Catastrofa televiziunilor de știri

Toată lumea știe că televiziunile de știri:

- trăiesc din reclame;

- vând informații;

- organizează talk shouri;

- iau interviuri;

- moderează teme.

Toată lumea știe că televiziunile de știri trăiesc din:

- noutăți;

- diversitate;

- capacitatea de a fi aytactive;

- șocuri;

- rapiditate;

- omniprezență;

- dinamism;

- adaptabilitate.

Observ de la un timp o situație absolut impardonabilă la televiziunile de știri concretizată prin:

- reluarea plictisitoare de subiecte foarte vechi;

- discrepanța dintre anunș și subiectul propriu-zis;

- utilizarea obositoare a șabloanelor;

- excesul de cuvinte în texte;

- preluări simultane a acelorași știri;

- transformarea banalului în situație de excepție;

- accentul pe fapte și personaje negative;

- repetări obsesive a detaliilor nesemnificative;

- prezentarea de vorbe care nu dau nimic detaliat;

- tratarea de sus a telespectatorilor ca și cum aceștia chiar înghit orice;

- invitarea acelorași personaje cu idei fixe;

- nerespectarea invitaților, impunându-le puncte de vedere aiuritoare;

- tratări părtinitoare pe față, vorbind totuși de imparșialitate.

Exact așa s-a întâmplat și cu presa scrisă, care prin autosupraapreciere a ajuns să fie de calitate absolut îndoielnică și lumea nu a mai cumpărat ziarele. Un public nu are cum să fie păcălit cu abordări nerealiste, care pornesc de la personaje care niciodată nu au dovedit că sunt în stare de ceva, decât pur și simplu de a fi simbriași în slujba cuiva, adică slugi de cele mai multe ori.

Televiziunile de știri, în scurt timp, vor avea soarta presei scrise, atât timp cât în mediul online există soluții cu mult mai bune, iar propaganda, dacă nu-și adaptează rapid instrumentele, va face exact ceea ce a făcut cu ziarele tipărite, adică va duce în faliment aceste televiziuni. Azi, am văzut primitivismul cu care TOATE televiziunile au abordat, acum la comemorarea a 40 de ani de la cutremurul din 4 martie 1977 acest tragic eveniment. Penibile, anoste și groaznice au fost emisiunile, de parcă timpul a rămas în loc și doar Nicolae Ceaușescu mai trebuia să apară în direct să glăsuiască ceva, căci totul a fost în tonalitatea și linia de atunci.

(04 martie 2017)