A adus aportul?

Într-un anumit moment mi-am propus să notez:
- numele persoanei,
- ziua, luna, anul, ora, minutul,
- canalul tv și emisiunea,
unde se face eroarea de exprimare cu adusul aportului, căci franțuzescul apporter înseamnă a aduce. Pleonasmul generat reflectă doar dorința de a arăta că vorbitorul este altceva decât vrea el să pară, adică un prost. Nu m-aș fi legat de această eroare, dacă unii dintre cei ce o fac, nu s-ar considera oameni fini, de cultură, care arată cu degetul fără ezitare spre cei pe care îi consideră inferiori lor, fără a avea argumente solide, ci pur și simplu, că așa consideră ei.
M-am lăsat păgubaș din moment ce tabelul devenea cu și mai multe linii, ceea ce arăta neglijența în structurarea discursului de către personajele de pe sticlă, dar la un moment dat mă și gândesc la faptul că limba română fiind o limbă vie, va asimila sintagma și-a adus aportul, ca fiind o construcție viabilă, fără a mai se face analiza de context. Mă duc cu gândul la nuvela Alexandru LĂPUȘNEANUL unde cineva zicea: proști, dar mulți. Ceea ce e aberant devine regulă și normă și cine nu se supune, este vai și amar de el, din moment ce pe TIK TOK se spun marile adevăruri dar și minciuni, cu care se manipulează în egală măsură.

(23 iulie 2025)

Dublarea verbului în blestemele românilor

Nu m-am apucat să studiez blestemele din cultura altor popoare, dar sunt sif=gur că peste câțiva ani cu un software bun de inteligență artificială vor fi culese suficiente informații de pe Internet pentru a face o sinteză care să stea la baza unei analize comparate a proverbelor. La o mică analiză a blestemelor românești, am observat că întărirea blestemului se face prin dublarea verbului.

Să dau doar câteva exemple.

Duce-s-ar pe pustii, să se ducă!

Lovi-l-ar damblaua, să-l lovească!

Lua-l-ar dracul, să-l ia!

Găsi-l-ar toți dracii, să-l găsească!

Mânca-l-ar lupii, să-l mănânce!

Arză-l-ar focul, să-l arză!

Mânca-l-ar pușcăria, să-l mănânce!

Deși în popor se vorbește de torente de blesteme care sunt zise la supărare, nu există dovada clară că dublarea verbelor este eliminată, căci oamenii cred că această dublare crește eficiența zicerii, în tip ce un torent de blesteme chiar dacă din punct de vedere cantitativ sunt mai multe, fără a dubla verbul, există impresia unei abordări superficială și în acest domeniu, ori se face treaba ca lumea, ori nu se face deloc.


(03 iunie 20230 

Jumătățile de măsură la români

Deși avem noi vorba aceea cu ruptul pisicii în două care echivalează cu separarea binelui de rău și cu alegerea fermă ori a binelui ori a răului, în viața de toate zilele operăm cu jumătăți de măsură.

Nu a greșit cu nimic regele HAGI când a zis să fie bine ca să nu fie rău, adică exavt acea formulă care a dat chintesența lucrului cu jumătăți de măsură.

Să deschidem constituția, căreia i se zice cartea de căpătâi. Vom găsi acolo formulări care se zice că sunt echilibrate, adică sunt să fie bine ca să nu fie rău. În textul acesteia cuvântul poate apare de 69 de ori, cuvântul pot apare de 48 de ori, cuvântul putea apare de 4 ori, știut fiind faptul că verbul a putea introduce incertitudine, indecizie, arbitrarul, dacă nu chiar teamă, acolo unde este folosit. Tot în această carte cuvântul onoare nu există, ceea ce arată că unde onoare nu e, nimic nu e. Apariția sintagmei nu pot de 15 arată că este mai important ce nu este permis, decât ce este permis. Negația nu apare de 82 de ori ceea ce este alarmant.

Dacă citm legile emanate de parlament, vom avea surpriza să vedem că sunt:

- stufoase,

- ambigue,

- interpretabile,

- neclare,

- inconsistente,

ceea ce face ca de multe ori să se obțină soluții extrem de diferite pentru cauze similare sau chiar pentru o aceeași cauză la instanțe diferite.

Jumătățile de măsură sunt făcute în așa fel încât să nu supere pe nimeni. De aceea, lipsa de fermitate a dus la situația în care nu se construiesc autostrăzi, nu se construiesc spitale, căci jumătățile de măsură duc la justificări, nu la acțiuni concrete, căci noi avem vorma numai cine nu muncește, nu greșește, fapt care este de luat în considerare jumătatea plină a paharului, în care se vede ceva, dar lipsa de decizie fermă face să lipsească cealaltă jumătate, care și ea tot plină ar trebui să fie.

(19 martie 2021) 

Alergie la utilizarea verbului A PUTEA

Ori de cate ori se doreste a nu face o treaba buna se va folosi verbul a putea intrucat:
- introduce ambiguitati
- arata cat de fricos este individul
- elimina managementul responsabil
- introduce ambiguitatea
- arata ca riscul producerii de evenimente nefericite este mare
- s-a lucrat fara proceduri
- exista o mare doza de nesiguranta
- este lasat loc pentru orice situatie neprevazuta, buna sau rea
- complica foarte mult lucrurile.
Asa ca in lucrarile scrise trebuie sa nu apara:
- verbul a putea ca va definiti gradul de frica cu fiecare utilizare
- SAU pentru ca introduceti ambiguitate
- constructia SI/SAU ca va faceti de ras prin indecizia de care dati dovada
- SI ALTELE ASEMENEA intrucat aratati ca nu ati inteles nimic
- CONFORM LEGII daca nu spuneti despre ce lege si despre ce articol este vorba
- ASA CUM AM ARATA MA SUS sau MAI JOS de parca cineva este obligat sa retina bizareriile voastre
- DE ASEMENEA pentru ca faceti niste legaturi sumare si neprecizate
- PE DE O PARTE .... SI PE DE ALTA PARTE de parca cele doua situatii nu se scriu clar una sub alta la liniuta
- ANUMITE elemente pentru ca pe celelalte care nu sunt anumite le ignorati
UNELE pentru ca pe ALTELE le lasati balta si nu ziceti nimic despre ele.
- verbe la modul conditional de parca va targuiti in piata cu precupetii.
Orice material trebuie sa contina:
- verbele la prezent
- modul impersonal de exprimare
- fraze scurte si precise
- enumerari clare
- fraze in care lipseste cuvantul NU, pentru ca lumea vrea sa stie ce se face nu ce nu se face
- clasificari si detalieri imediate fara trimiteri aiurea la niste pagini undeva in lucrare
- tot ceea ce este necesar pornind de la premisa ca cititorul nu stie chiar tot ce stie autorul.

Prefer textele simple, directe și mai ales scurte.

(01 aprilie 2016)