Maria MIHALI, cântăreața Maramureșului

Maria MIHALI are în repertoriul ei cântece precum:

Cât îi lumea-n lung și-n lat

Nu-s câini cu colaci în drum

Jertfa de pe Cruce

Cât îi muntele de sus

Inimă, inima me'

Lume de rău mă grăiești

Horă

Mândruțu cu mândre multe

Măi mândruţ cu clop

Oameni faini și lumea bună

Dezbălțuitul miresei

Măi, mândrule de demult

Mama mea m-o învățat
În cântecele Mariei MIHALI apar versuri cu rime precum piatră - încapă, topesc - iubesc, dorul - ocolul, bine - nime, bine - tine, tău - Dumnezeu, lume - nime, acasă - masă, străine - bine - mine, păsat - tratat, speteam - aveam - știam, întâmplară - vară, mult - trecut- crescut, plin - suspin, apasă - casă - frumoasă, străinătate - toate, bun - spun - drum, vieții - tinereții, sus - dus, mea - ia, putregai - tai, mea - durea, bine - zile, cruțată - iartă, faci - împaci, rând - râd, păcat - sărutat, măi - văi, avut - făcut, dulce - duce, iubim - povestim, învățat - bărbat, lui - capului, care sunt bine alese și care slujesc temei, dar și ritmului cântecelor.

Maria MIHALI poartă costumul tradițional maramureșan cu cămașa albă, cu zadii colorate în roșu și negru, cu basma și cu cojoc frumos ornamentat. Ea are ciorapi de lână și opinci.
Maria MIHALI are cântecele acompaniată de taraf tradițional maramureșan format din ceteră, zongoră, dobă, gordună, contră.
Maria MIHALI este o cântăreață cu voce clară, timbru puternic, cu dicție perfectă. Dacă asculți două-trei cântece interpretate de ea, o poți recunoaște dintr-o mie, pentru că acel ceva care o face unică.
Interpreta Maria MIHALI și-a înregistrat cânticele în peisajele superbe ale Maramureșului cu câmpii întinse, cu dealuri molcome și cu cre luminos.
Maria MIHALI are în repertoriul său cântece lente, hore și pricesne și este o reprezentantă a cântecului maramureșan autentic. Mi-a plăcut cum interpretează DOINA și referința lui Floarea CALOTĂ este egalată, căci MIHALI are resursele care i-au permis. Acompaniamentul i-a scos în evidență calitățile vocale de excepție. Multe din înregistrări le are împreună cu grupul Iza, format din trei instrumentiști.

Maria MIHALI este câștigătoarea Marelui Premiu la Festivalul National de Folclor Lucretia CIOBANU ediția Sibiu 2016     



(13 septembrie 2026)

Cei cu care am scris și publicat cărți de informatică

De-a lungul a 45 de ani am scris și publicat cărți împreună cu Romică ADAM, Felician ALECU, Cristian AMANCEI, Constantin APOSTOL, Romulus ARHIRE, Alexandru BALOG, Cătălin BOJA, Sergiu CAPISIZU, Doru CAZAN, Cristian CIUREA, Sergiu COMAN, Mircea DESPA, Valentin DRAGOMIR, Cristian IONIȚĂ, Gheorghe NOȘCA, Paul POCATILU, Marius POPA, Iulian RĂDULESCU, Valer ROȘCA, Ion Gh. ROȘCA, Ion SMEUREANU, Laurențiu TEODORESCU, Cristian TOMA, Doru UNGUREANU, Daniel VERNIȘ, Adrian VIȘOIU, Alin ZAMFIROIU.
Se spune că cine se aseamănă, se adună. Exact după acest principiu au fost constituite echipele care au participat la redactarea cărților.

Cei cu care am colaborat au fost, sunt și au rămas excelenți programatori.

Cei cu care am colaborat se caracterizează prin profesionalism desăvârșit.

Cei cu care am colaborat sunt oameni punctuali 100%.

Cei cu care am colaborat, tot ceea ce fac, fac temeinic și de înaltă calitate.

Cei cu care am colaborat au cuvânt, respectă termene și nu amână niciodată.

Cei cu care am colaborat nu revin asupra unei decizii fixate după ce s-a discutat.

Cei cu care am colaborat nu prezintă niciodată lucruri improvizate.

Acum când stau să fac uun inventar al lucrurilor petrecute, faptul că am definit o tehnologie de succes de a scrie o carte, tehnologie care s-a verificat, îmi aduce acea satisfacție că nu am trăit fără rost și ceea ce am făcut a fost doar o succesiune de lucruri mici, începute și finalizate. Sunt prea puține lucrurile pe care le-am început și le-am pierdut pe drum, căci am învățat de la tatăl meu să nu vorbesc despre ceea ce nu știu și dacă am început ceva, musai să-l termen, căci numai neisprăviții au multe chestii începute și neterminate.

(13 septembrie 2026)

Profesorii mei din studenție: Ludovic TÖVISSI ,

În vremea studenției mele, profesorul Ludovic TÖVISSI era prorector al ASE. Ne-a predat pe când eram student în anul al II-lea, disciplina de Calcul economic. Am fost impresionat de profesorul Ludovic TÖVISSI pentru că:
- venea la curs cu lucruri absolut noi, de care nu mai auziserăm,
- avea o structură clară a cursului,
- îmbina teoria cu practica  la un nivel pe care nu-l mai întâlnisem,
- dispunea de un vocabular ales,
- atunci când vorbea el, nu se mai auzea nici musca în sala de curs.

După câteva cursuri, profesorul Ludovic TÖVISSI s-a instalat în galeria modelelor de profesori pe care le-aș fi urmat în viață pentru că el era cult, integru, modest, distins și respectuos. Mi-a plăcut să învăț foarte mult la disciplina de Calcul economic și dacă mi-am format un anumit stil de a gând cât mai profund un subiect, acest lucru i-l datorez profesorului Ludovic TÖVISSI.

Dumnezeu a vrut ca eu să am posibilitatea să iau repartiție guvernamentală după terminarea facultății, în Catedra de Cibernetică Economică și să-l am coleg pe profesorul Ludovic TÖVISSI. Când eram în armată la Focșani, mi-a venit ideea de a mă înscrie cândva la doctorat, când mă voi simți pregătit și mi-aș fi dorit să am conducător de doctorat pe profesorul Ludovic TÖVISSI. Prin octombrie când am venit într-o permisie de la Focșani, am mers la ASE, l-am întâlnit pe prorectorul și fostul meu profesor Ludovic TÖVISSI. I-am spus care era scopul vizitei mele. Profesorul Ludovic TÖVISSI mi-a spus că trebuie să pregătim cu foarte mare seriozitate admiterea la doctorat, pentru că acolo este concurență serioasă. Mi-a mai zis că după ce voi termina armata să revin să facem un plan de muncă serioasă și la momentul potrivit să mă prezint la colocviul de admitere, căci numai așa putem derula împreună un stagiu doctoral. Am fost încurajat, am urmat sfaturile profesorului Ludovic TÖVISSI. Am devenit doctoratul său, alături de nume precum

Tudorel ANDREI

Marin ANDREICA

Nicolae ANGHEL

Abbas, Sami AZIZ

Elena BIJI

Maria BLIDEA

Al Dabbagh BOUSHY

Lucian CROITORU

Gabriel DION

Bensalem EL HANAFI

Mohamed Nabih EL NAIB

Adina Maria ENUȘ

Abdul Razzak FADEL

Doina FUSARU

Abdul Hamid  HILAL

Nicolae D. IONESCU

Ion IVAN

Taher, Mohamed JABBER

Florica LUBAN

Mohamed Kamel Mohamed  MARWAN

Constantin MITRUȚ

Samoilă MUNTEAN

Ioan ODĂGESCU

Eugen PECICAN

Ion RESA

Ion Gh. ROȘCA

Valer ROȘCA

Ioan ROXIN

Emil SCARLAT

Gheorghe SECARĂ

Bahira Abdalla Abdel Salam SIAM

Gheorghe SOFRONIE

Yasin SROUJI

Marcel STOICA

Traian SURCEL
Alin Gilbert SUMEDREA

Alexandru TAȘNADI

Cornel TÂRHOACĂ

Doru ȚAGANEA

Bogdan VASILE

Vergil VOINEAGU

După terminarea stagiului doctoral și după susținerea tezei de doctorat, am continuat să lucrez în echipa profesorului și am continuat să învăț acele elemente absolut necesare perfecționării post-doctorale. Am reuși să realizez materiale acceptate la conferințe internaționale de prestigiu și am reușit să realizez oferte de proiecte de cercetare pentru a obține finanțare. Profesorului Ludovic TÖVISSI îi datorez foarte multe din câte am reușit să învăț și să devin ceea ce sunt în meseria mea, căci fără muncă asiduă și fără originalitate în ceea ce fac, rezultatele muncii sunt nule și fără valoare.



(12 septembrie 2026)

Asistenții universitari din studenția mea: Gheorghe DODESCU

Când eram student în anul al IV-lea la disciplina Sisteme de calcul și de operare, l-am avut asistent pe tânărul de atunci Gheorghe DODESCU, care era inginer, proaspăt absolvent de Politehnică, la Facultatea de Electronică și care urma cursurile la ff ale Facultății de Matematică de la Universitatea București.
Gheorghe DODESCU comunica foarte bine cu studenții, dar doar atât. Peste câțiva ani, după ce am ajuns în Catedra de Cibernetică Economică, Gheorghe DODESCU era șeful de subcolectiv din partea cadrelor didactice la Subcolectivul de Informatică Economică, pe care îl coordonat inginerul Vasile BIȚĂ, de la Centrul de Calcul al DCS.

Gheorghe DODESCU era apreciat ca dascăl de către studenții lui. El a scris foarte multe cărți. Trei evenimente majore au făcut să mă depărtez de el și să fiu foarte rezervat. Chiar am scris o epigramă și un acrostih pe care i le-am, dedicat. Nu le reproduc aici. Aș vrea să fie păstrată o imagine frumoasă a celor ce vor veni peste ani și ani despre profesorul Gheorghe DODESCU, cel care a publicat cărți care puse una peste alta îi depășeau înălțimea, după cum zicea el, în momentele când el prindea acel curaj al debitării marilor adevăruri, care nu pot fi spuse oricum și oricui. Dintre cărțile publicate scriu despre cele referite prin: 

Gheorghe DODESCU - Metode numerice în algebră, Editura Tehnică, București, 1979, 336 pag.

Gheorghe DODESCU (coordonator) - Informatica, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1987, 602 pag. Lucrarea a primit premiul Academiei RSR pe anul 1987. Au contribuit 27 de coautori.

Gheorghe DODESCU, Bogdan OANCEA, Mădălina RĂCEANU - Procesarea paralelă, Edtura Economică, București, 2002, 320 pag.

Gheorghe DODESCU, Ioan ROXIN - MS-DOS : memento de comenzi, Editura ASE, București, 1990,  48 pag.

Gheorghe DODESCU - Modelarea sistemelor de operare, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1981, 425 pag.

Gheorghe DODESCU, Vasile AVRAM - Informatics : operating systems and application software, Editura ASE, București, 2005, 278 pag, ISBN: 9737090500

Gheorghe DODESCU, Floarea NĂSTASE - Sisteme de calcul si operare, Editura Economică, București, 2002, ISBN: 9735907429

Gheorghe DODESCU, Floarea NĂSTASE, Nicolae RADU - Sisteme electronice de calcul si operare : vol. 1, Editura ASE, București, 1999, 220 pag. 

Gheorghe DODESCU, Floarea NĂSTASE, Nicolae RADU - Sisteme electronice de calcul si operare : vol. 2, Editura ASE, București, 1999, 213 pag. 

Gheorghe DODESCU, Adrian VASILESCU - Sisteme de operare Unix și Windows, Editura Economică, București 2003, 528 pag., ISBN: 9735907909

Gheorghe DODESCU, Stefania ȘCHEIANU, Ioan ODĂGESCU, Pavel NĂSTASE  - Simularea sistemelor, Editura Militară, București, 1986, 364 pag.

Gheorghe DODESCU, Dan IONESCU, Cristian POPESCU, Iulian POPA - Minicalculatoare: aplicații, vol 1, Editura Tehnică, București, 1977, 280 pag.

Gheorghe DODESCU, Dan IONESCU, Cristian POPESCU, Iulian POPA - Minicalculatoare: aplicații, vol 2, Editura Tehnică, București, 1977, 259 pag.

Gheorghe DODESCU, Cristina PAPASTERE,  Adrian VASILESCU - Sisteme de operare MS-DOS si UNIX, Editura Viața Românească, 1994, 226 pag, ISBN: 97356401908

Gheorghe DODESCU, Radu MÂRȘANU, Floarea NĂSTASE - Elemente fundamentale de structura. Initiere in utilizarea PC-urilor, EDITURA ALL Educational, București, 2000, 356 pag, ISBN: 9736841588 

Gheorghe DODESCU, Cristina PAPASTERE, Floarea NĂSTASE, Ștefan DAN - Sisteme de calcul si operare, Editura ALDO, București, 1995, 324 pag, ISBN: 9739535305

Gheorghe DODESCU, Ion Gh. ROȘCA, Constantin APOSTOL, Valer ROSCA, Afrodita IORGULESCU, Ion SMEUREANU, Ioan ROXIN - Programarea minicalculatoarelor in limbajul Fortran 77 vol.1, Editura ASE, București, 1990, 134 pag.

Gheorghe DODESCU, Ion Gh. ROȘCA, Constantin APOSTOL, Valer ROSCA, Afrodita IORGULESCU, Ion SMEUREANU, Ioan ROXIN - Programarea minicalculatoarelor in limbajul Fortran 77 vol.2, Editura ASE, București, 1990, 142 pag.

Gheorghe DODESCU, Florin PILAT, Ion BUCUR, Pavel NĂSTASE - Exploatarea si operarea mini și micro calculatoarelor M-18 si I-100 : pentru uzul studenților , Lito ASE, București, 1985, 375 pag.

Gheorghe DODESCU, Marin TOMA - Metode de calcul Numeric, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1976, 279 pag.

Gheorghe DODESCU, Vasile AVRAM - General Informatics, Editura Economică, București, 1997, 304 pag, ISBN: 9739198791

Gheorghe DODESCU, Vasile AVRAM - Informatics : computer hardware and programming in Visual Basic, Editura Economică, București, 2003, 430 pag, ISBN: 9735909200

Gheorghe DODESCU, Constantin APOSTOL, Florin PILAT, Ion Gh. ROȘCA, Valer ROȘCA -  Limbajul MACRO-11 : tehnici de realizare a programelor , LITO ASE, 1986, 452 pag.

Nicolae RACOVEANU, Gheorghe DODESCU, Ion MINCU - Metode numerice pentru ecuații cu derivate parțiale de tip parabolic, Editura Tehnică, București, 1977, 271 pag

Nicolae RACOVEANU, Gheorghe DODESCU, Ion MINCU - Metode numerice pentru ecuații cu derivate parțiale de tip hiperbolic, Editura Tehnică, București, 1976, 276 pag

Gheorghe DODESCU, Adrian DAVIDOVICIU, Constantin APOSTOL, Doina POPOVICI -  Mix si macro , vol. 2 : Programarea in limbajul MACRO, Editura Tehnică, București, 1990,  368 pag, ISBN: 9733103594

Gheorghe DODESCU, Vladimir DUMITRESCU, Dan IONESCU, Cristian POPESCU, Constantin TUDOR -  Calculatoare electronice și sisteme de operare, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1974, 744 pag.

Gheorghe DODESCU, Dan IONESCU, Tudor MISDOLEA, Livia NISIPEANU, Florin PILAT - Sisteme electronice de calcul și teleprelucrare, Editura Didactică și pedagogică, București, 1980, 552 pag.

Profesorul Gheorghe DODESCU a coordonat stagii doctorale pentru tineri foarte valoroși, stagii care s-au încheiat cu susținerea cu succes a tezelor de doctorat. Printre acești tineri enumăr aici pe Nicolae CĂTĂNICIU, Răzvan BOLOGA, Ion IARCA, Dragoș OPRIȘAN, Felician ALECU, Mădălina MLAK, Răzvan ZOTA, dar și alții.

(12 septembrie 2026)

Profesorii universitari, foști doctoranzi al lui Ludovic TÖVISSI

Profesorul  Ludovic TÖVISSI a coordonat stagiile doctorale a foarte mulți tineri, dintre care unii au devenit profesori universitari. Cei dintre coctoranzii coordonatți de profesorul Ludovic TÖVISSI, care au finalizat stagiile doctorale și care au devenit profesori universitari sunt următorii:

Tudorel ANDREI

Marin ANDREICA

Elena BIJI

Maria BLIDEA

Doina FUSARU

Ion IVAN

Constantin MITRUȚ

Ioan ODĂGESCU

Eugen PECICAN

Ion Gh. ROȘCA

Valer ROȘCA

Ioan ROXIN

Emil SCARLAT

Gheorghe SOFRONIE

Marcel STOICA

Traian SURCEL
Alexandru TAȘNADI

Cornel TÂRHOACĂ

Doru ȚAGANEA

Vergil VOINEAGU.

Andrei TUDOREL este președintele Institutului Național de Statistică.

Constantin MITRUȚ și Valer ROȘCA au fost decani de facultate.

Ion Gh. ROȘCA a fost rector al ASE.

Vergil VOINEAGU, Emil SCARLAR,  Ion IVAN, Ion Gh. ROȘCA au fost șefi de catedră.

Doru ȚAGANEA a fost profesor la NYU.

În concluzie: profesorul Ludovic TÖVISSI a avut mână bună!

(12 septembrie 2026) 

Lista completă a doctorilor în Cibernetică Economică pe care i-a coordonat profesorul Ludovic TÖVISSI

Profeesorul  Ludovic TÖVISSI a coordonat stagiile doctorale a foarte mulți tineri. El a avut talentul de a-și selecta colaboratorii astfel încât foarte mulți dintre doctoranzii săi au finalizat acele stagii, susținând tezele de doctorat și obținând titlul de doctor în economie, spacializarea cibernetică economică și statistică.

Am consultat catalogul tezelor de doctorat al ASE și am extras numele celor pe care i-a coordonat profesorul Ludovic TÖVISSI în derularea stagiilor doctorale și am construit lista completă a acestora. Iată numele doctorilor în economie, coordonați de profesorul Ludovic TÖVISSI!

Tudorel ANDREI

Marin ANDREICA

Nicolae ANGHEL

Abbas, Sami AZIZ

Elena BIJI

Maria BLIDEA

Al Dabbagh BOUSHY

Lucian CROITORU

Gabriel DION

Bensalem EL HANAFI

Mohamed Nabih EL NAIB

Adina Maria ENUȘ

Abdul Razzak FADEL

Doina FUSARU

Abdul Hamid  HILAL

Nicolae D. IONESCU

Ion IVAN

Taher, Mohamed JABBER

Florica LUBAN

Mohamed Kamel Mohamed  MARWAN

Constantin MITRUȚ

Samoilă MUNTEAN

Ioan ODĂGESCU

Eugen PECICAN

Ion RESA

Ion Gh. ROȘCA

Valer ROȘCA

Ioan ROXIN

Emil SCARLAT

Gheorghe SECARĂ

Bahira Abdalla Abdel Salam SIAM

Gheorghe SOFRONIE

Yasin SROUJI

Marcel STOICA

Traian SURCEL
Alin Gilbert SUMEDREA

Alexandru TAȘNADI

Cornel TÂRHOACĂ

Doru ȚAGANEA

Bogdan VASILE

Vergil VOINEAGU

Talentul de conducător științific al profesorului Ludovic TÖVISSI a fost remarcabil. El a știut să-i stimuleze pe doctoranzii săi:

- să deruleze cicluri complete de cercetare,

- să studieze literatură științifică de foarte bună calitate,

- să analizeze cu exigență rezultatele propuse de către doctoranzi,

- să indice direcții de urmat în cercetare,

- să stimuleze originalitatea abordărilor,

- să respingă din start ideea de plagiat,

- să fie critic constructiv în tot ceea ce făcea.

Pe mine m-a influențat decisiv profesorul Ludovic TÖVISSI și de aceea am rămas colaboratorul său fidel, plin de respect cât timp a trăit domnia sa.

(12 septembrie 2026) 

Asistenții universitari din studenția mea: Liliana PUNGAN

Liliana PUNGAN era asistentă universitară și conducea seminarul de Economie politică capitalistă la grupa de studenți din care făceam și eu parte. Eram student în primul an de facultate. Mergeam la avizierul Catedrei de Economie politică și copiam de acolo tema fiecărui seminar, bibliografia, dar mai ales; bibliografia suplimentară, pe care o citeam de la bibliotecă, sala 1, unde parchetul scâția îngrozitor.

Doamna asistentă Liliana PUNGAN era o prezență specială. Trăise la Londra pe perioada când soțul său Vasile PUNGAN, fusese ambasador la țării noastre în Marea Britanie. Doamna asistentă Liliana PUNGAN știa să abordeze fiecare problemă, să explice clar cum stăteau lucrurile în cartea Capitalul a lui Karl MARX, fără a folosi clișee așa cum făceau alții care vorbeau despre Capitalul, fără să-l fi citit.

Doamna asistentă Liliana PUNGAN avea o astfel de abordare încât toți mergeam la bibliotecă și studiam bibliografia, căci ne era mare jenă să venim la seminariile sale fără a fi bine pregătiți. Nivelul său de abordare impunea respect și contribuții ale noastre pe măsură, sub formă de răspunsuri la întrebările puse. 

Rar mi s-a întâmplat să văd un om de o asemenea cultură, de un asemenea calm, de o asemenea distincție. Doamna asistentă Liliana PUNGAN nu se enerva niciodată, dar nici noi nu-i dădeam prilej să ridice tonul. Se vedea că toți studenții aveau un respect cu totul special față de doamna asistentă Liliana PUNGAN, căci ne comportam diferit față de asistenții de la alte discipline.

La examenul de Economie politică doamna asistentă Liliana PUNGAN, prezenta activitatea fiecăruia dintre noi, căci avea un carnețel cu însemnări foarte complete și-l convingea pe profesor ca trebuie să majoreze punctajul sau din contră să-l micșoreze, iar în final nota din carnet să reflecte nivelul activității fiecăruia dintre noi. Dacă după 60 de ani de când am avut seminarii de Economie politică sunt în stare să scriu lucruri exacte, precum explicația că o marcă germană, este o valoare a unei mărci germane, așa cum am primit explicație la un comentariu din Teoria valorii a lui MARX, înseamnă că ceea ce se discuta la acele seminarii, au însemnat foarte mult pentru mine și toate se datorau doamnei asistente Liliana PUNGAN.



(11 septembrie 2026) 

Profesorii mei din studenție: Nicolae RACOVEANU

Nicolae RACOVEANU a fost profesorul meu la disciplina de Sisteme de calcul și de operare, dar a fost și decanul meu.

Profesorul Nicolae RACOVEANU era un bărbat distins.

Profesorul Nicolae RACOVEANU știa să se îmbrace.

Profesorul Nicolae RACOVEANU știa să-și asorteze cravata.

Profesorul Nicolae RACOVEANU avea un vocabular ales.

Profesorul Nicolae RACOVEANU avea o ținută remarcabilă.

Profesorul Nicolae RACOVEANU știa să țină creta în mână.

Profesorul Nicolae RACOVEANU era de o punctualitate proverbială.

În vrtemea studenției mele, căutam modele și profesorul Nicolae RACOVEANU era model pentru mulți dintre studenții din seria mea. L-am admirat pentru claritatea expunerii, pentru cultura sa și pentru capacitatea de a ține în mână o serie de studenți inteligenți, curioși să afle cele mai noi lucruri din domeniul calculatoarelor.

Îmi aduc aminte că atunci când Nicolae CEAUȘESCU s-a întâlnit cu intelectualii, profesorul Nicolae RACOVEANU a fost printre cei care au participat, pentru că tânărul pe atunci Nicolae CEAUȘESCU dorea să se informeze cu exactitate despre starea învățământului superior de avangardă.

Când mă it în urmă și fac comparație de ce însemna un profesor universitar pe vtrermea studenției mele și ce înseamnă un profesor universitar în ziua de azi, mă apucă jalea, disperarea și depresia. În vremurile de demult, profesorul universitar, era o personalitate de mare anvergură, era recunoscut de societate prin realizările lui remarcabile și ideile lui erau absolut revoluționare. Niciodată nu era pusă în discuție autoritatea, corectitudinea și noblețea profesorului universitar. Când spuneai profesor universitar te gândeai ca la un semizeu din vecinătatea Olympului, cu acces nemijlocit spre lumea zeilor, iar noi studenții îi priveam de pe poziția de muritori, căci validarea venită de la ei însemna totul pentru noi. Nota din carnetul meu de student scrisă de profesorul Nicolae RACOVEANU a însemnat enorm pentru mine. Faptul că profesorul Nicolae RACOVEANU ne-a chemat în cabinetul său de decan pe mine și pe colegul meu Doru PASCU să pe propună să rămânem asistenți universitari stagiari în Catedra de Cibernetică Economică a însemnat ceva extraordinar. Fără să greșesc, spun că profesorul Nicolae RACOVEANU mi-a definit startul carierei mele, adică mi-a influențat decisiv viața.



(11 septembrie 2026)  

Școala de Informatică Economică din ASE - dezvoltarea

După Revoluția din Decembrie 1989 Facultatea de Planificare și Cibernetică Economică s-a transformat în Facultatea de Cibernetică, Statistică și Informatică Economică, iar câteva luni mai târziu s-a înființat Catedras de Informatică Economică având un grup de inițiativă format din:

Nicolae APOPEI, 

Constantin Gelu APOSTOL, 

Constantin BARON, 

Constanța BODEA, 

Gheorghe DODESCU, 

Adriana IONESCU, 

Afrodita IORGULESCU, 

Ion IVAN, 

Ion LUNGU, 

Rodica MIHALCA, 

Ioan ODĂGESCU, 

Florin PILAT, 

Ion Gh. ROȘCA, 

Valer ROȘCA, 

Ioan ROXIN, 

Gheorghe SABĂU, 

Ion SMEUREANU,

Gheorghe SOFRONIE, 

Magdalena STANCIU,

Traian SURCEL,

Ileana VREJBA.

Pe parcursul a doar câțiva ani, în Catedra de Informatică Economică au venit prin concurs cercetători din Centrul de Calcul al ASE, de la ICI de la ITC sau de la alte cetre de calcul, următorii:

Csaba FABIAN

Radu MÂRȘANU

Adrian VASILESCU

Manole VELICANU

Adina UȚĂ

Vasile AVRAM

Bogdan GHILIC-MICU

Gabriel ZAMFIR

Răzvan ZOTA

Iulian ÎNTORSUREANU

Iulian NEMEDI

Marinela MIRCEA

Liviu COTFAS

Iuliana DOROBĂȚ

Codrin NISIOIU

Au devenit cadre didactice pe poziții de preparatori universitari unii dintre cei mai buni absolvenți ai Secției de Informatică Economică și aici enumăr pe:

Carmen TIMOFTE

Flarea NĂSTASE

Radu CONSTANTINESCU

Cătălina COCIANU

Claudiu VINȚE

Adrian TOMA

Cristina IONIȚĂ

Felix FURTUNĂ

Marian DÂRDALĂ

Romică ADAM

Adriana REVEIU

Paul POCATILU

Daniel VERNIȘ

Elena POSDARIE

Simona IONESCU

Anton CREȚU

Marian STOICA

Cristian USCATU

Felix SIMION

Cristian TOMA

Marius POPA

Mihai DOINEA

Cristian CIUREA

Răzvan BOLOGA

Alecu FELICIAN

Dragoș VESPAN

Lorena BĂTĂGAN

Alexandru BĂRBULESCU

Ramona LUPU

Adela BÂRA

Mihaela MUNTEAN.
Catedra de Informatică Economică avându-i ca șefi de catedră pe profesorii Ion Gh, ROȘCA, Ion SMEUREANU, a cunoscut apogeul de dezvoltare căci atunci a avut loc prima ediție a Conferinței de Informatică Economică, atunci a apărut primul număr al revistei Informatica Economică și tot atunci s-a dezvoltat un sub-colectiv de conducători de doctorate cu teze din domeniul de informatică economică. Au fost câștigate numeroase granturi de cercetare, încât s-a reușit dotarea laboratoarelor catedrei cu tehnică de calcul de ultimă generație.




(11 septembrie 2026)

Școala de Informatică Economică din ASE - începuturile

Este destul de greu de localizat începuturile informaticii economice în ASE, dar știu cu exactitate că în anul 1971 când eu am devenit asistent universitar stagiar, deja în Catedra de Informatică Economică exista un Sub-colectiv de Informatică Economică alcătuit din:
- cadre didactice ale catedrei,

- profesori de la Universitatea București,

- profesori de la Institutul Politehnic București, 
- cercetători ai LCCE - Laboratoarele Catedrei de Informatică Economică,
- specialiști de la DCS - Direcția Centrală de Statistică,
- specialiști de ia ICI - Institutul Central de Informatică.

Aveam colegi pe:

Gheorghe DODESCU

Marin PREDESCU

Florin PILAT

Afrodita IORGULESCU

Constantin APOSTOL

Valer ROȘCA

Livia NISIPEANU

Dan IONESCU

Tudor MISDOLEA

Constantin BARON

Gheorghe SABĂU

Gheorghe SOFRONIE

Ion IVAN

Ion LUNGU

Adriana IONESCU

Ileana VREJBA

Ioan ODĂGESCU

Ion Gh. ROȘCA

De la Universitatea București au predat studenților din Facultatea de Cibernetică profesorii:

Dragoș VAIDA

Mihai BOTEZ

Paul CONSTANTINESCU

Alexandru ȘCHIOP

De la Institutl Politehnic București, au predat cusrusri studenților din Facultatea de Cibernetică:

EDMOND NICOLAU

Nicolae RACOVEANU

Alexandru POPOVICI

De la DCS veneau să țină cursuri și seminarii:

Vasile BIȚĂ

Valeriu PESCARU

Mihai COBZACU

Gheoerghe IOAN

Alexandru BRODEALĂ

De la LCCE veneau să desfășoare activități didactice cu studenții:
Ioan CATONA

Gheorghe WEISS

Lucian DUȚĂ

Gabriel DIACONESCU

Margareta PENCEA

Ștefan MUSTĂȚEA

Vasile IONESCU

Doina FUSARU

Ion SMEUREANU

Ion TEODOR

Cristian POPESCU

Iulian SATRAN

Vladimiri DUMITRESCU

Octavian PAIU

Dan SOMNEA

Ioan DUMITRESCU

De ICI au ținut seminarii sau au predat cursuri:

Ladislau GAȘPAR

Constantin V. NEGOIȚĂ

Legătura cu producția era esențială în specializarea de informatică economică pentru că în centrele de calcul se găsea tehnica de calcul cea mai avansată, erau probleme de mare complexitate, existau specialiștii de mare clasă care să le rezolve și dintre cei mai buni specialiști de acolo erau selectați cei ce veneau să predea cursuri sau să conducă seminarii studenților Secției de Informatică Economică din ASE.

Mulți dintre cei enumerați de mine aici au fost și autori ai unor cărți de informatică publicate în editurile de la noi din țară. Foarte mulți dintre ei au publicat articole în revista Studii și Cercetări de Calcul Economic și Cibernetică Economică - SCCECE a Centrului de Calcul al ASE, în Revista de Statisticădar și în Buletinul Român de Informatică de la ICI. Pe cei ale căror nume le-am scris aici i-am cunoscut și am despre ei numai cuvinte de laudă, pentru că erau oameni excepționali din punct de vedere profesional, care se remarcaseră la locurile lor de muncă în calitate de specialiști de mare clasă.



(11 septembrie 2026)

Nicolae RACOVEANU, profesorul de calculatoare

Nicolae RACOVEANU - Calculatoare electronice și programare, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1968, 295 pag.
Cartea are o bibliografie formată din 28 de titluri, din care 7 sunt lucrări ale unor autori români precum Manea MĂNESCU, Edmond NICOLAU, Dragoș VAIDA și Ale însuși autorului Nicolae RACOVEANU.
Lucrarea este structurată pe trei părți.
Prima parte intitulată introducere în matematică cuprinde paginile 5 - 68, include 3 capitole.
Partea a doua, intitulată Calculatoare analogice de la paginile 69 - 159 include tot 3 capitole.
Partea a treia intitulată Calcule numerice de la paginile 160 - 290 include două capitole.
Cele 8 capitole ale cărții sunt prezentate în continuare.
Capitolul 1 intitulat Analiză numerică de la paginile   5  - 39, prezintă acele elemente absolut necesare implementării calculelor matematice în zona programării pe calculator. Este introdus conceptul de diferență la dreapta și conceptul de diferență la stânga. A fost foarte amuzant când s-a vorbit în sala de curs de operatorul notat cu simbolul nabla. Au fost prezentate formule de interpolare. În carte este prezentată metoda celor mai mici pătrate, pe care o știam de la cursul de statistică. Este prezentat algoritmul pentru soluționarea ecuațiilor algebrice folosind metoda lui NEWTON. Foarte concentrat sunt prezentați algoritmii lui CRAMER, SEIDEL și metoda relaxării pentru rezolvarea sistemelor liniare de ecuații.Subcapitolul destinat inversării matricilor de la paginile 19 - 21 este interesant prin metoda de aproximare a inversei. Este explicată foarte clar și în vremea studenției chiar am scris un program FORTRAN destinat calcului matricei invers prin metoda de aproximare propusă aici în carte. Îmi reamintesc cum am generat maticea de start a cărei normă trebuia să fie subunitară. Când am ajuns la pagina 21 m-a cuprins o emoție foarte puternică pentru că am retrăit clipele când de la dispeceratul de la Centrul de Calcul al ASE am ridicat pachetul cu cartele și paginile de imprimantă unde era textul sursă și rezultatele, adică matricea inversă și matricea unitate, căci verificasem că tot ceea ce programasem ducea spre matricea inversă, înmulțind rezultatul cu matricea inițială. Am scris și programe FORTRAN pentru derivare și integrare numerică folosind formule de aproximare cu diferențe la stânga, respectiv, diferențe la dreapta, căci explicațiile de la paginile 21 - 26 mi-au fost de mare ajutor. Cartea conține și unele detalii legate de ecuațiile difernțiale dar și despre ecuații cu derivate parțiale. La paginile 34 - 39 sunt prezentate probleme de optimizare și programare liniară, cu câteva exemple concrete pentru a se vedea utilitatea modelelor de programare liniară în economie.

Capitolul 2 intitulat Aritmetică. Coduri numerice de la paginile 40 - 52, prezintăcâteva sisteme de numerațioe pozițională, după care sunt prezentare sistemele uzuale care folosesc baza doi, baza opt și baza 16. Este arătat modul de a se trece de la numerele din baza 10 către aceste baze. Codurile numerice sunt văzute ca puneri în corespondență a două mulțimi și se dezvoltă elementele necesare reprezentării numerelor în calculator, atunci când este vorba de diferitele tipuri de constante numerice și aici mă refer la constante întregi, la numere în virgulă mobilă și la reprezentările celor mari mari, respectiv, celor mai mici numere.

Capitolul 3 intitulat Logică matematică de la paginile   53 - 68,  prezintăoperații în algenra binară: negația, conjuncția, disjuncția. Sunt prezentate principiile contradicției, terțiului exclus și tautologiei. Sunt prezentate legile de absorbție și formulele lui De MORGAN. Sunt prezentate funcțiile Booleene cu două variabile F1, F2, ..., F16. La paginile 62 - 65 se prezintă sinteza schemelor logice. Se arată ce înseamnă o formă normală disjunctivă, respectiv, forma normală conjunctivă și se vorbește despre optimizare. 

Capitolul 4 intitulat Modele electrice analogice de la paginile  69 - 88 paginile prezintă modele electrice ale sistemelor dinamice, modele din medii continue pentru ecuații LAPLACE, pentru ecuații cu derivate parțiale. Sunt prezentate cauzele care generează erori în modelarea rețelelor electrice. Această parte era interesantă, dar pentru noi, studenții de la informatica economică, lucrul cu rezistențe și condensatori era mai puțin interesant din moment ce se ajungea destul de greu la valori numerice, cu care noi eram obișnuiți.

Capitolul 5 intitulat Dispozitivele calculatoarelor analogice funcționale de la paginile 89 - 122 prezintă conceptele de rețele pasive, potențiometru, amplificatoare operaționale și modelele matematice aferente. Sunt construite câteva scheme funcționale pe care noi le vedeam utile în simularea de situații legate de variațiile unor variabile la modele cibernetice simple. Pentru operații elementare la paginile 121 - 122 sunt prezentate simboluri utilizate  în schemele de principiu, simboluri cu care noi realizap cu foaia și creionul variante de structuri de modele cibernetice simple, pe care s-ar fi putut realiza simulări ale unor scenarii de evoluție din economie, pornind de la o situație și acceptând ipoteze de lucru, concretizate pr

Capitolul 6 intitulat Aplicațiile calculatoarelor analogice de la paginile  123 - 159  prezintă unele aplicații  ale calculatoarelor analogice, unde apar ecuații diferențiale ordinare, ecuații cu derivate parțiale, sisteme de ecuații algebrice liniare, analiză armonică. Pentru fiecare tip de problemă este dată partea matematică și schema bloc, folosind simbolurile de la paginile 121 - 122 pentri diferiți operatori. La acea etapă, sistemele analogice erau importante, studiile fiind avansate, așa cum este făcută analiza de la paginile 152 - 155.

Capitolul 7 intitulat Principii de funcționare și componente de la  paginile  160 - 237 prezintă principii de funcționare, elemente componente ale calculatoarelor numerice. Sunt descriese blocurile de control, de intrare, de ieșire, aritmetic-logic și memoria. Sunt date schemele care stau la baza implementării operatorilor SAU, ȘI, NOT, dar și funcții Booleene mult mai complexe J-K flip-flop, R-S-T flip flop (pagina 174), dar și multe altele unde apar diode, căci să nu uităm, ne aflăm în anul 1968 și o carte era pregătită de autor  în 4 - 5 ani până să ajungă în librării.Subcapitolul 7-3 se apropie ceva mai mult de ceea ce înțelegem acum despre calculator, registre, decodificatoare, numărătoare, dar realizate cu tehnica de atunci. Sunt prezentate echipamentele de intrare-ieșire, căci cartela perforată, banda de hârtie erau atunci esențiale. Sunt tratate și benzile magnetice, dar despre discuri magnetice nu se amintește ceva, căci acestea erau în 1965 undeva în stadiu de început. Sunt luate rând pe rând toate componentele unui calculator numeric și sunt prezentate modalități de realizare corespunzătoare acelor vremuri, căci toate au un început, pe car îl privim cu nostalgie. Merită citit subcapitolul 7-8 destinat dendințelor în concepția și construcția calculatoarelor numerice, pentru a se vedea că tot ceea ce profesorul meu Nicolae RACOVEANU a intuit legat de fiabilitatea echipamentelor, necesitatea dezvoltării sistemelor de stocare a informațiilor economice, 9ar ideea de preluare de informații simultan nu secvențial pentru prelucrare, este demult o realitate în IT&C. Creșterea vitezei de citire era lăudată la un calculator ELLIOT 505 care citea 1000 caractere de pe banda de hârtie, iar spre sfârșitul subcapitolului se amintește despre sistemul IBM 360 care a revoluționat tehnica de calcul.
Este important că în carte sunt oferite scule, cum se zice acum sau nunelte de bază și fiecare cititor, are posibilitatea să le folosească pentru a-și rezolva propriile probleme. Nivelului de formalizare deosebit de ridicat din carte, îi corespunde la nivel fizic posibilitatea de a realiza construcții care să execute funcțiile proiectate cu pixul pe hârtie, ceea ce este foarte important pentru cei care construiesc modele cibernetice de mare complexitate.

Capitolul 8  intitulat Programare de la paginile 238 - 290  paginile  prezintă mai multe aspecte dintre care, o descriere a calculatorului ipotetic DIDAC-1 care are 44096 celule de memorie, operează în baza 8, care este programat în cod mașină și ale cărui operații sunt descrise în tabelul VIII-1-1 de la pagina 243. Programarea directă - cod mașină este detaliată în paginile2442 -2247, ceea ce a permis scrierea unui text sursă cod mașină pentru evaluarea expresiei:

y=(x1+x2)*(x1+x3+x4)/(x4-x3)

Am apreciat foarte mult atunci ca student, ca și acum modul în care autorul, profesorul meu Nicolae RACOVEANU avea grijă pentru detalii. Programul integral pentru evaluarea expresiei este dat la pagina 249. Ceea ce noi numim acum structură repetitivă, în carte echivalentul este dat prin conceptul de readresare, de la pagina 252, unde se propune scrierea unui program în cod mașină pentru însumarea a 100 de numere. Schema logică de la pagina 255 implementează structura repetitivă condiționată posterior, cum botezăm noi acum readresarea. Programul pentru calcului unei funcții definite pe subintervale este dat la paginile 256 -257. Erau la modă calculatoarele ipotetice, de când cu Tratatul de arta programării a lui D.E. KNUTH.

La subcapitolul de programare automată este prezentat pe scurt limbajul FORTRAN, după care sunt date câteva programe de calcule inginerești. La pagina 268 este dată secvența:

        DIMENSION A(10)

        SUMA=0.

        DO 15 I=1,10

15    SUMA=AUMA+A(I)**2

destinată calculului sumei de pătrate a elementelor vectorului A(10) inițializat de pe o cartelă.

Este prezentat programul pentru calculul aproximativ al unei integrale folosind formula lui SIMPSON.

La paginile 269 - 271 este prezentat programul pentru rezolvarea unui sistem de ecuații liniare folosind metoda iterativă a lui SEIDEL. Textul sursă are foarte multe comentarii, care fac urmărirea cu ușurință a fiecărui pas al algoritmului.

Tot în acest subcapitol, la paginile 271 - 282 limbajul ALGOL, folosind exemple interesante de calcul a unor sume, dar și pentru lucrul cu matrici sau pentru calculul exp(0), sinx, cos x folosind dezvoltări în serie (paginile 278 - 279). La paginile 285 și 286 sunt prezentate în paralel texte sursă FORTRAN și ALGOL pentru rezolvarea aceleiași probleme. Tot aici este dat un program pentru rezolvarea unei ecuații diferențiale ordinare folosind metoda RUNGE-KITTA, dar și programe FORTRAN de rezolvare a unor probleme inginerești. Capitolul este foarte dens, dar claritatea expunerii îl fac ușor de parcurs.

Când am recitit acum cartea, după foarte mulți ani, mi-am dat seama că nu a suferit uzură morală semnificativă și că dacă un cititor din ziua de azi dorește să se informeze despre informatica de acum 55 de ani, are un instrument bun la dispoziție. În niciun caz nu se va găsit în situația în care ne aflăm când citimi pagini scrise de cronicarii de demult, când terminologia folosită și structura frazei de dau bătăi de cap. 

                                        *

                        *                            *

Profesorul Nicolae RACOVEANU este în această vcarte exact așa cum l-am cunoscut la cursuri, un om cu discurs foarte bine structurat, cu idei clare, cu dicție perfectă. Era o prezență distinsă, care știa să țină creta în mână, care știa să folosească tabla în integralitatea sa, fără a șterge conținutul acesteia prea des. Punctualitatea sa era proverbială. Nu s-a întâmplat niciodată să se sune de pauză și profesorul să nu-și încheiat expunerea pentru a folosi minute din pauza studenților, așa cum fac profesorii neisprăviți. Profesorul Nicolae RACOVEANU era un exemplu și prin cartea sa tot un exemplu este și în continuare pentru mine. 

Republica portarilor

Cine intră pe ușa unei instituții de stat, are primul contact cu portarul. Datorită minusurilor din legislație și din regulamente, cetățeanul este trata de către portari:
- cu superioritate,
- în mod obraznic,
- fără jenă.

Dacă lucrurile ar fi clare, un nene de-al instituției ar trebui cu politețe și cu blândețe să-l preia pe cetățean să-l îndrume cum se ia un tichet cu numărul de ordine, unde este biroul unde trebuie să meargă, ce acte trebuie să aibă la el și tot ceea ce este necesar ca omul venit acolo să-și rezolve cu succes problema.

Realitatea dură ne plesnește peste față pe noi cetățenii, imdeiat ce deschidem ușa de la intrare într-o organizație, fie eade stat sau privată, unde managementul lasă de dorit. Acolo, portarul face legea. El știe tot. El rezolvă tot. El filtrează. El impune regulile. El dictează. Deși nu are niciun drept oferit de lege sau de regulamente, portarul definește proceduri, căci în numele șefului suprem, pe care pretinde că-l apără, el, portarul, barează drumul oricărui vrea să-și caute dreptatea, pentru a nu-i deranja pe cei al căror somn pe banii statului, trebuie să fie dulce și cât mai profund.

Chiar azi, am văzut cum niște portari făceau legea la o instituție de stat. Ei impuneau disciplina. Ei îi coordonau pe executanții din instituție, chiar dacă li se ziceau domnul sau doamna, dar ei, portarii erau șefii. Ei dădeau bucățica de hârtie și pixul. Ei strângeau bilețelele și tot ei le dădeau funcționarei sau funcționarului. Nimeni altcineva nu discuta cu publicul din instituție în afară de portari.

(09 septembrie 2026)

Televiziunile vorbesc vorbe

Televiziunile ANTENA 3 with CNN, REALITATEA PLUS, DIGI 24, ROMÂNIA Tv, B1 Tv, Euronews România, TVR Info, Aleph News, în lipsă de materiale furnizate de Cotroceni sau de Palatul Victoriei, căci oamenii de acolo lucrează, nu au timp de scandaluri, își dau cu presupusul, construiesc tot felul de scenarii aberante, crezând că ei știu să pătrundă în mințile lui Nicușor DAN și Ilie BOLOJAN, să ne spună ce gândesc aceștia înainte ca ei să ne spună nouă ce și cum.

De la un timp ANTENA 3 with CNN, REALITATEA PLUS, DIGI 24, ROMÂNIA Tv, B1 Tv, Euronews România, TVR Info, Aleph News, ne spun prin titluri mincinoase că ei știu 3 nume de viitori premieri, ne spun că azi la ora Ț președintele va ieși pe sticlă și-l va anunța pe premierul desemnat. Sunt reporteri la Cotroceni și la Palatul Victoriei care vorbesc și vorbesc și vorbesc, fără a spune nimic, dar ocupă spațiul de emisie doar ca să se afle în treabă. Ceea ce este foarte clar este faptul că nimeni nu dispune de o majoritate în parlament și că dacă s-ar ține alegeri în viitor, scena politică ar fi tot atât de fragmentată. Nu s-a ajuns masa critică astfel încât să se realizeze saltul calitativ. Anul 1945 ar trebui să fie o lecție pentru politicienii români, căci saltul calitativ s-a produs, țara fiind declarată învinsă în război și procentele de pe șervețelul lui Winston CHURCHILL a fost pus în operă, ca numai în mai-iunie 1958 să aibă loc retragerea armatelor sovietice de pe teritoriul național. Dacă liderii politici de azi ar fi învățat ceva din istoria recentă, nu ar fi trasat liniile roșii aberante și și-ar fi servit țara de pe poziții de patrioți, nu de trădători de doi lei. Ca să fii trădător, nu trebuie să trădezi, trebuie să iei astfel de poziții ca alții să facă în locul tău acele lucruri care echivalează cu trădarea. Nu e nebun cine cere, este nebun cine dă.



(09 septembrie 2026)

ALBERTO de la showul MIREASA, vorbește singur

Alberto este un tip:
- needucat,
- impulsiv,
- necontrolat,
- necugetat,
- primitiv,
- vulgar,
- încrezut,

- alcoolic.

Prin tot ceea ce a făcut a dovedit că  nu este:

- real,

- un bărvat,

- un om cu experiență,

- matur,

- pe picioarele lui,

- credibil,

- politicos,

- un cator bun,

- echilibrat emoțional.

ALBERTO își joacă un rol, căci el este venit acolo să-și facă imagine, în niciun caz să se însoare. Prin tot ceea ce face, ALBERO mi-a arătat că are grave carențe de caracter și nicio femeie din casă nu se va lipi de el, chiar dacă PAULA a dansat într-un fel bizar cu el. Erau amândoi beți. Aștept să văd ce mai inventează acest cabotin de doi bani, căci deja plictisește.


(09 septembrie 2026)

Externalizarea frauduloasă

Se știe că pentru a rezolva o problemă, trebuie scrisă o cerere. Ei bine, acest formular de cerere lipsește de pe portalul organizațiilor mioritice, căci a fos externalizată în cârdășie cu tot felul de firme care căpușează organizațiile. Ar trebui ca standardizarea să includă obligatoriu niște chestii, printre care formularele ușor de tipărit de către cetățean, nu ca acum când cetățeanul este obligat să plătească un produs software în acest sens. Comportamentul criminal al celor care se ocupă de digitalizare se datorează lipsei standardelor și structurilor funcționale obligatorii din aplicațiile informatice orientate spre cetățean, căci la un anumit nivel corupția a penetrat și în actul decizional, căci de negliojență nu poate fi vorba.
Externalizarea frauduloase permite accesul unor firme căpușă la aplicații și folosindu-se de elemente nepermise, dar acceptate de cei căpușați efectuează contra cost servicii care sunt dealtfel gratuite. Interzicerea prin lege a abordărilor care frânează digitalizarea este un act salutar.

(09 septembrie 2026)

Obrăznicia la români

Obrăznicia nu are margini și la români, obrăznicia a căpătat dimensiuni apocaliptice, căci lipsa de educație și autocontrol îi face pe unii oameni să creadă că li se cuvine totul și lumea întreagă este la picioarele lor. Nu este deloc vina mea că un nene sau o tanti au făcut o facultate și nu-și găsesc locul de muncă în conformitate cu calificarea lor, dar nu este vina mea. Ei au ales acea facultate. Că lucrează la un job unde fac munca unui absolvent de 8 clase sau de 12 clase, deși au facultate, nu este vina mea, nici a societății, căci ei și-au ales și facultatea și jobul.
Zilele trecute am încercat să mă lămuresc despre cardul de sănătate, căci soluția online are deja problemele ei. Un nene de la call center a măturat cu mine la un nivel de obrăznicie de neimaginat. După ce m-a muștruliut că am ales varianta să stau în c-r pe scaun în fața computerului și nu să merg la centrul din Băneasa, mi-a dat un număr de telefon unde nu am reușit în 5 zile cu câtre tre sesiuni de apel ratat pe zi să mă lămuresc. Nu treag concluzia că digitalizarea este un fiasco pe plaiurile mioritice, căci sunt aplicații de calitate și servicii tot de calitate în Ro în sfera digitalizării.
Lipsește educația digitalizării și oamenii din organizații unde digitalizarea trebuie să progreseze, trebuie educați să nu mai fie obraznici că locul lor acolo este să-i deservească pe cetățeni, nu să-i umilească.
În zilele următoare voi furniza cele două numere de telefon, iar ziua în care am sunat acolo a fost luni 7 septembrie 2026, deci poate fi identificat acel nene obraznic, individ care făcea pe superiorul.

(09 septembrie 2026)

Compromiterea inteligenței artificiale

Specia umană are în ea sămânța răului. Orice inventează pentru bine și progres, are a doua zi tot o invenție, dar pentru opusul binelui și pentru stagnare. Așa se face că de exemplu, în zona IT au apărut virușii și hackerii,  iar lupta dintre bine și rău s-a instalat și în domeniul IT. Acum că a intrat înscenă Inteligența Artificială ca element al binelui, omul ființă contradictorie, a și început deja să dezvolta acele elemente de comportament care sunt asimilate răului și anti-progresului, care de fapt au ca unic scop compromiterea inteligenței artificiale.

Mă gândeam când au început să opereze drone în războiul din Ucraina că ar fi interesant dacă s-ar intra la nivel de software în dronă și să se producă acele modificări necesare schimbării traiectoriei dronei, încât să se întoarcă de unde a plecat. Nu s-a ajuns acolo, dar schimbarea traiectoriei unei drone este o realitate. Mergând mai departe, intervențiile la software de la o rachetă până a o întoarce exact acolo de unde a plecat, cred că este deja obiectiv, încă nebifat, dar sunt sigur că se lucrează și la așa ceva.

Există acum numeroși roboți umanoizi, care nu întâmplător, lucrează cu software care are încorportat Inteligență Artificială. Așa cum virușii atacă orice software neprotejat, și roboții umanoizi devin vulnerabili, iar un robot care nu execută ceea ce trebuie, este un robot compromis și alături de el și Inteligența Artificială primește bile negre, deci apar semne de întrebare.

;ai nou, știind că Inteligența Artificială se hrănește cu conținut digital, omul, cele ce gândește singur, vorba lui Tudor ARGHEZI, s-a gândit să creeze conținut digital fals, imposibil de verificat, conținut digital care este preluat de Inteligența Artificială și folosit, iar acțiunile generate de conținut digital fals nu sunt deloc pe placul beneficiarilor, oameni onești, ceea ce generează întrebări și neîncredere în soluția dată de Inteligența Artificială. Experimentul cu evenimentul organizat de o primărie, care a fost știre falsă și care a indus în eroare mulți cetățeni, a reprezentat un mod de compromitere a Inteligenței Artificiale. Să în minytea oricărui individ să născocească elemente de conținut digital fals, pe care Inteligența Artificială nu are încă puterea de a-l identifica și de a nu-l folosi, fapt care generarea și răspândirea de conținut digital fals, rămâne cel mai ieftin mod de a compromite Inteligența Artificială. Până la a virusa software din roboții umanoizi, până la a dezvolta viruși care să altereze software generat la solicitările programatorilor, costurile cele mai scăzute în au generările de conținut digital fals, generări făcute la marea artă.



(09 septembrie 2026)

Doar ANE MARY și RADU mai formează un. cuplu

ANE MARY și RADU sunt concurenți de la showul MIREASA de pe Antena 1. Deși s-au format fulger și alte cupluri, doar cuplul ANE MARY și RADU supraviețuiește.

ANE MARY este o femeie cu capul pe umeri.

ANE MARY știe ce vrea de la un bărbat.

ANE MARY știe cum să se poarte cu un bărbat.

RADU e un tânăr fără prea multă experiență de viață.

RADU s-a înflăcărat instantaneu.

RADU știe să învețe cum să se poarte cu o femeie.

Dacă merg pe teoria probabilităților, din mai multe cupluri formate rapid, dar eșuate și aici mă refer la MARIA și VALENTIN, IRINA și BELEUȚ, dacă doar cuplul ANE MARY și RADU supraviețuiește, adică 33%, este ceva normal, realist, iar șansele de reușită sunt bune.

ANE MARY are 23 de ani și RADU are 26 de ani, adică exact ce trebuie ca unul să învețe de la celălalt, în timp ce IRINA are 30 de ani și BELEUȚ are 34 de ani, vârste pentru care exigențele sunt deja la cote alarmant de ridicate și în timp de MARIA are 23 de ani ca ANE MARYși VALENTIN are 26 de ani ca RADU, numai că MARIA și VALENTIN vin din medii total diferite și nu sunt complementari, deși sunt caractere diferite. MARIA este o femeie de succes. RADU este un bărbat nu bine, ci foarte bine și o femeie care știe să aprecieze, nu-i va da drumul din mână, mai ales dacă între ei au înmugurit sentimente. Am scris că ANE MARY și RADU mai formează un cuplu. Peste câteva săptămâni voi scrie ANE MARY și RADU formează un cuplu, ca peste alte săptămâni să scriu ANE MARY și RADU vor mai forma un cuplu și afară.



(06 septembrie 2026)

Ne caracterizează vandalismul

Trecem pe lângă clădiri părăsite din București, dar și din alte orașe și vedem că le-au dispărut:
- ferestrele, 
- bucăți de acoperiș, 
- cărămizi din ziduri,
- dușumelele din interior,
- mobilierul.

Nu ne miră, dar nici nu suntem de acord cu ceea ce se întâmplă cu acele clădiri care au strălucit cândva. Am în minte casa lui Sever BOCU din Lipova și casa BRĂTIENILOR de la Valea Mare de Argeș. Ambele au în comun un proces nefericit și anume vandalizarea. Când au venit comuniștii la putere, furia proletară s-a năpustit asupra cărților și obiectelor de valoare din cele două locații, cărți și obiecte mistuite de focul procesului de curățire a societății burgheze, pentru a face loc noii orânduiri comuniste, în care egalitatea va fi dominatoare și ei, proletarii vor fi în primul plan, debarasați de tot ce însemna burghezie, decădere, etc. etc. sau bla, bla, bla. Totuși, cei fără spirit de vandali prețuiesc munca altora, căci mobilele, tocurile de la ferestre, pardoselile, cărțile, erau făcute de mâinile unor muncitori ca ale lor, ca ale vandalilor, dar pe vandali nu-i interesau că alții au muncit pentru bunurile pe care le mistuiau flăcările. Ei doreau să se răcorească, crezând că arzând cărți, mobile, tablouri, ferestre, dușumele, se răzbunau pe exploatatori. Gândire rudimentară, alimentată de cei care aveau alte interese și care știau că proletariatul ignorant este doar instrumentul de acaparare a puterii, iar puterea este cea care naște toate inechitățile posibile, căci burghezia roșie este produsul coruperii unor oameni cu principii egalitariste de către puterea pe care aceștia nu știu s-o gestioneze în folosul maselor care i-au propulsat la vârful statului bolșevic.




(06 septembrie 2026)

De ce nu-l iubește mass-media pe Nicușor DAN?

Mass-media de la noi ca dealtfel mass-media de pretutindeni se hrănește din scandaluri, căci scandalurile atrag cititorii de tabloide și vizitatorii de bloguri sau de emisiuni de televiziune. Niciodată faptele bune, oamenii pozitivi și performanți nu atrag publicul dornic de senzații tari, de lucruri violente, de crime, de violuri, de furturi, de cătușe sau de sărăcia cruntă.

Președintele Nicușor DAN este familist.

Președintele Nicușor DAN este pus pe muncă.

Președintele Nicușor DAN este omul faptelor.

Președintele Nicușor DAN este echilibrat.

Președintele Nicușor DAN nu se implică în situații controversate.

Președintele Nicușor DAN este cu un discurs așezat.

Președintele Nicușor DAN este în afara situațiilor extreme.

Președintele Nicușor DAN este analitic.

Președintele Nicușor DAN este fără limbaj colorat.

Președintele Nicușor DAN nu are nimic din ceea ce ar face ca ratingul din televiziuni să urce la cer printr-o zicere a sa, printr-o știre legată de el, printr-o poreclă zisă de el cuiva sau un gest nepotrivit făcut într-un moment oarecare. Ceea ce face Nicușor DAN este exact ceea ce caracterizează pe un tată a doi copii micuți, un om care a muncit toată viața lui pentru a-și câștiga pâinea, un om care nu are șmecheia în sânge, un om care nu a așteptat de la nimeni nimic degeaba. Vocabularul lui Nicușor DAN nu are nimic în el care să stârnească setea mass-media de a fi urmărit pentru a smulge până și frânturi de fraze care să facă deliciul emisiunilor la ore de maximă aufiență.

Dacă privim penuria de informații furnizate de Nicușor DAN legate de numirea de premier, vedem că mass-media, în penibilul ei, s-a apucat să facă anunțuri care mai de care mai lipsite de veridicitate legate de momentul în care Nicușor DAN îl va anunța pe viitorul premier. Mass-media este obsedată de subiecte de dinainte de Nicușor DAN și nu are capacitatea de a se adapta la caracterul noului președinte care este altceva decât Ion ILIERSCU, Emil CONSTANTINESCU, Traian BĂSESCU, Klaus IOHANNIS, fiecare dintre aceștia având ceva al lor cu măi animalule, iarna nu e ca vara, m-a învins sistemul sau pas cu pas. Cei din mass-media nu știu ce să facă în noua situație și se mișcă asemeni muștelor fără cap. Lipsa apetitului de a citi, de a se perfecționa își spune cuvântul căci managementul politic se aplică și în mass-media, dar pentru aceasta trebuie efortul de a deschide o carte, de a învăța și de a pune în practică ceea ce s-a acumulat prin studiu profund, aplicat și la obiect.

(06 septembrie 2026)

MARIA și VALENTIN s-au despărțit

Cuplul MARIA și VALENTIN și-a încetat activitatea. Acest cuplu s-a format instantaneu și tot instantaneu s-a încheiat. Acolo erau extrem de multe aspecte și se vedea de departe că nu va rezista. MARIA era prea mult pentru VALENTIN căci el este un tip așezat, ea fiind foarte agitată.

Realizarea acestui cuplu a fost rezultatul unei abordări:

- superficiale,

- negândite,

- limitate,

- rapide,

- drăguțe.

Faptul că MARIA a venit cu o personalitate puternică, cu un vocabular colorat, cu o dinamică extraordinară, l-a impresionat la început pe VALENTIN. Sărind peste cunoaștere, VALENTIN a fost izbit de o avalanășă de informații, s-a speriat și s-a retras. MARIA și VALENTIN nu s-au despărțit din motivele pe care le invocă VALENTIN și din acceptările grăbite ale MARIEI. Acolo este altceva, cu mult mai profund și în viitor vom afla marele adevăr care l-a făcut pe VALENTIN să pună stop. Eu îl intuiesc, cred că este legat de ceva spus de MARIA chiar la început. Ea are un ceva, nu secret căci a fost spus, dar acel ceva l-a făcut pe VALENTIN să se retragă, după ce MARIA a repetat câteva cuvinte.

Eu am auzit de dragoste la prima vedere. Eu am auzit de cupluri care au rezistat peste 50 de ani, dar care s-au căcătorit în 3 luni de la prima întâlnire, numai că acestea sunt excepțiile și excepții nu se află pe tot drumul ci o excepție este una la un milion sau, hai, una la o sută de mii. Dacă eu am văzut acum trei ani un astfel de cuplu, până la o sută de mii mai sunt cel puțin 99.000, adică trebuie să mai treacă 200 de ani.



(05 septembrie 2026)

E la modă reinterpretarea păjiturilor

Primul șoc l-am avut la un restaurant de fițe de ziua soției mele, când la desert am ales papanași reinterpretați. În farfurie se găsea un ceva nedefinit, cu gust oribil. Nu mai avea nimic din papanași. Coca era beton. Smântâna era înlocuită cu o spumă grețoasă, iar dulceața de afine era înlocuită cu o gelatină împuțită. Toate acestea pluteau într-un sos care îmi amintea de diareea de la un bebeluș.

Al doilea șoc l-am avut la Arad la un restaurant de la un hotel de 4 stele, când am cerut lapte de pasăre și mi-a fost adus un lapte de pasăre reinterpretat, adică avea niște cremă caramel și niște fulgi de arahide. Totul era un talmeș-balmeș pe care am dat și o groază de bani. Crema caramel am îndepărtat-o și tot așa am făcut și cu fulgii aceia de arahide. Am mâncat cu scârbă acel lapte de pasăre.

Al trteilea șoc l-am avut la un restaurant din Bacăîu când un nene mi-a vorbit de cremșnitul lor reinterpretat, desigur. Când a venit, era o cupă cu niște foi de cocă sfărâmate puse deasupra unei creme de vanile și peste acele sfărâmături de cocă era desigur, gremă caramel, nelipsita cremă caramel. Era ceva îngrozitor, cu un gust de tot c-c-tul. Am separat crema caramel și am mâncat acea caricatură de cremșnit.

Mi-am adus aminte de nefericita Cecilia GIMÉNEZ care în 2012 a vandalizat fresca Ecce Homo de la  catedrala din Borja, Spania, zicând că face o faptă bună. Reinterpretarea prăjiturilor de niște inși fără talent culinar, care se autointitulează cu prea mare ușurință chefi, duce la asemenea monstruozități culinare. Am învățat lecția și solicit să mi se explice ce înseamnă un desert reinterpretat și dacă apar elemente care mă atenționează, evit să comand așa ceva. Pe banii mei, nu-mi doresc astfel de abordări neinspirate.

(05 septembrie 2026)

IRINA de la MIREASA s-a dat în bărci

IRINA de la Showul Tv de pe Antena 1, MIREASA, nu mai este o copilă la cei 32 de ani ai ei. Eu mi-am dat seama că este o persoană:
- superficială,
- falsă,
- ascunsă,
- mincinoasă,
- nerealistă,
- neadaptată.

Luată de val, IRINA a intrat într-o relație cu BELEUȚ și și-a dat seama că a făcut o eroare, întrucât BELEUȚ nu este bărbatul de care ea are nevoie, adică un bărbat:

- bogat,

- poziționat,

- puternic,

- influent,

- distins,

- serios,

- măsurat,

- înalt,

- musculos,

- zâmbitor,

- inteligent,

- arătos,

- impunător.

Chiar a format un cuplu această IRINA și când și-a dat seama că BELEUȚ nu este nici pe departe ceea ce vrea ea, căci nu degeaba a stat până la 32 de ani nemăritată, ci a căutat, a filtrat și niciunul dintre indivizii care s-au apropiat de ea nu au coprespuns, s-a apucat să mintă că:

- nu mai are aer,

- a visat un vis,

- se sufocă,

- are nevoie de terapie,

- nu simte.

A pus stop relației, adică acelui nimic, pentru că relaține nu avea cum să fie, chiar dacă s-a pupat cu BELEUȚ. IRINA trebuie să plece din show pentru că are grave carențe de caracter, mai rău decât acel MARIUS, despre care am numai cuvinte rele de scris la adresa lui. Să ajungi la 32 de ani și să te comporți ca ultima fraieră de pe pământ, este un mare adevăr pe care IRINA l-a scos la iveală. A făcut umbră pământului degeaba până acum, dacă nu a știut de ce a venit la show, dacă nu a știut să se poarte, dacă nu a știut cum să iasă elegant din relație și s-a folosit de un. truc ieftin de doi bani, pe care nimeni nu l-a crezut. 
BELEUȚ este un tip scund.

BELEUȚ este un tip sărac.

BELEUȚ este un tip  fără meserie.

BELEUȚ este un tip  care nu asigură stabilitate financiară de top unei femei cu pretenții.

BELEUȚ este un tip  anost.

BELEUȚ este un tip fără performanțe notabile.

BELEUȚ este un tip prea vorbăreț și câinele care latră nu mușcă.

BELEUȚ este un tip care nu are ce oferi unei femei care a terminat Medicina.



(04 septembrie 2026)

Programe în limbajul FORTRAN, carte din 1975 de Horia GEORGESCU și Octavian BÂSCĂ

Am în mână cartea referită prin:
Horia GEORGESCU, Octavian BÂSCĂ - Programe în limbajul FORTRAN, Editura Albatros, colecția Lyceum, București 1975, 327 pag.

Este cartea despre care spun că a reprezentat unul dintre elementele cheie pentru dezvoltarea multor generații de programatori, nu numai în limbajul FORTRAN, pentru că:

- are numeroase din tipologiile reprezentative de probleme enunțate,

- include texte sursă ale programelor așa cum rezultă ele după rularea pe calculator,

- soluțiile propuse au un grad foarte ridicat de reutilizare,

- comentariile oferă deschideri pentru alte soluții mai bune,

- acoperă cam toate facilitățile limbajului FORTRAN.

Cartea a apărut într-un tiraj de 32.200 exemplare, ceea ce la acea vreme reprezenta un punct culminant, editura exprimându-și în acest fel încrederea că tematica abordată de GEORGESCU și BÂSCĂ este de maxim interes, lucru care s-a dovedit real, din moment ce stocul a fost epuizat rapid.

La vremea când li s-a publicat cartea, Horia GEORGESCU avea 30 de ani, iar Octavian BÂSCĂ avea 28 de ani, ceea ce arată că erau la început de carieră academică și trecerea timpului a arătat că amândoi au evoluat frumos, devenind profesori universitari, GEORGESCU la vârsta de 56 de ani și BÂSCĂ la 52 de ani, știut fiind faptul că la matematicieni și la medici carierele universitare au la bază alte criterii decât în celelalte profesii, filtrele fiind cu mult mai ridicate.

Am avut oarece mirări că lucrarea ce face obiectul studiului de față nu conține o bibliografie, dar ea include programe scrise de cei doi și așa cum și în manualele de utilizare a unor dispozitive, nu prea există bibliografie, pentru că autorii împărtășesc din propria experiență și în acest caz tot așa stau lucrurile, mai ales că suntem în anul 1975 și cărțile de FORTRAN aveau teorie și ceva exemple, dar nu erau dedicate programelor, nu programării, așa cum fac GEORGESCU și BÂSCĂ. Nu-i scuz pe autori, dar și eu tot așa aș fi procedat atunci când aș fi făcut de unul singur, o culegere de programe, căci a scrie programe înseamnă a avea standardul limbajului și calculatorul, experiență proprie și nimic altceva. Este asemeni creațiilor populare, în care doinele și baladele se prezintă fără a se specifica o bibliografie cu autori și an al apariției, din moment ce autorii cărții luate acum în studiu includ în paginile acesteia creații proprii.

I-am inclus pe  Horia GEORGESCU și Octavian BÂSCĂ în galeria marilor clasici, așa cum am făcut-o cu Stelian NICULESCU, Margareta DRĂGHICI, Petre DIMO și Emil MUNTEANU, pentru că ei au scris cărți ce au influențat generații de programatori, au adus ceva nou în programare și un impus un standard deosebit de ridicat în dezvoltarea informaticii de la noi, prin oameni, prin sistemele informatice implementate și prin emulația pe care cei numiți de mine au creat-o în rândul populației prin ei înșiși.

Cartea scrisă de Horia GEORGESCU și Octavian BÂSCĂ are trei părți și anume:

- INTRODUCERE de la paginile 1 - 39

- PROGRAME de la paginile 40 - 258

- REZULTATELE EXERCIȚIILOR de la paginile 259 - 327.

În capitolul PROGRAME, autorii enunță probleme, dau explicații, construiesc scheme logice și prezintă texte sursă, dar și re4zultate obținute după rulări, după cum urmează:

- programul 01 de la paginile 40 - 43 se referă la problema interschimbului de subșiruri în cadrul unui șir de elemente; este prezentată schema logică și textul sursă; soluția aleasă este de a lucra cu doi vectori, unul cel cu datele inițiale, cel de al doilea, în care se interxchimbă elementele și care oferă rezultatul problemei cerute;

- programul 02 de la paginile 44 - 47 se referă la problema rezolvării ecuației de gradul doi; este explicată problema exact cu formalizările ce se preiau în programul FORTRAN; schema logică de la pagina 46 este cea pe care orice elev sau student au exersat-o la seminar, iar programul redă instrucțiune cu instrucțiune fiecare bloc al schemei logice; se folosesc A, B, C coeficienți ai ecuației ca în cartea de algebră și tot ca în cartea de algebră se folosește variabila DELTA, dar și denumirile rădăcinilor X1 și X2;la eticheta 60 de exemplu se găsește intrucțiunea FORMAT pentru tipărirea rădăcinilor complexe, fără a lucra cu tipul de date COMPLEX, dar folosind artificiile corespunzătoare;

- programul 03 de la paginile 148 - 150 se referă la problema descompunerii unui număr întreg în factori primi;

- programul 04 de la paginile 51 -54  se referă la problema ridicării unei matrice pătrate la o putere pozitivă întreagă m, folosind un subprogram; se optează pentru soluția scrierii acelui număr pozitiv în baza 2 și se reduce numărul de apeluri ale subprogramului de produs matrice; subprogramul BINARN dă reprezentarea binară a numărului m; este utilizat subrpgramul PRMAT de la pagina 33 care se apelează de m-1 ori sau subprogramul PTMAT care se apelează de mult mai puține ori;

- programul 05 de la paginile  55 - 58 se referă la problema aflării restului împărțirii a două numere naturale; se construiește un subprogram numit IND pentru calcului indicatorului lui EULER al unui număr natural; să nu uităm că GEORGESCU și BÂSCĂ sunt cadrevdidactice la Facultatea de Matematică de la Universitate și unele dintre problemele propuse de ei sunt de matematică, nici economice, nici inginerești, nici de chimie și nici de biologie;

- programul 06 de la paginile 58 - 62 se referă la problema trecerii unui număr scris într-o anumită bază, la reprezentarea sa într-o altă bază; se specifică faptul că numărul N și cele două baze B, B1, sunt numere naturale; se consideră numărul N scris în baza B; subprogramul ALG realizează trecerea numărului din baza B în baza 10; subprogramul MARY execută trecerea numărului N scris în baza 10 în baza B1; sunt date convențiile de reprezentare a simbolurilor utilizate în bazele B și B1; apare si subprogramul EU esențial în rezolvarea problemei enunțate;

- programul 07 de la paginile 63 - 66  se referă la problema găsirii unei soluții generale pentru a rezolva o ecuație diofantice A*X+B*Y=C cu A, B, C numere întregi și X și Y soluții, tot numere întregi; este scris subprogramul DLIN; la pagina 64  sunt date o serie de formule, care se regăsesc în schemele logice de la pagina 65 și blocurile schemelor logice au corespondent în textele sursă de la pagina 66, aceasta fiind o mare virtute  a demersului celor doi autori; în programul principal apar două instrucțiuni STOP, una care încheie prelucrarea în cazul în care problema nu are soluție și alta când există soluție și acea soluție se tipărește, după care se încheie execuția;

- programul 08 de la paginile  67 - 71 se referă la problema reprezentarea matricelor rare pătrate pentru a economisi memoria calculatorului; se folosesc doi vectori, unul care conține pozițiile elementelor nenule și celălalt care conține valoarea elementelor nenule; suprogramul MAT reconstituie matricea rară și o tipărește; programul principal conține și secvența pentru adunarea a două matrice rare, reprezentate fiecare prin doi vectori, iar rezultatul, dat de vectorii Z și IP estetipărit tot folosind suprogramul MAT; la disciplina de Structuri de date pe care am predat-o ani în șir, am prezentat chestiunea matricelor rare și am făcut calcule de eficiență în utilizarea memoriei și tot timpul m-am gândit la această problemă din cartea lui GEORGESCU și BÂSCĂ, pe care am considerat-o sursă de inspirație, căci la exercițiile propuse, tot timpul furnizau idei interesante;

- programul 09 de la paginile 72 - 76 se referă la problema reprezentării matricelor simetrice cu N linii și N coloane, în vederea economisirii de memorie; matricele simetrice sunt matrice pătrate; în loc de a păstra în memorie N*N elemente, se construiește un vector cu N*(N+1)/2; sunt scrise subprogramele PROD și LINIE, iar programul principal citește elementele a două matrice simetrice, reconstituie liniile acestora și calculează suma și produsul lor folosind numai și numai vectori; dacă ne imaginăm matricea distanțelor dintre capitalele de județe de la noi, reprezentarea propusă aici este extraordinară căci de la o matrice cu 41*41 componente, se face o economie de introducere de numere la 41*(41+1)/2 componente;

- programul 10 de la paginile 76 - 80 se referă la problema găsirii unei soluții într-un interval specificat pentru o ecuație de forma f(x)=0; autorii cărții au propus subprogramul RADC pentru calculul rădăcinii aproximative a ecuației; funcția f(x) este definită într-un subprogram de tip FUNCTION care este declarat EXTERNAL în programul principal; subprogramul RADC are în lista de parametri funcția, valorile A și B care definesc intervalul unde este căutată soluția, și variabila de stare K unde K este 1 dacă funcția are are același semn la capetele intervalului; și aici remarc corespondența între descrierea formulei de calcul, a algoritmului, a schemei logice și a programului; aceasta este arta de a scrie programe adevărate;

- programul 11 de la paginile 81 - 92 se referă la problema scrierii de subprograme destinate  implementării operațiilor cu polinoame; un polinom cu o variabilă are coeficienții dați în vectorul A; un polinom se reprezintă cu coeficienți și cu puterile lui x; sunt scrise subprogramele SUMP - adunare a două polinoame, INMPN - înmulțire a două polinoame, IMPP - împărțire a două polinoame, DCP - obținerea celui mai mare divizor comun a două polinoame, SCRIE - afișarea unui polinom cu coeficienți și variabila X folosind pentru exponent operatorul **; la unele dintre subprograme, autorii au optat la utilizarea mai multor instrucțiuni RETURN pentru a evita creșterea complexității prin utilizarea unor instrucțiuni GO TO inutile dealtfel în economia suprogramelor, mai ales că autorii au vorbit la început de programe eficiente;

- programul 12 de la paginile 93 - 96 se referă la problema calculului unui determinant folosind definiția acestuia, deci fără transformări ale matricei inițiale; subprogramul PERM realizează permutarea circulară a eementelor unui vector; subprogramul DET calculează valoarea determinantutlui apelând subprogramul PERM; există descris și subprogramul PER pe care nu-l descriu aici, lăsând plăcerea cititorului curios să meargă la sursă pentru a-l descoperi; programul principal lucrează cu o matrice A inițializată cu DATA; apelează subprogramul DET, după care tipărește valoarea determinantului; apreciez claritatea textului sursă în raport cu explicațiile de matematică, cu blocurile schemelor logice și cu secvențele de text sursă;

- programul 13 de la paginile  97 - 101 se referă la problema calculului unui polinom cu 3 variabile într-un punct, calculul derivatelor parțiale și calculul integralei; în același punct;

- programul 14 de la paginile  102 - 106 se referă la problema ortonormării unui sistem de vectori; autorii oferă la soluție formulele ce trebuie calculate; sistemul de indici și numele variabilelor sunt foarte apropiate de cele ce vor fi folosite în program; funcția PROD calculează produsul scalar a doi vectori A și B și are textul sursă:

        FUNCTION PROD(A,B,N)

        REAL A(N),B(N)

        PROD=0.

        DO 2 I=1,N

    2   PROD=PROD + A(I)*B(I)

        RETURN

        END

am reprodus acest text pentru că l-am găsit frumos, clar, exact cum trebuie scris acest subprogram ca să fie încadrat în clasa programelor bine scrise, după cum vor GEORGESCU și BÂSCĂ încă în introducerea cărții; autorii atenționează că se lucrează pe matricea A inițializată prin citire de cartele și de aceea se introduc vectorii de lucru P, V, W; solicit analiza blocurilor schemelor din figura14.1 și a textului sursă, pentru a evidenția grija autorilor în a realiza construcții de calitate; remarc faptul că autorii s-au fixat pe operații care să scoată în evidență cu claritate esența problemei de rezolvat, fără a schimba intrucțiunile READ, FORMAT, WRITE, DO și IF de la problemă la problemă, ca programatorul să piardă timp cu înțelegerea acestor instrucțiuni; am apreciat că la Instrucțiunea DO sunt folosite variabilele de control I și J;

- programul 15 de la paginile  106 - 108 se referă la problema desenării unui cerc; autorii explică din start că foaia de imprimantă trebuie văzută ca o matrice cu 132 coloane și 132 linii, deci desenul va apare în această matrice, unde multe elemente sunt inițo=ializate cu blanc și numai elementele care dau conturul cercului vor fi inițializate cu asterisc; ideea este de a calcula pozițiile I și J ale elementelor din matrice care vor fi inițializate cu asterisc; schema logică și programul lămuresc exact aceste aspecte; inițializările cu DATA oferă o soluție elegantă pentru ceea ce se va tipări; trebuie urmărit cum se inițializează vectorul definit cu DIMENSION LINIE(132) care va fi tipărit;

- programul 16 de la paginile  109 - 112 se referă la problema ordonării alfabetice a unei liste de nume; se pornește de la ideea reprezentării literelor în lista de caractere ASCII ca reprezentări hexazecimale; se știe că variabilele ocupă 4 baiți, adică un cuvânt; un cuvânt de memorie ocupă 4 caractere; se construiește subprogramul ORNM care ordonează alfabetic numele; se construiește o listă a numelor folosind matricea A cu M linii și L coloane;

- programul 17 de la paginile  112 - 116 se referă la problema ordonării lexicografice a unei matrici, după care se ordonează liniile matricelor după două criterii; subprogramul CRES ordonează crescător elementele unui vector, iar subprogramul DESCR ordonează descrescător elementele unui vector; subprogramul MAT ordonează lexicografic liniile matricei A cu M linii și N coloane; autorii au optat asupra ordonării folosind un anumit algoritm, dar nu se ține seama dacă șirul este deja ordonat; programul principal inițializează matricea A prin citirea de cartele, tipărește această matrice, după care apelează subprogramele MAT, apoi CRES, apoi DESCR, după care tipărește matricea ordonată lexicografic;

- programul 18 de la paginile  117 - 121 se referă la problema codificării și decodificării unui text  de cel mult 300 caractere;  simbolurilor diferite din text, alfabetul inițial,  le corespunde numere diferite într-un vector, codurile adică;   programul pune în corespondență elementele textului ce conțin simboluri din alfabetul inițial cu  caracterele din vectorul codurilor, rezultând textul codificat; tot în program se realizează și operația inversă, trecerea de la textul codificat la textul în clar; schemele logice și programul redau cu exactitate prezentarea algoritmului, folosind denumirile de variabile din soluția propusă;

- programul 19 de la paginile 121 - 125 se referă la problema găsirea pozițiilor unor dame pe tabla de șah, în condiții specificare, problemă denumită și problema celor opt dame; nu am insistat asupra acestui program căci nu sunt pasionat de jocul cu dame și deci nu voi aborda problema  decât din punctul calculului combinărilor de 64 luate câte 8, dar pe o linie poate să se găsească o singură damă; sunt definite și alte restricții, iar subprogramul TABLA apelat de mai multe ori, tipărește rezultatele;

- programul 20 de la paginile  125 - 129 se referă la problema construirii unui pătrat magic de ordin impar; se definește conceptul de pătrat magic; subprogramul PMAG construiește pătrate magice de cel mult 50 linii și 50 coloane; programul apelator construiește  programe magice cu 3, 5, 7, 9 linii, respectiv, coloane; pe care le afișează, tipărind și sumele pe coloane, respectiv, pe linii, ca să se arate, că chiar matricele tipărite reprezintă pătrate magice;

- programul 21 de la paginile  129 - 134 se referă la problema traversării elementelor unei matrice simulând mișcarea calului pe o tablă de șah; este descrisă tabla de șah, se stabilește poziția punctului de start; se identifică mișcările piesei de la șah numită cal și se stabilesc elementele din matrice care sunt identificate ca punct de final; aici apar multe instrucțiuni de salt necondiționat, dar se vede că autorii au optat pentru o soluție elegantă, instrucțiunea cu eticheta 400 este un GO TO calculat către 8 direcții, funcție de valoarea variabilei M2;

- programul 22 de la paginile 135 - 138 se referă la problema calcului funcției y = exp(x) folosind dezvoltarea în serie pentru exp(x) după formula în care apar termeni cu x la diferite puteri și la numitor apar calcule de factorial, cum cere dezvoltarea în serie FOURIER; programul principal începe abrupt prin calcului a 21 de termeni ai seriei; se apelează funcția EXPX care estimează exp(x); s-a folosit  EXPX pentru a nu fi confundată cu funcția de bibliotecă FORTRAN EXP(); programul afișează valorile estimate pentru cei 21 de pași parcurși;

- programul 23 de la paginile  138 - 139 se referă la problema calculului unui determinant după metoda lui GAUSS; ideea este de a construi o matrice triunghiulară; se construiește subprogramul DET care este apelat de programul principal; nu insist asupra acestei soluții pentru că mai toate cărțile de FORTRAN și acum de C++ și PYTHON insistă exact pe această problemă și textele sursă de acum 50 de ani nu diferă semnificativ, de textele sursă din ziua de azi;

- programul 24 de la paginile  143 - 146 se referă la problema unui sistem liniar de ecuații prin metoda GAUSS; programatorii din ziua de azi știu despre ce este vorba și aici voi spune doar că GEORGESCU și BÂSCĂ au construit niște scheme logice superbe prezentate în figura 24.1 în care formulele din cărțile de metode numerice sunt preluate integral și transferate în programul FORTRAN; subprogramul SISL calculează soluția sistemului de ecuații liniare; subprogramul INTERV schimbă două ecuații între ele; programul apelator poate fi modificat ușor pentru a permite rezolvarea de sisteme liniare cu mai mult de 10 ecuații și 10 necunoscute;

- programul 25 de la paginile  147 - 150 se referă la problema rezolvării unui sistem de ecuații prin metoda lui CRAMER; Nu descriu aici ce înseamnă metoda lui CRAMER; trebuie calculat un determinant asociat unei matrici; prima dată se calculează determinantul matricii coeficienților sistemului liniar, folosind subprogramul DET de la problema 23; cu același subprogram se calculează și ceilalți determinanți generații folosind subprogramul DETXI, rezultați din înlocuirea unei coloane cu vectorul termenilor liberi; soluția sistemului se obține ca împărțire a determinanților generați la valoarea determinantului sistemului; matricea inițială A(10, 10) este copiată în matricea C(10,10), pentru că operația de modificare în vederea obținerii determinanților generați, necesită conservarea acesteia;

- programul 26 de la paginile  150 - 153 se referă la problema scrierii unui subprogram pentru inversarea unei matrice; se folosește metoda complemenților algebrici; subprogramul care inversează matricea se numește INVMAT; se presupune că matricea este nesingulară; se folosește subprogramul de tip FUNCTION de calcul a unui determinant DET, despre care am mai vorbit; dacă matricea este singulară prin convenție un element din matricea B este inițializat cu 0 și se întrerupe execuția; în programul principal acest element este testat și dacă este 0 se tipărește mesajul că matricea nu este inversabilă; dacă acel element este diferit de zero se apelază subprogramul INVMAT; am mai văzut și alte programe pentru inversarea de matrice, dar acesta mi se pare a fi un program scris ca la carte și dacă aș opta pentru a face o bibliotecăde subprograme cu alcule matriceale, l-aș include acolo fără discuție;

- programul 27 de la paginile  153 - 157 se referă la problema inversării unei matrice prin metoda eliminării; ideea este de a scrie lângă matricea A o matrice unitate și de a face calcule ca în locul elementelor matricei A să avem matricea unitate și în locul matricei unitate se va obține matricea inversă; Îmi amintesc că în studenție mi s-a părut interesantă metoda, dar calculele de memorie nun erau în favoarea ei; GEORGESCU și BÂSCĂ au scris subprogramul INVMAT; în subprogram matricea B face obiectul inversării, iar matricea A este matricea inversă, în timp ce la apelare matricea A este matricea inițială, iar matricea B este matricea inversă; care se și imprimă linie de linie în secvența:

          DO 2 I=1,3

2       WRITE(3,3) (B(I,J), J=1,3)

3.       FORMAT( '  ', 3F8.5)

          STOP

și aici trebuie admirată perseverența autorilor pentru a păstra explicațiile din text în blocurile schemei logice și apoi în program;

- programul 28 de la paginile  157 - 1644 se referă la problema identificării structurii definite pe o mulțime finită de N elemente; se ia în considerare o lege de compoziție ⊤; comutativitatea este verificată cu subprogramul COMUT,; subprogramul INVERS verifică dacă orice element este inversabil; mai există subprogramele NEUTRU, GRUPCOMUT, DISTR GRUP;  la pagina 161 sunt prezentate schemele logice; subprogramele și programul principal urmăresc pas cu pas schemele logice și explicațiile soluției; în final după execuția subprogramelor apelate; programul principal tipărește mesaje dacă lege este sau nu asociativă, comutativă, dacă este vorba de un grup, de un inel și dacă există element neutru;

- programul 29 de la paginile 165 -168 se referă la problema verificării dacă o relație pe o mulțime finită este relație de echivalență; se construiesc subprogramele de tip FUNCTION numite REFLEX, SIMET, TRANZ, care verifică dacă relația este reflexivă, simetrică, respectiv, tranzitivă, caz în care valoarea returnată este 1; în caz contrar, valoarea returnată este 0; schemele logice și textele sursă urmăresc cu precizie explicațiile oferite de autori când au prezentat soluția aleasă de ei;

- programul 30 de la paginile 168 - 176 se referă la problema scrierii de subprograme care testează dacă o relație pe o mulțime are anumite proprietăți și pentru relații de echivalență cere să se găsească respectivele clase;  Se scriu subprogramele, TEST, REFLX, SCRIE, TRANZ, SIM, CLASA, REL, care sunt apelate din programul principal; subprogramul REL are trei puncte de intrare REL1, REL2, REL3, definite EXTERNAL în programul apelator și la apelul subprogramului REFLX câte unul din aceste puncte este transmis ca parametru; autorii au optat pentru tipărirea rezultatelor într-o formă cât mai clară;

- programul 31 de la paginile  176 - 181  se referă la problema trecerii de la o relație de preodine la o relație de ordine folosind factorizarea canonică; se consideră mulțimea A de numere întregi subprogramele TRANZ, REFLEX, SIM, sunt destinate prelucrărilor conform cu cerințele algoritmului prezentat; programul apelator  inițializează matricea M, apelează subprogramul REFLEX care verifică dacă este vorba de reflexivitate; apelează subprogramul TRANZ și testează dacă este vorba de tranzitivitate; pentru fiecare dintre situații se afișează mesaje; doar dacă vorbim de reflexivitate și tranzitivitate se apelează subprogramul SIM care împarte mulțimea în clase de echivalență și tipărește vectorul MN; 

- programul 32 de la paginile 181 - 183 se referă la problema găsirii claselor de echivalență în care este împărțită mulțimea A; în programul principal se citesc elementele vectorului I; se apelează subprogramul CLASA și se tipăresc vectorii I și J; subprogramul CASA urmărește cu fidelitate pașii algoritmului descris la prezentarea soluției problemei;

- programul 33 de la paginile 184 - 190 se referă la problema alcătuirii și tipăririi tabelelor de adunare, înmulțire și a inverselor din corpul Z7; se construiesc subprogramele PLUS, PR, INV pentru obținerea celor trei tabele după explicațiile date în explicarea soluției; deși programul este restrictiv, autorii s-au gândit să folosească pentru tipărirea rezultatelor un format flexibil; este definită variabila X, inițializată cu formatul A1; subprogramele preiau variabila X și o tipăresc de NN ori cu descriptorul de format A1, de 120 de ori; sunt convenții definite de autori, pentru a avea tabele cât mai bine reprezentate pentru cine vrea să urmărească rezultatele tipărite;

- programul 34 de la paginile 190 - 193  se referă la problema rezolvării unei ecuații polinomiale cu coeficienți în corpul Zp al claselor de resturi modulo p, unde p este un număr prim; pentru a calcula valoarea polinomului într-un punct de folosește schema lui HORNER; vectorul A definit în programul principal arată că polinoamele au cel mult gradul 100; schema logică urmează descrierii algoritmului; programul tipărește coeficienții polinomului; îmi amintesc că erau pe vremuri programe FORTRAN care permiteau screrea polinoamelor cu puteri ca în cărți, cu imprimarea polinomului pe două rânduri; nu era deloc ușor să se potrivească exponentul lui X, exponent tipărit pe rândul precedent;

- programul 35 de la paginile  194 - 198 se referă la problema găsirii tuturor poligoanelor regulate care pot fi construite cu rigla și compasul; este prezentat algoritmul; sunt scrise subprogramele PRIM() și ADUN(); programul principal inițializează variabilele N1 și N cu valori de pe cartelă; subrpgramul PRIM() stabilește dacă N este sau nu număr prim; la pagina 194 este prezentată subrutina ADUN; programul principalm tipărește NR care arată numărul de poligoane cu numărul de laturi cuprinse între N1 și N ce se pot construi cu rigla și compasul;

- programul 36 de la paginile  198 - 202 se referă la problema descompunerii în factori reductibili a unui element din inelul Z[ i]; mi-a plăcut foarte mult prezentarea clară, riguroasă a algoritmului, care se regăsește în schemele logice de la figura 36.1; programul conține o instrucțiune de citire a valorilor ce definesc un element din inelul Z[ i]; secvențele programului principal implementează pașii algoritmului explicat și tipăresc fie un divizor, fie constatarea că vorbim de un număr prim;

- programul 37 de la paginile 2202 - 206 se referă la problema aflării celui mai mare divizor comun a două elemente din inelul Z[ i]; este prezentată partea teoretică a algoritmului lui EUCLID; programul principal citește A, B, C, D pentru a defini două elemente din Z[ i] și apelează în mod repetat subprogramul DIV, după care afișează cel mai mare divizor comun când variabilele L și K sunt nule în același timp;

- programul 38 de la paginile 206 - 210 se referă la o problemă de verificare a unei structuri de tip inel; aplicațiile din punct de vedere matematic sunt clare și pe înțeles; eu analizez programul care este construit pentru o clasă particulară de probleme, din moment ce nu există instrucțiuni READ(); 

- programul 39 de la paginile 210 - 215  se referă la problema găsirii elementelor ireductibile mai mici decât o valoare dată dintr-o mulțime; sunt prezentate elementele teoretice; se construiește matricea TAB ale cărei elemente sunt memorate în variabila NR; matricea TAB are 110 linii și două coloane; programul implementează algoritmul descris de autori; programul nu are nicio instrucțiune READ, deci este construit doar pentru a rezolva o singură problemă; unele lucruri pot deveni parametri și în viitor este posibilă, zic eu, creșterea flexibilității programului;

- programul 40 de la paginile  215 - 221 se referă la problema verificării dacă o anumită mulțime definită este corp și să se găsească elementele acestui corp; sunt prezentate considerații de ordin matematic; sunt descrise funcțiile INA și IRED; programul principal este o structură rigidă, așa cum cere enunțul problemei; nu are instrucțiuni READ(); prelucrările implementează cerințele din explicații și tipărește șirul de valori ale corpului; mi-ar fi plăcut dacă folosind un test ar fi fost eliminate Aparițiile semnelor +- consecutive la anumite elemente;

- programul 41 de la paginile  221 - 226 se referă la problema verificării dacă automorfismele interioare ale unui grup sunt într-adevăr automorfisme; se definește conceptul; se reamintește definiția conceptului de permutare; exemplificarea se face pe grupul permutărilor de grad 4, generalizarea nefiind deloc o problemă pentru modificarea programului; subprogramul PROD calculează produsul a două permutări; se calculează un. produs de permutări cu subprogramul INT; se fac o serie de teste și în final mesajul tipărit de programul principal este că vorbim de un automorfism; programul principal tipărește și mesaje în cazul în care nu vorbim de un omomorfirsm sau de absența injecției;

- programul 42 de la paginile  227 - 231 se referă la problema lucrului cu două stive memorate într-un vector; problema este explicată frumos de către autori și pe înțeles; se clarifică ce operații sunt implementate pe stive; sunt prezentate subprogramele SSTIV1 și SSTIV; exemplul prezentat este edificator, cu cartelele pe care sunt prezentate datele celor două stive; sunt tratate distinct situațiile în care nu se efectuează operații de extragere de pe stive, testând indicatorul IND;

- programul 43 de la paginile 231 - 236  se referă la problema lucrului cu N stive într-un vector; este explicată regula FIFO, dar spusă altfel, ca în 1975; se consideră vectorul A(8000) în care sunt stocate stivele; programul principal apelează subprogramul    STIVS1() care implementează operații pe stive; este interesant că acest subprogram are un punct de intrare STIV(); să ne imaginăm N subșiruri stocate într-un același vector  în zone diferite și cu fiecare subșir se lucrează separat; problema se reduce la a gestiona primul, respectiv, ultimul element din subșir; se definesc vectori care gestionează vârfurile, respectiv, bazele celor N stive puse în vectorul A;

- programul 44 de la paginile  236 - 241se referă la problema găsirea unei linii euleriene într-un graf; se definește conceptul de grad local; se pune problema găsirii unui drum ciclic; este descris algoritmul și programul FORTRAN operează pe matricea A(15,15) inițializată prin citire a datelor de pe cartele; un rol important în are subprogramul de tip FUNCTION I() care stabilește dacă toate gradele locale sunt pare; figura 44.2 ete edificatoare în raport cu explicațiile date;

- programul 45 de la paginile  242 - 245 se referă la problema memorării unui arbore binar, știut fiind faptul că arborele binar este o structură dinamică, în care fiecare nod este caracterizat prin:

informație utilă - vectorul INF,

nod părinte - vectorul PROV,

nod descendent stâng - vectorul S,

nod descendent drept - vectorul D; 

suntem în anul 1975, anul publicării cărții și ideea de arbore binar, de traversare și de operații în arbori binari este tratată cu vectori, în niciun caz cu structuri de date autoreferite și de aceea programul de la pagina 245 este un program construit cu limitările limbajului FORTRAN;

- programul 46 de la paginile 246 - 258 se referă la problema de optimizare a transporturilor și la scrierea programului FORTRAN care să ofere soluția optimă de transport; când am citit acum peste 50 de ani cartea lui GEORGESCU și BÂSCĂ, am căutat să văd cât de mult diferea programul scris de mine când eram student și profesorul meu Constantin DINESCU de Cercetări operaționale mi-a prezentat problema de transport și eu am scris un program s-o rezolv; erau diferențe mari, legate de faptul că eu am scris un singur subprogram; notațiile erau cam aceleași la vectorul costurilor pe care și eu tot cu C îl notasem, la matricea cu soluția de start pe care tot cu A o notasem, la vectorul disponibilului notat tot cu D și la vectorului de necesar de transport tot cu B îl notasem, căci așa mi se prezentaseră notațiile la curs; revăzând acum peste ani textul sursă oferit de autori în 1975 am avut o nostalgie, dar și puterea de a accepta că subprogramele MULT, SOLB, SCBAZ, ELMIN, VAL, urmăresc într-un mod concentrat și distinct pașii algoritmului pentru optimizarea problemei de transport; toate subprogramele se încheie cu instrucțiunile RETURN și END; programul principal inițializează cu același FORMAT vectorii B, D și matricea C și este operațional și pentru situația în care cererea este egală cu disponibilul, dar și în cazurile în care trebuie să se producă echilibrare, pe care autorii programului o rezolvă adăugând linii sau coloane pe care le inițializează așa cum cere teoria; instrucțiunea C(M,J)=20000. este un artificiu, căci simulează infinitul, ca să fie descurajate transporturile spre acele destinații ale consumatorilor fitctivi; așa cum este construit programul este o excelentă bază de pornire pentru cei care ar dori să lucreze cu probleme de transport de foarte mari dimensiuni, în care apar matrice rare; tot GEORGESCU și BÂSCĂ au mugurii unor soluții, căci  programul 8 se referă la anumite operații cu matrice rare.

REZULTATELE EXERCIȚIILOR este un capitol foarte important al cărții. Se știe că un programator când primește o problemă de rezolvat, o analizează, își pune multe întrebări, căci vrea ca programul pe care-l scrie să nu fie un program oarecare, ci un program bun, care să includă și acele elemente pe care el le intuiește ca modificări în viitor. Se știe, de asemenea, că pentru o ecuație de gradul n sunt n soluții, fără a se porni cu ideea fixă că la construirea ecuației a fost folosită vreuna dintre soluții. De aceea și în programare problemele se pun tot așa, căci programatorul trebuie să analizeze variante, să definească criterii de eficiență și să aleagă soluția care i se pare cea mai avantajoasă. Acest capitol este esențial pentru dezvoltarea calităților unui programator, căci variantele sunt discutate și i se crează în acest fel programatorului capacitatea de analiză și de adaptare la noi probleme, dar și de a folosi tot ceea ce a acumulat anterior.

Am insistat asupra fiecărei probleme căci lucrarea mi se pare o carte fundamentală și ca orice lucrare specială, merită atenție și analiză de detaliu. Sunt opere literare despre care se scriu biblioteci întregi, fără ca subiectul să fie epuizat; și în acest caz, lucrurile stau tot așa, căci fiecare program scris de GEORGESCU și BÂSCĂ  este o mică bijuterie în felul lui, autorii dând dovadă de multă aplecare spre a scrie texte sursă de calitate; stilul lor de programare este inconfundabil pentru că știu să conserve ceea ce este bun de la program la program și textele lor sursă sunt clare precum un cristal de Sèvres. 

(02 septembrie 2026)