Erotica între artă și altceva

Există poezie erotică.

Există proză erotică.
Există pictură erotică.
Există sculptură erotică.
Există fotografie erotică.
Există balet erotic.
Arta erotică înseamnă dragostea exprimată prin frumos, folosind talent și inspirație.

Erotica este altceva decât pornografia, dar granița dintre artă și pornografie este foarte clar delimitată, numai că a face artă este cu mult mai greu decât a face altceva ce nu este artă, ci este expresia facilă, explicită și directă  a laturilor primitive și vulgare ale existenței umane.

Când vorbim despre ceva, trebuie să ne documentăm serios, pentru a nu face afirmații nefondate și pentru a înțelege fenomenele în toată complexitatea lor. Îmi aduc aminte de niște pseudosavanți care și-au propus să combată religia, dar ei nu citiseră Biblia. Este exact ceea ce fac mulți elevi de liceu sau de gimnaziu, care sunt în stare să vorbească o oră despre balada Miorița, dar ei nu au citit această baladă. M-am convins de acest lucru pe vremea când eram președinte de bacalaureat la licee din Ploiești, Craiova, Alexandria, Fierbinți, Rm. Vâlcea sau Constanța. Pentru a lămuri lucrurile sunt necesare exemplificări folosind opere de artă foarte cunoscute din mai multe domenii și sunt sigur că se va înțelege cu adevărat ce este erotica în artă și care este granița care o delimitează de pornografie. Dacă se vorbește de erotica în artă, dincolo, se vorbește de industria pornografică. Arta presupune realizare de piese unicat bazate pe talent și inspirație, pe când industria presupune realizare de produse de serie, folosind rețete verificate.

(14 noiembrie 2022)

Comuniștii și sculptura

Pe o copertă de Magazin istoric de dinainte de Revoluție era un semicerc cu busturile lui Decebal, Mircea cel Bătrân, Mihai Viteazul, Ștefan cel Mare, iar în centru era bustul lui Nicolae Ceaușescu. Până la acel nivel de deformare a scării valorice se ajunsese, Sculptura din perioada comunistă avea grandoare, urâțenie, forme brute și un simplism revioltător, prin tematica. Acum nu mai se regăsesc opere de atunci că multe au fost demontate, precum statuia lui Petru Groza din zona Municipalului, Statuia lui Lenin de la Casa Scânteii și decât foarte rar în muzee se află sculpturi  ale obsedantului deceniu cu:

- țăranul răsculat;

- oțelarul;

- minerul;

- muncitorul;;

- CAP-istul;

- brigadierul;

- pionierul salutând;

- zidarul;

- furnalistul;

- bustul lui CEAUȘESCU;

- bustul lui CEAUȘEASCA.

Se vedea că erau sculpturi făcute la comandă, fără concurs serios,  pe bani grei care mergeau spre centrele unor orașe ca să marcheze noua eră, iar chipul femeii românce luase din trăsăturile Elenei CEAUȘESCU, fiind abonati soții ADOC la realizarea de statui gigantice. Îmi aduv aminte dî în Berceni l=pe bulevard, în dreptul cinematografului cultural era o balerină cu mâna dreaptă în sus și pe un deget i s-a înfipt un morcov, iar altă adtă i s-a fixat un prezervativ. Nu cred să fi existat mare scultor  care a trăit după 23 august 1944 să nu fi produs acolo o oarece statuie cu un porumbel al păcii așa cum a făcut PACEA sau cu un exponent al clasei muncitoare, ca să nu moară de foame dar și ca să se bucure de onoruri la Academia RPR sau de titlul de artist al poporului care atrăgea mari beneficii financiare. În epocă circula zvonul că Elena CEAUȘESCU a refuzat să-i fie făcut bustul de cel mai mare scultor în viață. Explicația era simplă. Respectivul se iscălea pe operele lui cu: Jalea. Numele lui complet era Ion JALEA și era autorul a nenumărate opere valoroase aflate și la Mamaia.

(04 septembrie 2017)