erau citite. dacă comuniștii ar fi avut aplecare să asculte ce zicea lumea despre ziarele lor, ar fi trebuit să ia măsuri radicale, să-și îmbunătățească munca și să caute să facă din comunism ceva care să fie pe sufletul oamenilor. Ei nu au fost în stare de așa ceva și s-au complăcut în dogmatismul vulgar al lozincilor zgomotoase, fără fond, care erau doar pojghița de gheață de deasupra apelor învolburate.

Ajunseseră să fie și subiect de banc. Se zice că un individ se duce la choșc și întreabă: mai e ROMÂNIA LIBERĂ? vânzătoarea îi răspunde: a fost. 

Dintre toate ziarele, după 1989 doar ROMÂNIA LIBERĂ a rămas. Îmi aduc aminte cât de penibili au fost ziariștii în seara de 22 Decembrie 1989 căci căutau să-și pună cenușă în cap că au fost doar instrumente în mâna partidului. În opinia mea, au fost mult mai mult decât instrumente, au fost călăii unei societăți care distrugea prin intermediul lor fibra națională a poporului român, niște criminali au fost.

(02 iunie 2022)