Înainte de 1989 țara noastră a avut un excelent sistem de irigații pentru agricultura comunistă, sistem care soluționa în cea mai mare parte nevoile cu apă în momentele când precipitațiile nu prea existau și s-ar fi instalat seceta. Imediat după decembrie 1989, când s-a intaurat democrația și libertatea, s-a trecut la desființarea prin furturi masive a componentelor care alcătuiau sistemul de transport al apei de la sursă către terenurile agricole. Orinde mergeai în sate, se vedeau tuburile cum sunt refolosite în cele mai năstrușnice locuri, cu cele mai fanteziste utilizări. Cu tuburile acelea, dacă erau mai groase se căptușiseră scurgerile pentru trecerile de la intrările în curțile oamenilor. Alte tuburi fuseseră despicate și utilizate pentru a acoperi diverse grajduri sau cotețe. Unele tuburi erau folosite ca stâlpi de susținere a tot felul de șatre, cotețe sau magazii. A fost dezmăț în toată regula. Fiecare a luat ce a fost de furat și nimeni n-a văzut nimic.
La o primă vedere, apare firească întrebarea dece, dar nimeni nu și-o pune din moment ce la CAP-uri erau la fiecare cincinal, înainte de congrese, ștergeri ale datoriilor și oamenii n-au simțit pe pielea lor în niciun fel efortul de a se construi acel sistem de irigații.
La o a doua vedere, prin împărțirea terenurilor un sistem de irigații era nefolositor, întrucât irigațiile sunt eficiente și se fac cu utilaje care funcționează pe suprafețe mari, nu pe petice de pământ.
La o a treia vedere, acum, după ce a existat experiența cu vechiul sistem de irigații, care de fapt a fost furat de hoți în masă, fiecare considerându-se îndreptățit să ia o bucățică din el în calitate de fost proprietar, din moment ce proprietatea socialistă dispăruse, mi se pare normal ca toți care vor să aibă sistem de irigații să fie cumva responsabilizați, ca la o adică, să nu se mai trezească cu pomeni pe care nu știu să le aprecieze.
La o a patra vedere, în niciun caz nu trebuie dată vina nici pe Iliescu, nici pe Rațiu, nici pe Câmpeanu și nici pe Roman că s-a dus pe apa sâmbetei sistemul de irigații de dinainte de 1989, ci trebuie doar consemnat că jaful a fost unul colectiv. Nimeni nu mișca un pai, căci de la sate veneau voturile și 82% din Duminica Orbului nu ar fi venit din condamnări pentru furt din avutul poporului. Unii au furat mai mult, alții au furat mai puțin. Sistemul de irigații, acolo unde nu mai este, se datorează hoției în masă, care în vremea comunismului se concretiza prin verbele nevinovate a lua ceva de la stat, a face rost de ceva de la stat, a aduce ceva de undeva, adică de la stat, dar care toate erau forme mascate ale verbului a fura, nimic altceva.
Precis că se va face greșeala și în viitor de a face un alt sistem de irigații ca pe un cadou făcut de stat celor de la sate care muncesc pământul. Aceștia ca și data trecută nu vor aprecia efortul făcut de ceilalți locuitori și la o adică, vor trece la vandalizarea, dezmembrarea și apoi furtul de componente, căci nimic nu este făcut prin munca lor și nimic nu-i responsabilizează. Statul democrat trebuie să găsească forme prin care să facă sistem de irigații complet, modern și eficient, dar trebuie să găsească și mijloacele de a securiza componentele ca să nu ne mai găsim ca în 1990, 1991, și 1992 ca prin curțile unor privați să se vadă componente ale acestui nou sistem, fără a se pedepsi cumva hoții. Eliminarea oricăror complicități locale saiu centrale este singurul mod de a asigura succesul.
(26 februarie 2018)
No comments:
Post a Comment