Cine nu-l lasă pe Ilie BOLOJAN să facă reforme?

Cunosc niște persoane care spun tot timpul că sunt unii care nu-l lasă pe Ilie BOLOJAN să facă reforme. Deși urmăresc cu atenție scena politică românească și am ascultat luările de cuvânt ale premierului Ilie BOLOJAN, nu am reușit să aflu:

- care sunt reformele pe care dorește să le implementeze,

- în ceconstă fiecare reformă în parte.

Eu vin din zona programării calculatoarelor și la mine, pentru a mă apuca să scriu un program, trebuie să știu exact în ce constă problema de rezolvat. Trebuie să știu ce date de intrare am, ce formule de calcul folosesc și cum trebuie să afișez rezultatele. În mintea mea, adică ce mi-a mai rămas acum la 79 de ani, mă așteptam să mi se spună exact: reforma X cu numele cutare și cutare constă în:

- faza xz-1 în care fac cutare și cutare lucru și efectul benefic va fi, căci și alții care au făcut reforma z-1 exact așa, acele rezultate le-au obținut la indigo;

- faza xz-2 în care fac cutare și cutare lucru și efectul benefic va fi, căci și alții care au făcut reforma z-1 exact așa, acele rezultate le-au obținut la indigo;

...

- faza xz-m în care fac cutare și cutare lucru și efectul benefic va fi, căci și alții care au făcut reforma z-1 exact așa, acele rezultate le-au obținut la indigo.

Tot așa mă așteptam să primesc lămuriri de la Ilie BOLOJAN pentru toate reformele.

Mă mai așteptam ca Ilie BOLOJAN să vină cu vreo 10-15 specialiști recunoscuți și să-mi spună că el s-a consultat cu acești specialiști. Aș fi vrut ca unii dintre specialiști să-mi spună ce modele cibernetice a aplicat și la ce se așteaptă să se producă în realitate.

Nu s-a întâmplat așa și când îi aud pe unii că spun că Ilie BOLOJAN nu e lăsat să implementeze reformele, mă uit la ei și nu-i înțeleg, căci eu nu știu despre ce reforme este vorba, căci măririle de taxwe și tăierile de sporuri și de pensii nu sunt reforme, ci căi facile dea bate pasul pe loc și de a mima reformele, prin curbe de sacrificiu, specifice anilor  '30 din secolul trecut.



(27 iunie 2026)

Democrația dâmbovițeană orbecăie

Că nu avem bărbați de stat autentici, m-am lămurit. Ieri seara, când a picat guveru VEȘTEA în parlament cu 189 de voturi când avea nevoie de 233 de voturi să treacă, mi-am dat seama că democrația dâmbovițeană orbecăie, din moment ce în mințile unor Mitici din câmpie, dar și din Transilvania, în afară de ambiții meschine, nu există nimic altceva.

Când s-a instalat guvernul BOLOJAN a vorbit de reforme, dar nu a descris nicio reformă. Îmi aducea aminte de o ministrasă a comerțului din vremea lui CEAUȘESCU, ministreasă care era prin Piața Amzei, unde din întâmplare mă aflam și eu, iar respectiva zicea:

- Decid! Decid! Decid!

Ce decidea ea nu știu, dar repeta obsesiv avel cuvânt, cum și PSD și PNL și USR și UDMR vorbesc despre reforme, dar nu spun nimic concret. Când s-a făcut reforma agrară, s-a luat pământurile de la moșieri și s-au împărțit la țărani. Era clar ce a însemnat reforma agrară. Când s-a făcut reforma administrativă din 1968, s-a trecut de la 16 regiuni, la 41 de județe plus Bucureștiul.

Pescuitorii în ape tulburi, cred că a reduce cu 10% numărul de bugetari, înseamnă că s-a făcut reformă. Tot ei cred că impozitându-i pe pensionari cu 10% au făcut reformă. Habar nu au ce înseamnă reformă acești bieți politicieni, legați la ochi, care merg ca muștele fără cap, din moment ce Bulgaria a trecut la zona euro și merge înainte, în timp ce noi batem pasul pe loc.



(23 iunie 2026)

De ce trebuie să plece Bolojan?

BOLOJAN este un premier detestat pentru că:
- nu a făcut reformă,
- a făcut doar tăieri,
- a lovit în neputincioși,
- este arogant,
- joacă într-o piesă proastă,
- ia măsuri de capul lui,
- nu comunică deloc.

Scena cu ceasul de la mână, de ieri este emblematică, pentru un tip cu caracter mic, obsedat că el este alesul care ne va scoate din c-c-tul deficitului excesiv, dar care va eșua lamentabil, căci pălăria ce i-a fost așezată pe cap este cu mult mai mare decât țeasta sa proprietate personală. El habar nu are ce înseamnă o reformă. să ne imaginăm schema  unui sistem, care cuprinde niște (noduri) cercuri legate între ele prin arce, deci formează un graf. A face reformă înseamnă:

- a elimina noduri din graf,

- a șterge arce dintre noduri,

- a muta poziția unor noduri,

- a adăuga noduri și arce.

Cu alte cuvinte, a face reformă, înseamnă a pleca de la un graf și a face tot felul de modificări în graf, pentru a obține alt graf. Prin tot ceea ce a făcut BOLOJAN, a făcut orice cosmetizare, numai reformă nu, căci grafurile de care s-a ocupat el, au rămas neschimbate. Când s-a făcut reforma administrativă din 16 februarie 1968, de la graful cu 16 noduri corespunzătoare regiunilor, s-a trecut la graful cu 40 de noduri corespunzătoare județelor. Aceasta a fost o reformă căci:

- s-a obținut un nou graf,

- nodurile aveau altă semnificație,

- arcele însemnau cu totul altceva.

Scremerile de a face o nouă structură administrativă cu 8 regiuni este în așteptare și șansele de a fi implementată sunt mici, căci nimeni nu zice: Doamne, ia-mi, ci toată lumea zice: Doamne, dă-mi. De aceea trebuie să pleca BOLOJAN, pentru că nu face reforme ci bate pasul pe loc. Mai este mult loc pentru a acumula contradicții în societate, până la crearea condițiilor pentru a începe o revoluție, cam 50 de ani.




(03 februarie 2026)

Reformele nu plac nimănui

Toată lumea vorbește de reforme. Toată lumea vrea reforme. Îmi aduc aminte de replica lui FARFURIDI, din piesa O scrisoare pierdută actul III, scena I:
  Din două una, dați-mi voie: ori să se revizuiască, primesc! Dar să nu se schimbe nimica; ori să nu se     revizuiască, primesc! dar atunci să se schimbe pe ici pe colo, și anume în punctele... esențiale... Din      această dilemă nu puteți ieși... Am zis!
Este cunoscut faptul că toți oamenii una vorbesc și cu totul altfel acționează, mai ales atunci când este vorba despre ei, despre privilegiile lor și mai ales de capacitatea lor de a și le conserva. Premierul Ilie BOLOJAN vorbește în fiecare discurs al său despre reforme și tot ceea ce a propus și a căutat să implementeze sunt numai niște palide cosmetizări cu iz mecanic, din moment ce el le exprimă în procente, preponderent 10% sau 20% sau chiar și 40%, deși profunzimea fenomenelor se descrie în cuvinte tari.

Uneori îmi vine să-i zic lui Ilie BOLOJAN, bietul de Ilie BOLOJAN căci doar el vorbește despre reforme în termeni categorici, fără a intra concret în detalii, ci doar creionând niște efecte de tipul sperietorilor, care au mai mult rolul de a-i alarma pe oameni, de la vlădică pân-la opincă.

Acum, Ilie BOLOJAN și-a pus în cap primarii, care se leagă de un cuvânt din zona justiției pe care nefericitul de el l-a rostit, când a vorbit de încasările la sursă și la amânările de a vărsa sume spre bugetul național, cuvânt care ar aduce aminte de vremurile în care cătușele zornăiau pe televiziuni, vremuri pe care toată lumea le credea apuse, dar se pare că nu.

Îmi aduc aminte că pe vremea când eram șef de catedră, am făcut o ședință prin care solicitam în acord cu conducerea ASE, introducerea unei practici de 6 luni în industrie a studenților, pentru a apropia colegiile românești de 3 ani de fachhochschule din Germania, pentru a face ca studenții din colegiile mioritice să aibă diplome recunoscute peste tot în Europa. După 6 ore de dezbateri, când colegii noștri demonstrau cât de importante sunt disciplinele lor, pentru a nu renunța la nicio oră de curs sau de seminar, am ieșit din acea ședință, exact așa cum am intrat. Morala a fost simplă: nu soliciți luarea de decizii celor afectați de ea. Decizia o iei pur și simplu, ți-o asumi și cu asta, basta! Implicarea așa-ziselor factori democratici în reforme miroase a bancul cu nenea Gheorghe și troița, în care tot satul și-a dat cu părerea cum să arate troița pe care nenea Gheorghe o făcea. El a ținut seama de acele propuneri și troița nu arăta delor bine. Dar în câmp, lângă o fântână, nenea Gheorghe a făcut o troiță așa cum a vrut el, iar sătenii au admirat-o. Așa și cu reformele. Ele nu plac nimănui. În marile momente, reformele au fost luate de un ins, au fost asumate de alce ins și el a plătit totul în fața cetățenilor, iar mai târziu în fața istoriei.




(12 octombrie 2025)

Astea sunt reforme?

Creșterea de TVA de la 19% la 21% este reformă?
Nu.

Tăierea buselor la elevi și studenți este reformă?

Nu.

Impozitarea pensiilor mai mari de 2.000 lei este reformă?

Nu.

Concedierile de personal din primării sunt reforme?

Nu.

Reformele sunt caracterizate prin:

- dispariția de componente organizatorice din administrația centrală,

- schimbarea din temelii a procedurilor de cheltuire a banului public,

- redefinirea criteriilor valorice de selecție a personalului pe funcții importante,

- înlocuirea mecanismelor de funcționarea statului cu altele eficiente,

- plata de salarii numai pe baza performanței personalului,

- introducerea onoarei ca element de bază în luarea de decizii,

- modificări drastice la nivel structural care aduce o nouă calitate a muncii.

Atât timp cât se vorbește, dar nu se întreprinde nimic în a defini complet reformele și a trece la implementarea lor necondiționată, vorbim de cosmetizări, de târguieli, de a bate pasul pe loc și mai ales, de a ne face că facem ceva, dar nu schimbăm nimic, vorba lui Nenea IANCU.



(03 octombrie 2025)

Mimarea reformei

Orice reformă înseamnă ceva foarte profund, adică se fac schimbări la esența lucrurilor, dar acum asistăm la niște cosmetizări de fațadă pentru a salva niște aparențe. A face reformă în seamnă:
- a defini noi obiective,
- a desena noi structuri,
- a construi noi legăcuti între componente,
- a schimba mentalități,
- a face cu totul altceva.

În sistemul educațional s-a umblat la creșterea normei didactice, ceea ce înseamnă o măsură de ordin cantitativ, cum tot cantitativă este și reducerea b urselor la studenți și la elevi. Dacă se dorea o reformă în educație, trebuia să se definească un obiectiv, să zicem trecerea elevilor români în prima jumătate a clasamentului la testele PISA în următorii 10 ani. Acest obiectiv presupunea modificări esențiale în:

- programele analitice,

- metodele de predare,

- sistemul de evaluare,

- raportul elev-profesor.

Faptul că s-a mărit norma, că au scăzut bursele, nu înseamnă deloc reformă și faptul că nu s-a definit un obiectiv nici în administrație, nici în politică, nici în societate, înseamnă că se bate pasul pe loc. Faptul că luni nu se face școală, mai precis deschiderea anului școlar, ne arată cât de corupt este sistemul de educație și cât de slabe și de ruginite sunt sindicatele din învățâmânt.



(07 septembrie 2025)

Ilie BOLOJAN doar vorbește frumos

 L-am văzut pe Ilie BOLOJAN în compania lui Radu TUDOR într-un show tv de două ore și concluzionez că Ilie BOLOJAN este:
- perseverent,
- coerent,
- atent,
- insistent, 
- prudent,
- decent,
în abordările sale și știe să argumenteze orice idee, mai ales atunci când este vorba de aceste reforme pe care zice el, că le-a început și dorește să le continue. Trebuie spus din start că ceea ce a făcut el nu a fost deloc dificil și acele măsuri legate de creșterea TVA la 21% și impozitarea pensiilor de peste 3.000 lei le putea face și un bebe de 3 luni, fără niciun efort, căci se referea la bani siguri care ar veni la buget, pocnind din degete ca la nuntă când se joacă hora miresei.

L-aș fi admirat pe Ilie BOLOJAN și i-aș fi găsit mult mai multe calități dacă rupea răul de la rădăcină, căci nu TVA de 19% și nici nefericiții de pensionari nu au adus România în pragul dezastrului cu acel deficit excesiv de peste 9,3% ci alte cauze, asupra cărora el nu și-a îndreptat atenția nici măcar în așa-zisul pachet 2. Răul este altundeva și el îl știe bine, dar îi este frică să se apropie de el, pentru că și-ar tăia creanga de sub picioare, sistemul din care face parte, gândirea de care nu s-a rupt, sunt numai două dintre sursele dezastrului și el le mai știe și pe celalalte. Când în pachetul al III-lea va sparge buboiul, atunci voi crede că Ilie BOLOJAN a înțeles problema și  că a făcut ceea ce trebuie. Până atunci, conchid că Ilie BOLOJAN vorbește frumos, dar face puțin spre nimic.


(29 august 2025)

Diferența dintre reformă și cosmetizare

Prea des auzim despre reforme. Auzim că se impune efectuarea de reforme. Auzim că reformele sunt necesare. A face reforme înseamnă:

- a lua taurul de coarne,

- a produce schimbări sistemice profunde,

- a adopta noi tehnici și metode,

- a lucra după alte principii,

- a schimba natura funcției obiectiv a sistemului,

- a înlocui vechile fluxuri cu fluxuri noi revoluționare,

- a aduce noi indicatori de performanță,

- a lega strâns salariile de calitatea muncii,

- a obține noi beneficii pentru oameni.

Cosmetizarea nu este nici pe departe legată de reformă, căci ea vizează doar aspecte superficiale ale activităților, fără a veni cu nimic nou, ci cel mult cu niște elemente de fațadă, care se concretizează prin praful în ochi aruncat celor care așteaptă modificări profunde, modificări anunțate, dar neconcretizate. Vedem la tot pasul cosmetizări, care se concretizează prin văruirea unor clădiri și schimbarea denumirii unei străzi, fără ca în interiorul clădirii să se fi produs schimbarea profilului unui magazin și pe stradă să se fi realizat un sistem de semaforizare care să asigure fluența circulației.

Cosmetizarea înseamnă înlocuirea abajururilor de la becurile  stâlpilor de pe stradă, în timp ce reforma ar însemna schimbarea în totalitate a sistemului iluminatului public, cu declanșarea automată a funcțiilor la lăsarea întunericului și, respectiv, dezactivarea când lumina zilei este evidentă.




(24 decembrie 2024)

Reforme, reforme, reforme

În anii întunecați ai comunismului mă aflam prin Piața Amzei din întâmplare și am văzut un cârd de activiști în frunte cu o femeie, ministră a comerșului din RSR care gesticula și zicea:
- Decid! Decid!
N-am auzit ce decidea, ci doar o vedeam gesticulând și îi vedeam și pe activiștii grăbiți care erau cu gura căscată la ministreasa care decidea, decidea și tot decidea, fără să știu ce.
Am spus toate acestea căci de ani v=buni îi aud pe politicieni vorbind despre reforme, fără să spună despre ce reforme este vorba, dar mai ales fără a spune ce se așteaptă de la reforme. Îi aud cum își reproșează că nu au reformat partidele, cum nu au făcut reformele promise, dar nu scot ei niciun cuvânt să detalieze.
În mintea mea, ar trebui să vină cu detalii și să spună:
- domeniul în care să se facă reforma,
- cine trebuie s-o facă,
- la ce efecte să se aștepte,
- ce eforturi presupune.
În istoria noastră a fost vorba de:
- reforma agrară din 1945,
- reforma administrativă din 1968,
- reforma învățământului din 1948.
Sunt sigur că reformele înseamnă să tai în carne vie, sunt dureroase și pentru ele în democrație este nevoie de o voință politică extraordinară și nu prea văd eu cum să se facă reforme benevole, ci doar când ne ajunge cuțitul la os, când apar condiționări care impun trecerea unor legi extrem de grele, care afectează multă lume, hiar adcă efectele scontate ar fi pozitive pe termen lung. Nu prea văd cum în 200 de ani parlamentarii de azi ar fi dispuși să facă reforme, inclusiv să elimine pensiile speciale, căci s-a dovedit că o lege în acest fel nu trece de CCR, oricât s-ar strădui parlamentarii s-o lustruiască.

(19 decembrie 2024)

Cum am reacționat eu când am fost amenințat de unii că demisionează...

Pe vremea când eram și eu un oarecare cu oarece putere, am avut colaboratori, nu subalterni, pe care i-am rugat să facă oarece lucruri. Ei știindu-se protejați de unii și de alții, se simțeau ciudat și mi-au servit chestia că-și dau demisia. Eu spuneam că le primesc demisia, iar ei în nefericirea lor o redactau, eu o înregistram și notam că am luat la cunoștință și conform legii le lăsam 15 zile să pregătească plecarea. Unii credeau că este o glumă, dar când protectorii le vorbeau despre gafa monumentală făcută, veneau cu coada între picioare să-și retragă demisia, care fusese înregistrată și-și curma cursul. Plângeau, se tăvăleau dar fără efect. 

Oamenii trebuie să înțeleagă că nimeni nu este de neînlocuit și că cimitirele sunt pline de oameni de neînlocuit. Mie mi se pare un gest copilăresc al lui Marcel CIOLACU să spună că lucrează cu demisia pe masă. În PSD sunt 1.000 de alți membri de partid cel puțin tot atât de buni ca el și alți 10.000 cu mult mai buni decât el, care așteaptă la rând să-i ia locul.  Este o afirmație gratuită, dacă ne gândim la cât de mult și-a dorit Marcel CIOLACU să se așeze în fruntea bucatelor, să fie și el pentru 15 luni calendaristice cineva, să i se deschidă ușa, să i se facă plecăciuni, să fie primit de unii și de alții, adică să fie ce nici n-a visat el vreodată, iar ca să dea cu piciorul la toată construcția, cine îl crede, deja nu are toate țiglele pe casă.

Eu să fiu în locul PNL-iștilor, l-aș pune exact în situațiile în care să să se facă de râs, dar în care să nu-și dea demisia, pentru a se vedea că chestia cu demisia scrisă de pe birou este doar o vorbă goală, căci în clipa în care ar face gestul, s-ar discredita în fața propriului partid, așa cum a mai făcut un nene care a demisionat pe e-mail, dar în 2015 era cu totul și cu totul altă situație, căci au trebuit să moară oameni, cum a zis un clasic în viață. Mie mi se pare lipsă de bărbăție politică amenințarea cu demisia, căci un om politic autentic este acela care la orice probleme, vine cu soluții, indiferent cât de grele sunt problemele și știe să coopereze, știe să coordoneze și știe să comunice, ca un bărbat adevărat, căci numai mamelucii se vaită, tremură și transpiră în fața unui obstacol oarecare, neimportant și de trecut cu vederea.

(12 august 2023)

O tehnică ceaușistă reînviată în 2023

La un congres în vremurile comuniste s-a lansat ideea ca poporul să fie obligat să-și cumpere casele și referirea era că toți cei care aveau venit mediu pe membru de familie de 1.500 lei este obligat să-și cumpere casa pe care o aveaq cu chirie de la ICRAL. Lumea era înnebunită căci la veniturile și așa mici mai apărea rata la bancă pentru a achita casa. Nimeni nu avea curajul să zică ceva. La congres s-a făcut referire la subiect, dar s-a zis că persoanele cu venit mediu mai mare de 1.700 lei dacă vor, să-și cumpere casa, ceea ce era cu totul altceva și lumea a răsuflat ușurată căci puțini erau cei cu venit mediu de peste 1.700 lei, în timp ce marea majoritate aveau venituri medii în jur de 1.500 lei și un pic peste.
Acum a circulat un draft de ordonanță care a băgat frica în oasele bugetarilor, mai ales la funcționărime și precis că lumea va răsufla ușurată când va fi publicată forma finală, aplicabilă, mult mai îndulcită, care să nu-i înnebunească la creieri pe oameni, căci în clipa în care ai dat cuiva 50 de bani, este o calamitate să-i spui că de mâine îi dai doar 45 de bani.

(10 august 2023)

În loc de bani gratis din PNRR, taxe și impozite

Prin Planul Național de Redresare și Reziliență - PNRR au fost prevăzute reforme clare, cu obiective, etape, termene și sume alocate condiționat de implementarea respectivelor reforme. Inițial toată lumea a fost entuziasmată de banii din PNRR și s-a crezut că implementarea reformelor va fi floare la ureche.

Realitatea a arătat cu totul altceva. Nimeni nu dă bani pe jumătăți de măsură. Reformele, ori sunt făcute integral și se primesc banii, ori sunt făcute de ochii lelii și nu se primește nimic. Se vede treaba că la București nu ns-a înțeles prea mare lucru, din moment ce reformele bat pasul pe loc, iar banii întârzie să vină sau probabil nu vor veni niciodată.

În loc să se treacă la acele reforme înscrise din PNRR, se fac tot felul de cârpeli și banii nu vin. Mă refer la reformarea pensiilor speciale, problemă care trebuia să aibă soluție deja, dar nu are, căci nimeni nu a găsit acea soluție inteligentă, deși ea există, fără a fi vorba de a merge pe tăierea acelor pensii sau pe impozitarea lor. Soluțiile cu tăierea și cu impozitarea sunt neconstituționale. Altă soluție există, dar nimeni nu o ia în considerare, deși este unica soluție.

Banii din PNRR nu vin.

Pentru a acoperii cheltuielile planificate în buget, dar fără banii europeni, care sunt bani gratis, guvernul care a amânat nepermis de mult realizarea și implementarea de reforme, a trecut la majorări de taxe și impozite, la introducerea de noi taxe și impozite, aplicând proverbul că boul care trage la jug, tot îl ăla lovești, pentru că îl ai în față, este la dispoziție, deși există soluția cu achiziționarea unui tractor și a unui plug de fier cu multe lame de brăzdat pământul, care oferă un randament de 100 de ori mai bun decât a folosi un plug tras de un bou înjugat.

Mulți au uitat de Nodul Gordian și de soluționarea problemei lui, soluționare rapidă, lejeră, care doar se așteaptă translatată și la reformele înscrise în PNRR. Ceea ce mă miră pe mine este veselia cu care se vorbește de economiile pe care guvernul le face la consultanță, de parcă specialiștii care dau consultanță sunt niște milogi la capul podului. Trebuie să se știe clar că dacă pentru consultanța la soluționarea problemei prețul este de 20.000.000 euro și tu vrei să plătești 2.000.000 de euro, adică de 10 ori mai puțin, vei primi o soluție nu de 10 ori mai proastă, dar vei primi o soluție de 3 ori mai proastă, căci cei care ți-o oferă nu sunt specialiștii în consultanță cei mai buni, ci unii de mâna a IV-a sau a V-a, iar raportul dintre soluția lor și cea mai bună soluție este de 100 de ori, adică soluția lor este de 100 de ori mai proastă.

Partea proastă este că dacă un șurub îl vedem, o mămăligă o vedem, consultanța nu se vede și de aceea nu este apreciată, dar fără consultanță soluțiile la toate problemele vor fi cu mult mai slabe și costurile vor fi cu mult mai mari, căci ne scumpim la tărâțe și ne ieftinim la mălai, vorba proverbului.

(26 iulie 2023)

1000 de oameni care m-au dezamăgit: Ramona STRUGARIU

Ramona STRUGARIU este o femeie de  43 de ani.
Ramona STRUGARIU este absolventă a facultății de Drept a Universității Al. I. CUZA din Iași, promoția 2002.
Ramona STRUGARIU este absolventă de master în drept european, promoția 2007. 
Ramona STRUGARIU este membră PLUS, acum este membră REPER.
Ramona STRUGARIU activează în grupul parlamentar Renew Europe.
Ramona STRUGARIU m-a dezamăgit că din 2019 de când este în Parlamentul European nu am văzut-o în vreo televiziune vorbind într-o limbă străină să mă convingă că are accent și că înțelege ce se face acolo la Bruxelles.
Ramona STRUGARIU m-a dezamăgit că femeie tânără fiind, care se laudă că a fost manager de proiect, nu a preluat un proiect oarecare de reformă pe care tot le anunță șeful ei Dacian CIOLOȘ și să-l anunțe concret și de care să se ocupe și să nu se lase până nu-l implementează. 
Ramona STRUGARIU m-a dezamăgit că în lista de preocupări la PE are tot felul de chestii care nu se leagă de evoluția poporului meu pe concret, astfel încât să văd și eu că se ridică MCV-ul, că intrăm în Schengen, căci de vorbit și eu am calități să vorbesc ore în șir despre cai verzi pe pereți, fără a solicita bani europeni.
Ramona STRUGARIU m-a dezamăgit că nu văd nimic mișcându-se din partea REPER în general și a ei în special, legat de PNRR, ceea ce mă îngrijorează iremediabil. Ea este o absolventă de drept și nu una oarecare, cu una deosebită, căci deosebită este și universitatea CUZA, ceea ce mă face să nu am explicație la faptul că de la Bruxelles, Ramona STRUGARIU nu vine la București să-i urecheze pe toți cei implicați în legea pensiilor care are termen decembrie 2022 și la care nu s-a mișcat un pai, știut fiind că lui Olguța VASILESCU -femeia de fier din PSD i-au trebuit niște ani buni până să scoată o lege oarecare a pensiilor. Acum se crede că specialiștii plătiți care vin să dea consultanță au o baghetă magică. este o ipoteză total greșită și Ramona STRUGARIU mă dezamăgește rău de tot că nu le atrage atenția guvernanților și parlamentarilor că sunt în mare întârziere, lucru știut de ea care a fost manager de proiect.

(05 octombrie 2022)

Reforme, reforme și Dacian Julien CIOLOȘ

Când îl aud pe Dacian Julien CIOLOȘ vorbind despre reforme, mă gândesc la o întâmplare povestită de o colegă de servici care se afla în Piața Amzei. În dimineața respectivă, ministreasa comerțului din timpul lui CEAUȘESCU, numita Ana MUREȘAN, însoțită de o cohortă de slugi, traversa cu pas grăbit piața și zicea ca o moară stricată:
- Decid. Decid. Decid.
Nu știu ce decidea ea, dar repeta cuvântul obsesiv. Acum, după mai mult 40 de ani Dacian Julien CIOLOȘ repetă și el tot ca o moară stricată:
- Reforme. Reforme. Reforme.
Era cu mult mai bine dacă acest Dacian Julien CIOLOȘ care și-a dorit să redevină prim-ministru:
- ar face o listă a reformelor, reforma A, reforma B,..., Reforma X,
- ar detalia ce ar vrea să însemne reforma,
- ne-ar spune care sunt inputurile și care sunt outputurile,
- ar demonstra care sunt efectele pozitive aduse,
- ne-ar demonstra că reforma definită aduce evoluție, progres, bunăstare.
Dor spunând:
- reforma sistemului de pensii,
- reforma administrativă,
- reforma din justiție,
fără să spună la fiecare obiectivul urmărit, mijloacele folosite și mai ales fără a arăta care sunt efectele, adică avantajele, Dacian Julien CIOLOȘ rămâne doar un personaj care aruncă în piață generalități fără valoare practică, din moment ce majoritatea reformelor se referă la condiționări legate de modificarea constituției, lucru deosebit de dificil de realizat, căci trebuie scrisă o nouă constituție, fiind imposibil să se cârpească un document deja existent.

Având în vedere limitele politice ale lui Dacian Julien CIOLOȘ nici nui-l mai ascult, mai ales că-i știu clișeele și deci este predictibil.

(18 noiembrie 2021)

Văzând ceea ce se întâmplă...

Politicienii mioritici sunt caractere mici, oameni de maximă superficialitate, care nu au nimic cu poporul din care provin pentru că:
- sunt mediocri,
- nu au cultură,
- au carențe la nivelul caracterului,
- lăcomia îi domină.
Noi facem greșeala fundamentală că la niște indivizii de nota 4,00 avem pretenția să ne furnizeze soluții de nota 10,00 la problemele cu care ne confruntăm zi de zi. În realitate, un individ de nota 5,00:
- merge pe stradă de nota 5,00,
- scrie o scrisoare de dragoste de nota 5,00,
- aruncă o piatră de nota 5,00,
- are o relație de ) nota 5,00 cu o femeie,
)- se îmbracă de nota 5,00.
A cere unuia de nota 5,00 să facă ceva de nota 8,00  este ca și cum ai vorbi de unul singur în pustiu căci respectivul deși aude ce i se spune, nici nu înțelege și nici nu caută să învețe ca vreodată să facă și el ceva pentru a da o rezolvare, cât de cât. Pe el, atât îl duce capul, niciodată mai mult.
Mă uitam acum la PNRR și sunt îngrozit cum niște conducători care nu au fost în stare în 5 ani să facă 200 km de autostradă, vor face 500 km în 3 ani. Ei nu au construit în 6 ani niciun spital și și-au propus să construiască 3 spitale în 3 ani. Au construit 6 km de linie de metrou în 15 ani și cred că vor face 20 km  de linie de metrou în 3 ani. Este ca și cum unui sportiv care ridică haltera de 70 kg cu mare efort îi inoculezi că la olimpiadă va ridica haltera de 170 kg. E aberant, nerealist și bizar.

Dovada vie este faptul că dacă alte țări au PNRR deja aprobat și au primit deja banii, la noi banii vor veni în noiembrie, deci cu o întârziere de 4 luni, iar birocrația lansării de proiecte va face ca abia în 2022 să se demareze studiile de fezabilitate, să se realizeze primele lucrări și optimismul meu scade cu fiecare trimestru din anul 2022 și din anul 2023, iar în final PNRR va fi fost doar un vis frumos, nimic altceva.
(30 septembrie 2021)

Întărâtă-i drace!

 USR-riștii au devenit extrem de pretențioși, căci știu că fără ei coaliția guvernamentală se destramă și știu că  liberalii dornici să guverneze vor ceda oricăror solicitări. USER-iștii acționează rapid, au mobilitate mare și consultanți politici de calitate. Dacă momentul ales de cei care sunt contra lui Florin CÎȚU de a scoate chestia cu arestarea a fost prost ales, ceea ce arată că tabăra ORBAN are consultanți politici mediocrii, USR-iștii arată clar că sunt buni și ascultă de consultanți. 

Am trăit  perioada 1996 - 2000 când coaliția de atunci a făcut nenumărate giumbușlucuri și poticneli și au dus cele mai importante proiecte de râpă eșuând lamentabil, ca în final prezidentul de atunci să conchidă că a fost învins de sistem, deși el s-a învins singur prin modul defectuos de a-și defini strategia și de a-și selecta colaboratorii.  Istoria se repetă și iată că micuțul USR îi joacă pe degete pe liberali, iar ceea ce s-a întâmplat ieri a fost o reglare de conturi, un fel de dat la gioale pe sub masă.

(02 septembrie 2021)

Reforma în educație

 Sistemul educațional s-a dezvoltat haotic, fiind nu în slujba elevilor, ci a profesorilor. Dacă s-au desființat liceele industriale, disciplinele predate până atunci de unii profesori au impus reconversia acestora. Nu s-a făcut oricum, ci menținându-i în sistem. A face reformă în educație înseamnă:
- a nu pune carul înaintea boilor, adică a nu-i sacrifica pe elevi în favoarea profesorilor,
- a pleca de la cerințele de calitate și a elimina balastul format din persoane de nota doi,
- a porni de la nevoia de profesori buni, bine plătiți și mai ales respectați.
Sunt tare curios să văd dacă cineva are curajur să se debaraseze de cei 30% de suplinitori și de persoane care în examene de titularizare obțin note de 2 sau 3 sau 4, niciodată peste 5.
Sistemul educațional trebuie analizat și a-l reforma înseamnă:
- a tăia în carne vie,
- a impune reguli,
- a asigura transparență,
- a elimina corupția.
A reforma e ușor de dat din gură, dar este foarte greu de implementat reforme. Reformele nu se fac peste noapte, ci se fac cu cap, cu efort și cu sacrificii imense. Există plăți compensatorii.
(08 iunie 2021)