Wednesday, April 27, 2016

Îmi aduc aminte de NICOLESCO, ZAMFIR, COJOCARU

Cu foarte mulți ani în urmă a venit profesor titular la Universitatea Transilvania Mariana NICOLESCO. Toată lumea șie cine este Mariana NICOLESCO. Mulți leagă numele ei de numele Hariceei DARCLÉE, a festivalului de la Brăila, care iată de afla la a 20 ediție în 2015. Bunul peu coleg şi fost student CD care îndeplinea o importantă funcţie de conducere la acea universitate îmi povestea despre scene incredibile petrecute în colectivul de cadre didactice unde lucra marea soprană în calitatea de profesor universitar titular. Este fapt cunoscut că mulţi dintre colegii domniei sale vorbeau studenţilor despre lucruri pe care ei înşişi nu le abordaseră niciodată în practică. Lipsa de decenţă i-a coalizat pe mulţi dintre aceştia să formeze zid în faţa marii performanţe, ceea ce s-a reflectat prin playback în spectacolele de operă patronate de ei.

Cu mulți ani în urmă inabilitatea unui management de la Universitatea de Muzică din București i-a făcut să se confrunte pe marele Gheorghe ZAMFIR și pe o tânără, naistă excepțională, dar devenită mititică prin comparație cu gigantul ZAMFIR. Mi s-a părut nefiresc să apară o astfel de situație, pentru că inabilitatea unora îl punea pe marele maestru în fața unei situații neplăcute. Consider că dimensiunea acelui talent impunea o cu totul altă abordare la un niver de masterclass undeva într-o instituție cu mult mai prestigioasă pentru supertalente, nu pentru învățământ de masă. Cred și acum că maestrul ZAMFIR trebuia să insiste spre o altă abordare, nu pentru a-și căuta o dreptate unde criteriile oeperează pentru noi ăștia cei de rând, nu pentru genii. Geniilor trebuie să le fie rezervate alte fotolii din piele fină de căprioară, nu să se așeze pe scaune de duzină din lemn ieftin de la IKEA.

Acum, iată, la Opera Bațională București, locul unde se petrec scene horror, marea balerină Alina COJOCARU  este umilită pentru că ea nu abordează în spiritul funcționăresc actul artistic. La ONB nu se lucrează nici ca la MET, nici ca la Scala, nici ca la Royal Opera House, adică pe bază de contract. Artiștii sunt salariați cu contract pe perioadă nedeterminată, ca într-un comunism dus la extrem. Scena cu spectatorii care asista la greva instrumentiștilor, scena cu schimbarea a patru directori într-o săptămână arată că nu se dorește rezolvarea problemei. managementul transferat de Alina COJOCARU spre ONB este sortit eșecului dintr-o mie de motive, iar cel esențial este cel legat de nivelul valoric. Existența subvențiilor de la stat duce la scăderea calitativă aa ctului artistic și la căderea instituției. Alina COJOCARU a încercat ceva dar nu ea trebuia să implementeze acel nou management ci finanțatorul. Cee ce s-a văzut a fost vârful aisbergului, care are rădăcini adânci, care s-au văzut și în vremea directoratului lui Ludovic SPIESS, marele tenor. Cei ce vin cu experiența marilor scene și Alina COJOCARU venea cu acest atuu, sunt tocați mărunt până când sunt duși la disperare și abandonează. Am văzut că acesteia i s-a interzis intrarea în clădire, gest incalificabil de făcut chiar și de  prostitatele de pe centura Bucureștiului. Mă întreb de ce biata celebra balerină Alina COJOCARU a acceptat să se pună într-o atare situație și nu a plecat cu primul avion.
Dragoste cu sila nu există, iar performanță pe fondul luptei dintre titani și mediocri nici atât, așa cum este și în gimnastică.

(27 aprilie 2016)

No comments:

Post a Comment