Centenarul KUNSTSCHAU al lui Gustav KLIMT

Pictorul austriac Gustav KLIMT s-a născut în 1862 și în 1908 deschide o expoziție împreună cu un grup de alți artiști, care generează un nou curent în artă, cunoscut sub numele de KUNSTSCHAU. Absolut întâmplător, am luat decizia de a face Crăciunul din anul 2008 și Revelionul în Viena, drept care am avut șansa unică de a vizita toate expozițiile dedicate lui Gustav KLIMT și curentului KUNSTSCHAU, căci se aniversau 100 de ani de la organizarea unei mari expoziții care definea noua tendință în pictură.

Au fost multe locuri unde erau exponate ale curentului KUNSTSCHAU și acolo am văzut foarte multe dintre capodoperele lui Gustav KLIMT.

Erau acolo la Viena de vânzare tot felul de obiecte de artizanat cu reproduceri după lucrările lui Gustav KLIMT. Erau și degetare cu reproduceri ale picturilor lui Gustav KLIMT, pe care le-am cumpărat.

Eu știam doar de picturile lui Gustav KLIMT de la castelul Peleș de la Sinaia.

În data de 2 ianuarie 2009 am vizitat expoziția de la galeriile Belvedere din Viena.

M-am minunat să văd grija cu care austriecii păstrează valorile create pe teritoriul lor și mai ales modul în care știu să le facă cunoscute publicului, căci au simțul măsurii și aici mă refer la modul în care știu să stabilească prețurile, pentru a-l face pe admiratorul de artă să nu ezite să intre în sala de expoziții.

(16 decembrie 2022)

KLIMT la Peleș

Când am vizitat Viena acum câțiva ani am avut ocazia să vizitez mai multe expoziții dedicate lui Gustav KLIMT, pictor austriac important. Toate magazinele erau pline cu farfurii, căni, vaze care

redau imagini foarte cunoscute din tablourile artistului dintre care portretul Adelei BLOCH BAUER sau acel nemaipomenit Wide walls. Vizitând Muzeul Peleș am avut surpriza să constat că pictorul Gustav KLIMT a lucrat și pentru familia regală a României unde a realizat tablouri precum cel al lui Friederich I conte de Zollem, portretul lui Eitel Friederic al VII-lea, portretul lui Johann Georg, portretul Isabelle dEstem primăvara, Thalia și Melomene. Am vizitat muzeul acesta de mai multe ori, dar de fiecare dată aceste picturi treceau oarecum neobservate nu pentru că nu ar fi speciale, ci doar pebntru faptul că în tot muzeul există piese absolut remarcabile și ochiul își pierde capacitatea de a mai face deosebiri dintre cele mai clare între ceea ce este foarte important de ceea ce este, de asemenea, foarte important. Numai pliantul cu acele reproduceri văzut în vitrina de unde se iau bilete și unde mi-a apărut numele de Gustav KLIMT m-a făcut să urmăresc în mod special acele picturi.

(24 septembrie 2017)

Prin muzee: Peleș

Când am vizitat muzeul Peleș, ca elev și pionier silitor, am aflat cum un rege străin al cărui nume nu a fost rostit, sugând din sudoarea poporului și-a făcut un castel, lucru nenecesar, doar pentru a-și satisface setea de lux, îmbogățire și tot așa, cât era în stare propaganda mediocră de atunci să născocească. Cu ochii copilului am văzut luxul și papucii aceia de cârpă cu elastic mă incomodau. M-au impresionat oglinzile de care numai daca ți se spunea că există realizai dublarea spațiului. N-am să uit cum într-o anumită sală am văzut un covor și un tavan cu același model, iar însoțitorul n-a uitat să pomenească deva de 1906, anul în care monarhul nu știu ce a făcut acolo, că venea nu mai știu cine în vizită, iar totul a dus la sărăcirea țăranilor care în 1907 s-au răsculat și au fost împușcați 11.000 dintre ei, ca în 1962 la Palatul expozițional din Casa Scânteii tot 11.000 de țărani au fost aduși să-l asculte pe Gheorghiu Dej anunțând încheoerea colectivizării și pe Maria Lătăreți cîntând aia cu:

Foaie verde iasomie,

Se mărită fata lui Ilie,

face nuntă la Gospodărie,

Hop una, hop două, 

Că trăim o viață nouă.

Nu știu dacă la vanghelioanele organizate tot în aceeași locație au încăput tot 11.000 de nehaliți, că n-am cum să-i numesc pe ăia care veneau să se ghiftuiască pe nimic, nefiind ei cei mai calici dintre calici, totuși.

Și acum când vizitez Castelul Peleș, cel retrocedat pe bani și care a iscat mii de discuții, nu am cum să nu mă gândesc la oglinzile venețiene, și la camera cu tavan și covor cu același model. Acum am o altă înțelegere și nu mă mai trudesc să-i înțeleg nici la exploatați și nici la exploatatori, ci admir picturile lui Gustav Klimt pe care îl știu de la muzeele din Viena, căci am vazut acolo nenumărate expoziții deoarece se aniversau 150 de ani de la nașterea artistului și austriecii știu să-și omagieze geniile. Acum văd cu alți ochi acest muzeu și pentru că biletul costă 50 de lei și când mergi 4 inși, nu e de colea.

(03 august 2016)