Voi începe cu versurile lui George COȘBUC din poezia Poet și critic:
Orice poet, ca rege-i prost;
Dar ca poet e orice rege
Un geniu cum puţini au fost!
Deci să-nţelege
De ce murind fu Nero trist,
Nu ca-mpărat, ci ca artist.
Deci, concluzia este clară: orice text prezidențial este:
- genial,
- perfect,
- necesar,
- indispensabil,
- prețios,
- original,
- vandabil,
- sublim.
Numai așa se explică scirierile produse de Gheorghe GHEORGHIU-Dej, Nicolae CEAUȘESCU, Ion ILIESCU, Emil CONSTANTINESCU și Klaus IOHANNIS. Numai Traian BĂSESCU care a avut alte preocupări dintre care cele de la Cronica cârcotașilor sunt epice, poetice, virtuase și exacte, nu are texte adunate în volume deși dacă-și propunea, coperțile de aur cu diamante n-ar fi fost excluse. Aici nu mă voi apuca să analizez textele prezidențiale căci ar trebui să fac copy-paste la șirul de atribute care ar trebui să însoșească articolele dedicate lor, deși răsplata nu s-ar găsi într-o masă la restaurant sau într-un autograf, deși oricare dintre acutori, mai puțin primii doi ar fi operaționali să-l dea deși volumele lor îmi lipsesc din bibliotecă, pentru că eu nu mai citesc nici ce scriu eu, dar să mai citesc ce scriu alții.
(17 noiembrie 2020)
No comments:
Post a Comment