De ce s-a prăbușit literatura română după 1989?

Ca să avem o imagine clară asupra cauzelor din care s-a prăbușit literatura românească după 22 Decembrie 1989, trebuie să înțelegem cum se făcea literatură înainte de 22 Decembrie 1989 și cum trebuia să se facă literatură după ce comunismul s-a prăbușit în România.

În vremurile comuniste, literatura era o armă în slujba partidului, iar scriitorii erau cei care prin producțiile lor contribuiau la:

- formarea omului nou,

- crearea literaturii comuniste,

- modelarea conștiințelor,

- reflectarea realităților comuniste,

- cântarea partidului comunist,

- proslăvirea conducătorului iubit,

- cântarea iubirii de patrie,

- redarea vieții eroilor comuniști.

Toate producțiile literare realizate la comandă se plăteau foarte bine, iar scriitorii erau prezenți în librării cu volumele lor și în manualele școlare, ca elevii să învețe acele producții, pseudo-artistice, în opinia mea. Mulți dintre scriitori au zis că nu publicau pentru că ei scriau despre cu totul alte realități, pentru că socialismul avea părțile lui întunecate. Acea literatură a purtat numele de literatură de sertar, care aștepta vremuri mai bune, pentru a fi publicată.

După. 22 Decembrie 1989 totul s-a schimbat. Nu au mai apărut comenzile de partid. Editurile au devenit instituții care se autofinanțează, la fel ca și redacțiile revistelor. Partidul și statul și-au luat mâna de pe literatură și de pe scriitori. Cine scrie, publică, vinde și are câștigul strict dependent de cât de vândute sunt cărțile scrise, cât de mult vor cititorii să citească acele cărți. Trebuie să spun că au apărut cărți care nu s-au vândut și multe edituri au dispărut sau au fost privatizate pentru clădirile în care sălășuiau. Literatura de sertar nu a apărut, nu pentru că cineva n-ar fi vrut s-o publice, ci pur și simplu pentru că nu a existat. Lipsa producțiilor literare cu subiecte din comunismul întunecat s-a datorat scuzelor cu care lipsa de talent și de inspirație s-a ascuns la cei care ziceau că scriu dar nu li se publică datorită subiectelor tabu abordate.

O mare problemă a apărut după 22 Decembrie 1989 și în ceea ce privește drepturile de autor, care trebuie plătite, lucru care nu se producea în comunism. Toate acestea au făcut ca viața scriitorilor în general să fie grea, iar viața poeților să fie și mai grea. 

Prăbușirea literaturii s-a datorat trecerii de la forma finanțării de la stat, la forma asumării riscurilor de către editor și tipograf, dar mai ales prin solicitarea de fonduri de la autor, care publică pe cont propriu și pe riscul lui.

Ar trebui să spun aici că literatura n-ar fi trebuit să se prăbușească datorită existenței blogurilor. Lumea nu mai citește. Există televizor, există Youtube, există tablete și telefoane mobile, chestiuni care au schimbat radical viața producției de carte și cu ea, viața  literaturii însăși.

(17 iunie 2023)

Cei 3200 de candidați la voluntariat

Luni dimineața premierul Mihai TUDOSE a glăsuit în fața celor 100de tineri selectați pentru a lucra ca voluntari pe la guvern și pe la ministere, din cele 3200 de cereri. E lăudabil că tinerii au înțeles că experiența în producția reală se capătă numai și numai începând să lucreze ca voluntari, nu mergând în companii să ceară ca debutanți salarii nesimțit de mari.

Îmi aduc aminte că o dată l-am trimis pe un tânăr la un avocat să facă un site simplu în XML și tânărul s-a aruncat la 20.000 de euro, deși în viața lui nu câștigase din muncă cinstită 100 de euro. Bineînțeles că avocatul l-a pus pe făraș și a rămas tânărul acela cu buza umflată.

Admir tinerii care sunt la început de drum și care vor să-și înceapă carierele ca voluntari. Au posibilitatea să se facă remarcați și chiar selectați pentru a fi angajați dacă sunt:

- punctuali;

- serioși;

- pricepuți;

- silitori;

- muncitori.

Și cei mai purii au posibilitatea de a fi voluntari pe la locurile lor de muncă. Adică, dacă este coșar, dacă dorește să fie voluntar, în niciun caz nu se justifică să meargă spre o zonă unde so nu fie folosită calificarea sa. El trebuie să caute o fundație unde există o listă cu niște case unde nu se ajunge prea ușor și unde oamenii nu au posibilități să plătească, pentru a merge acolo și gratis, în afara orelor lui de program să le curețe coșurile de la casele lor vechim și mici și dărăpănate, doar pentru un mulțumesc. Și un mecanic auto are posibilitatea de a lucra ca voluntar pentru cei pasionați de a reabilita mașini de epocă, pasionați de așa ceva și care nu dispun de sume nici mari și nici mici, dar care doresc să transforme niște hârburi în ceva care se deplasează autonom. Să nu mai vorbesc despre profesori care dacă merg pe la biserici sau pe la alte ONG-uri unde se află și copii dar și maturi care nu au posibilitatea de a merge la școală, să se ofere ca voluntari să-i învețe să scrie. să citească și să socotească. Sunt nenumărate locuri unde voluntariatul este benefic, fără a schimba meseria, coborând nivelul de calificare. Există voluntariatul tăcut, făcut cu sufletul și voluntariatul zgomotos, pentru imagine, pentru a masca nereușite pe multiple planuri, dar care impresionează, deși dacă ar fi desfășurat menținând nivelul de calificare, beneficiul adus societății ar fi cu mult mai mare. Trebuie făcută distincție întreactivitatea desfășurată ca un hobby, care pare a fi voluntariat, fără a fi, în comparație cu adevăratul voluntariat făcut cu dăruire, spre a face bine și numai atât.

(18 iulie 2017)

Turnătorii voluntari la securitate și altundeva

Eu am trăit în comunism de la naștere în 1947, până la Revoluția din 22 Decembrie 1989 și tot ce voi scrie sunt aspecte desprise din realitatea pe care am trăit-o eu, deci sunt cum s-ar zice, la prima mână. Nu este nimic din auzite, sau extrase din cărți. Este o realitate care a existat în jurul meu, care uneori m-a marcat, dar de cele mai multe ori am perceput-o ca pe o piesă unde eu eram un spectator oarecare.
Am scris și o epigramă pentru un tip. Într-un anumit context i-am citit-o și i-am dat și cele două cîrți pe care special le cumpărasem de la librăria de pe Magheru, acum desființată, așa cum ușor-ușor se rescrie și istoria. Căci primul pas este ștergerea reperelor. Un reper cultural era chiar librăria Sadoveanu, care cu mai este. Nici muzeul Simu nu mai este.
Unui turnator :
        Pentru-a nu ma da uitarii, 
        Si s-ajungi cu mult mai mare
        Iti dau Bazele turnarii 
        Si Tratatul de turnare.
În ziua de azi, foarte mulți dintre turnători vin să vorbească despre trecutul lor glorios. Se consideră imaculați până în momentul în care fac ei un nu știu ce, deranjează și atunci li se scot angajamentul dar și chitanțe din acre se vede că au fost simbriași.
 Dar să vin cu niște exemple concrete:
- un tip student în ultimul an, fost muncitor, deci cu origine sănătoasă a avut impresia că unii dintre colegii lui uneltesc împotriva orânduirii; omul cu care împărțeam o coajă de pâine, fără să clipescă a făcut o turnătorie și m-a inclus intr-o lungă listă; ce a urmat în primăvara lui 1970, după colindele din 1969 nu este prea greu de diseminat;
- un alt tip, un gunoi dealtfel, văzând în parcare un ARO 244D cu numpr 2-B-9014 a întrebat al cui este; i s-a zis că este al meu. insul a bănuit că l-am luat din talcioc, drept care a făcut el
o mică turnătorie. am fost chemat, am arătat actele că era
cumpărat prin IDMS și totul s-a terminat ok;
- în învățământul superior, turnătoriile erau un deliciu. am avut ocazia prin funcția pe care am deținut-o să citesc diferite scrieri ale unor anonimi sau ale unor grupuri bine intenționate; se arăta acolo cât de rău este un coleg și cât de bun este un altul, încât era la mintea cocoșului, că cel rău trebuia să nu ocupe postiul și
cel bun să-l ocupe; se intuia 100% cine este autorul porcărioarei;
Turnătorii voluntari formau o cohortă imensă și bine organizată.
Ei se adresau:
- miliției;
- fiscului pentr aaverile ilicite, care trebuiau verificate după
  legea 18;
- miliției;
- CC al PCR;
- miniștrilor;
- securitații;
- secretarului general;
- oricui.
Nu este de mirare că acest sport a supraviețuit. Atunci, ca și acum petițiile sunt trimise spre rezolvare. Numai că nu prea se rezolvă prea mare brânză dintr-o mie de motive, din care unul este legat de supradimensionarea unei birocrații greoaie și ineficiente. Petițiile ajunf fix la cel acre a făptuit nedreptatea și deci soluție nu există.
Turnătorii voluntari aveau exercițiul scrisului îngrijit, cursiv, inocent și convingător. Nu oricui îi este laîndemână să scrie texte lungi cu detalii și să fie și convingătoare prin tonalitate și prin forța cu care detașarea este aparență, orientată spre binele general.
Cultura anonimelor pe care le-am detestat este una, turnătoriile cu autor identificat duce spre o măreție a unei forme de manifestare ăpe acre toți turnătorii abjecți o confundă cu spiritul civic, deși în spate se ascund:
- invidie;
- ură;
- dorința de a face rău;
- incapacitatea de a evolua;
- tentatia spre distrugere;
- micimea sufletească;
- incapacitatea de a face ceva util.
În toate situațiile este vorba de un interes ascuns. Pentru că turnătorii voluntari nu au nimic cu oamenii onești care din spirit civic anunță că cineva a spart o vitrină, că există un om căzut în stradă, că o persoană face rău intenționat și repetat, Turnătorul voluntar crează un context diferit de cel real. Am știut de un turnător care l-a turnat pe vecinul său ca de Sf. Mihail și Gavril îl serbează pe regele, deși era ziua onomastică a respectivei victime. Turnată fiind la securitate, bietul Mihăiță a făcut niște ani la stuf și la canal. Știu că și părinții mei au fost ciripiți de vecini și știu și dățile când am fost călcați fie de fisc, fie de securiști în haine lungi de piele, veniți cu GAZ cu prelată. oricum turnătorii voluntari au tras țara în jos și o mai trag. Unii dintre ei nu sunt sănătoși la minte și de aceea sunt extrem de periculoși prin mecanismele care sunt puse în mișcare pentru a fi verificate cele scrise de ei. Așa era și în timpurile de demult.
Turnătoria este o profesie, este o vocație și este o menire. Numai o anumită categorie de oameni îmbracă haina turnătorului. oamenii dinamici, cu inițiativă, buni profesioniști, niciodată nu vor fi turnători. Numai cei slabi, fără o bază solidă cad în ispita de a fi turnători, ca singura lor ieșire dintr-o situație delicată, pe care dacă ar recunoaște-o ar scăpa cu mult mai ușor decât în ași terfeli numele și viața și a se afunda în mocirlă ei și cei din familia lor. Ei se tem că se va afla despre o greșeală minoră și din orgoliu schimbă o mustrare pe un oprobiu public amânat sine die. Calitatea de turnător nu este deloc calitate, ci este cdel mai oribil defect.

(26 martie 2016)