Hai să ne prostim, că ne stă bine!

Noi avem în limba română:
- director - directoare,
- profesor - profesoară,
- actor - actriță,
- doctor - doctoriță,
- șofer - șoferiță,
- morar - morăriță,
- ospătar - ospătăriță,
- croitor - croitoreasă,
- primar - primăriță,
- bucătar - bucătăreasă.
Observ că pentru a da o altă greutate unor poziții, se fac niște construcții pe care unii s-au grăbit să le considere corecte, dar care vin în contradicție cu norme stricte de intimitate a gramaticii și logicii contextuale.
Acum nu se mai zice doamna directoare, ci doamna director.
Acum nu se mai zice doamna profesoară, ci doamna profesor.
Acum nu se mai zice doamna doctoriță ci doamna doctor.
Nu se mai zice primărița noastră, ci doamna primar.
Substantivul, pus după cuvântul doamna devine din substantiv o altă formă gramaticală, introducând confuzii impardonabile și așa greu de urmărit într-o limbă în continuă transformare, neajunsă la maturitate.
Consider că problema trebuie tranșată și așa cum este se folosește și când ne referim la mai puțin de 50 de elemente, tot așa avem dreptul să folosim orice construcție năstrușnică ne bubuie prin cap, doar de dragul de a porni de la ideea că în unele limbi ale pământului nu există forme diferite pentru feminin și pentru masculin. În învălmășeala cu genurile de azi nu mă mai miră nimic.

Există meseria de liftieră. Vom zice doamna liftier? Precis, nu, căci lumea consideră că nu e meserie de rang înalt care să merite pus înainte cuvântul doamna, ci rămâne simplu, liftieră, pe nedrept.

Se va zice domnul liftieră?

(28 august 2021)