Sloganul:
Vrem o țară,
Ca afară!
l-am auzit cu diferite prilejuri și comentatorii l-au pus în gura tinerilor frumoși și liberi, fără a spune cu precizie, dacă aceștia sunt din interior sau dintre cei care lucrează în străinătate. Acesta este un strigăt de desnădejde al unor oameni ajunși la capătul răbdării, după ce au văzut că aici nu se întâmplă nimic sau sepetrec lucruri rele. În anul 2009 a fost auzit acest mesaj, după aceea în anul 2012, iar mai apoi în noiembrie 2014. Parcă și la sfârșitul lui octombrie în București mii de tineri au zis câte ceva despre dorința de a se petrece lucruri care să schimbe fața acestei țări.
Observ că de la dorință la realitate, drumul este lung, prea lung și necesită niște pași mari, apăsați și fermi.
O țară ca afară înseamnă:
- autostrăzi;
- mâini curate,
- plata de taxeși impozite;
- cinste și onoare;
- muncă la lumina zilei;
- atitudine;
- educație;
- implicare.
Îmi este teamă că lucrurile stau pe dos și distanța între cum sunt alții și cum suntem noi crește vertiginos. Prea multe persoane:
- nu știu carte,
- se lasă păcălite;
- nu plătesc taxe;
- nu au card de sănatate;
- așteaptă la mila publică;
- muncesc la negru;
- se mulțumesc cu prea puțin;
- au pierdut obișnuința de a munci;
- se vând pentru o pungă cu mălai;
- adoră micii electorali;
- așteaptăsă li se dea.
Au plecat de aici 3 milioane de compatrioți, numai că din ei peste 99% sunt migranți economici. Suntem o democrație autentică și ideia de azilanți politici nu se pune. Acel 1%, zic eu sunt savanți care au nevoie de tehnologii pe care nici programele UE nu permit să fie achiziționate sau talente de excepție pentru care țara noastră este mult prea mică. Dacă dintre cele câteva sute de mii de demonstrați care protestau că li se îngrădea dreptul de vot prin 2014, figurau pe liste la noua formă de votare 400 de mii de doritori, înțelegeam că cei ce lucrează în străinătate sunt interesați de ceea ce se întâmplă în țară și chiar doresc binele acestei țări. Încă nu am explicație la cum s-a votat la sub un minut la Paris pe când ambasador era Teodor Baconschi, acel Teodor Baconschi, care neregăsin du-se pe listele PMP la europarlamentare zicea: Incultura e trendy. Arivismul, un succes invidiat. Orice tarfa da lectii poporului roman. Cred cu tărie că ceea ce se numește diasporă trebuie să se simtă mult maqi pregnant în țară, adică să impună sporul de cunoaștere acumulat. dacă din cele 3 milioane se vor întoarce înapoi 2,8 milioane, cu certitudine vor fi 2,8 milioane de plătitori de taxe, vor fi 2,8 oameni care nu vor mai arunca hîrtii pe jos, vor fi 2,8 mlioane de oameni care au învățat de înseamnă munca adevărată, fără mită, fără șperț, ci privindu-te-n ochi cinstit si cu demnitate.
Vreți o țară,
Ca afară?
Este simplu, chiar mai simplu decât ne-am imaginat. De mâine vom avea acea țară ca afară dacă:
- ne punem serios pe muncă;
- nu vom mai accepta minciuna;
- vom prețui onoarea;
- cuvântul dat va fi cuvânt;
- baricadăm accesul impopsturii;
- impunem un standard ridicat pentru calitate la orice.
Dar trebuie să tragem aer în piept și să ne debarasăm de tot ce ar fi rău în noi, acel rău ce ne-a ținut în loc de autostrăzi nu avem, corupți avem cât cuprinde, bețivi pe tot atât și analfabeti cu mult mai mulți.
(16 august 2016)
No comments:
Post a Comment