Greva magistraților

 Modificările privind:
- pensiile magistraților,
- vârsta de pensionare a magistraților,
a determinat declanșarea grevei magistraților, situație fără precedent în istoria post-decembristă a spațiului carpato-danubiano-pontic.

Lucrarea omului, căci situația aceasta cu pensionarea și cu algoritmulul de calcul al pensiilor pentru magistrați, este lucrarea omului și vorba proverbului, tot omul ar trebui s-o desfacă, în niciun caz, nu dracul, căci el și-a băgat coada doar la începutul lucrării, restul fiind lucrarea minții omului.

Acum este greva magistraților. Nu știu cât va dura. Nu știu ce va face parlamentul. Știu ce va decide CCR. Se vor pierde bani din PNRR, căci deși există o soluție, nimeni nu o folosește, căci în mintea unora este ideea de omorî și capra vecinului, în loc de a îngrășa toate caprele de pe plaiul nostru cel mioritic.


(29 august 2025)

Cum adică, fapta nu există?

Dacă un nene sau o tanti, fac o plângere penală, obligatoriu plângerea penală intră în lucru și o armată de oameni din procuratură trebuie să cerceteze fapta descrisă în plângerea penală. Se caută dovezi, se caută martori și se întocmesc multe volume în dosarul cauzei. După o muncă laborioasă, dosarul cauzei este trimis în judecată și după parcurgerea tuturor etapelor procesuale, judecătorii stabilesc, după caz, vinovății și pedepse pentru inculpați, dar există și situații în care judecătorii stabilesc că fapta nu există. De fiecare dată apar multe semne de întrebare, așa cum este și firesc atunci când vorbim despre activități ale oamenilor și procurorii și judecătorii sunt și ei oameni, nu ca oricare alți oameni, dar tot oameni sunt și ei. De fiecare dată, atunci când decizia este definitivă într-un dosar pentru care fapta nu există, întrebările se pun în legătură cu persoanele inculpate, cu momentele în care au apărut acele plângeri și mai ales cu efectele pe  care le-au generat în mass-media apariția acelor plângeri penale și cum ele s-au rostogolit în plan politico-social și în plan personal pentru cei incriminați, chiar dacă operează prezumția de nevinovăție. Pasul în spate făcut, pierderea unor trenuri, chiar în contextul reparațiilor morale, arată că proverbul cu mortul de la groapă care nu se mai întoarce, se verifică și în acest caz.


(20 octombrie 2024)

SIIJ, un copil nascut mort

Secţia pentru investigarea infracţiunilor din justiţie, prescurtat SIIJ, dupa cum a fost zamislita a rezultat ca este exact acel copil nedorit, pentru care purtatorul face tot ce-i sta in puteri pentru a nu-l naste. Si chiar asa s-a si intamplat.

A avea o astfel de sectie echivaleaza ca justitia nu este un sistem perfect, ci ca justitia este si ea acel domeniu care trebuie pus sub lupa si mai mult, este pus sub semnul intrebarii, ceea ce nu este bine deloc pentru cei care sunt judecati. Intotdeauna in procesul de evaluare trebuie sa existe un punct terminus, unde nu mai se fac evaluari la evaluatori, iar SIIJ tocmai asta face, evalueaza evaluatorii care dau sentintele definitive, facand sistemul nu vulnerabil, ci extrem de vulnerabil.

Ceea ce trebuie facut in acel sistem este autoreglarea, nu printr-un organism cum s-ar dori SIIJ, ci prin anticorpii proprii, care incep prin selectia celor ce intra in sistem, mediocrii neavand nicio sansa sau n-ar trebui sa aiba vreo sansa de a penetra acolo.

Definirea unui sistem de reguli proprii si a sistemelor de evaluare profesionala periodica, cu conditii clare de ierarhizare, va juca un rol cu mult mai activ decat orice sectie de orice fel, caci a accepta ca exista infractiuni in justitie, este echivalentul cu a pune lupul paznic la oi, ceea ce este inacceptabil intr-un stat de drept cu se pretinde a fi statul nostru, desi fostul prezident a zis ca este stat mafiot.

Cum se lucreaza cu jumatati de masura sau cu un pas inainte si doi inapoi, copilul numit SIIJ s-a nascut cu cordonul ombilicat infasurat in jurul gatului, vanat, fara suflare si au incercat din rasputeri unii sa-l resusciteze, iar altii in CSM  i-au strans si mai tare cordonul in mod repetat, incat saracutul prunc, iata-l acum inert, gata sa-;i dea obstescul sfarsit.

(02 decembrie 2019)

Suspecta, apoi învinuita Laura Codruța KÖVESI

Lumea procurorilor este o lume specială. multă lume vorbește și se uită cu invidie exact la salariile acestora, salarii care nu sunt deloc mici. De invidie, mulți oameni sunt în pragul apoplexiei, iar analizând casa procurorului care a dat un interviu unui jurnalist bulgar, foarte mulți chiar îți doreau ca respectivul să trăiască într-un bordei sub pământ, căci așa ne place nouă, să vedem oameni săraci, flămânzi și necăjiți.

Într-un timp foarte scurt, adică un an, Laura Codruța KÖVESI a traversat momente dintre cele mai variate, trecând de la procuror șef la DNA, la procuror în Parchetul General, ca în ultimele săptămâni să fie mai întâi suspectă, iar de o săptămână învinuită sub control judiciar.

eu am făcut o serie de afirmații legat de cum se face justiție, despre profesionalism. niciodată nu am spus că în acea zonă există perfecțiunea întruchipată. nu am zis nici că aceste fluctuații au un fundament real. ceea ce i se întâmplă lui Laura Codruța KÖVESI este exact cum se manifestă românul, indiferent de domeniul în care acesta își duce activitatea.

Să ne amintim cât se lamentează lumea despre moștenirea trecutului. să nu uităm că la fiecare 4 ani totul este reluat de la zero căci noii veniți cred că tot ceea ce a realizat vechea putere este rău și fără valoare. Așa suntem noi. Ceea ce se întâmplă lui Laura Codruța KÖVESI nu mă miră câtuși de puțin, mai ales că cei care scriu despre cum a condus aceasta DNA este tras la indigo cu ceea ce spuneau cei din CC al PCR despre Elena și despre Nicolae, care până cu două zile înainte erau catalogați ca eroi, ca genii, ca stejari, ctitori, cârmaci, ca două zile mai târziu să fie dictatori, inculți, criminali și tot tacâmul. Fiecare caută să-și scape pielea și să cadă în picioare, arâtând cu degetul, dar fără a fi necesar, la momentul în care ar fi avut posibilitatea să spună ceva, au aprobat, din comoditate și din dorința de a nu supăra pe șef sau de a-i face pe plac șefului, adică șefei.

Laura Codruța KÖVESI a făcut greșeala fundamentală că nu a știut să-și aleagă colaboratorii. Eu știu pe un tip care avea arta alegerii celor mai buni colaboratori, a unor persoane care știau că au valoare și nu se sfiau să vorbească, să vină cu soluții. Laura Codruța KÖVESI a ales drept colaboratori oameni slabi și comozi, care nu aveau soluții, care nu aveau argumente și care acceptau cu siiciune tot ceea ce șefa lor zicea.

Sunt sigur că Laura Codruța KÖVESI nu a fost zbir, că nu ar fi acceptat variante de soluții. Cum oamenii lipsiți de performanță cer tot timpul aprobarea de la șefi, Laura Codruța KÖVESI ar fi trebuit să știe să ceară idei, inițiative și mai ales să responsabilizeze.

Acum,  se va zice despre Laura Codruța KÖVESI tot felul de legende și va fi foarte greu să fie demontate. Dacă aceleași lucruri sunt spuse de mai multe persoane, este clar că adevărul începe să fie altfel.

Eu le spuneam studenților mei: dacă faceți un program excepțional, dar dacă utilizatorii voștri pe care i-ați tratat de sus, spun în totalitate că programul scris de voi este prost, așa va merge vorba despre el, adică este un program prost, iar voi ca programtori sunteți slabi.

Va fi foarte greu pentru Laura Codruța KÖVESI să explice că lucrurile nu au stat așa cum sunt prezentate de alții. Sunt sigur că dacă Laura Codruța KÖVESI ar fi învățat câteva cursuri de management politic, alta ar fi fost situația ei acum. Oricum, nu este târziu, dacă ne gândim că până în octombrie mai sunt 7 luni bune.

Cred că s-a observat că biata Laura Codruța KÖVESI a slăbit mult și suferă. Va veni soare și pe strada ei.

(01 aprilie 2019)