Cocoloșirea neamurilor

Soțul își angajează soția la același loc de muncă unde el este șef.
Tatăl își angajează fiul sau fiica la locul de muncă unde el este șef.
Socrul își angajează ginerele sau nora unde el este șef.
Sora își angajează sora mai mică unde ea este șefă.
Unchiul își angajează nepotul unde el este șef.
Cumnatul își angajează cumnatul sau cumnata acolo unde el este șef.

Știindu-se protejat, noul angajat are un comportament total diferit comparativ cu cei care sunt angajați pe bune, deci nu au pile, nu au proptele.

De regulă, rudele angajate doar pentru că au pe cineva șef în organizație sunt:

- nepregătite profesional,

- fără experiență,

- dau dovadă de aroganță,

- sunt sigure pe ele,

- stau degeaba,

- nu vor să învețe,

- gafează și au protecție.

Am cunoscut foarte multe persoane acolo unde am lucrat și preitenul meu doctorul PĂUNESCU îmi zicea:

- Domn profesor, nu te uita la cățelul care latră, uită-te cine-i ține lanțul!

Mare dreptate avea doctorul PĂUNESCU, dar am deprins tehnica prin care reușeam să contracarez abordările cățelușilor din lesă, căci nici pilele nu se riscă aiurea pentru oricine și ca să-și apere pielea, pilele îi scapă din brațe pe protejați instantaneu. Cei cocoloșiți au marele necaz căci atunci când protectorii lor ies din decor, plătesc toate oalele sparte. Am văzut după revoluția din 1989 cum un tip cu tată în cc al pcr, s-a dezumflat instantaneu și s-a făcut mic-mic, până a trebuit să plece, căci nu lăsase loc de bună ziua. În ziua de azi, pe unde mergem, aflăm că fiul lui X este genial, dar eu știu că genialitatea clamată de un coleg se datorează poziției deosebit de importante a tăticului cu numele X. Alte ori, la ureche, discret, mi se zice că doamna Y este așa cum rezultă după nume, soția demnitarului Y, instalată și ea undeva pe o funcție de câteva mii de euro, chiar dacă facultatea pe care a absolvit-o nu are nicio legătură cu munca ei de zi cu zi, dar diploma nu contează în spațiul nostru cel mioritic.



(17 iulie 2023)

1.000 de oameni care m-au impresionat: Didica

Didica era femeie bătrână și umbla după ea cu o droaie de copii ai fii-sii, care femeie tânără avea bărbat la pușcărie pentru crimă. mergea de colo-colo, căci putere să muncească nu mai avea Didica. Nu cerșea. oamenii când o vedeau știa că e nevoiașă. De câte ori trecea prin fața curții noastre și o vedea mama, îi pregătea câteva felii de pâine și jumări de la porc, făcute de cu iarnă și ținute în magazie la răcoare. Didica îi mulțumea și mergea mai departe. Erau oameni care îi dădeau doi lei să-și ia o pâine sau scoteau cartofi din pământ și-i dădeau o punguță cu cartofi lui Didica. Făcea ea ce făcea și reușea să le pună nepoțeilor ei de-ale gurii pe masă. M-a impresionat tenacitatea cu care bătrâna se zbuciuma să-și crească nepoții. Fii-sa era spălătoreasă la unitatea militară din deal și muncea câte era ziua de mare. Nu câștiga mult, dar mai venea și ea cu bani dar și cu de-ale gurii, de cum era plătită de soldați, după cum zicea lumea rea.

Didica spăla rufe toată ziua, le punea la uscat pe gardul de la vecini. Își ținea nepoții curați și curate erau și țoalele ei, chiar dacă erau ponosite de prea mult purtat.

Mi-a plăcut la Didica cum își educa nepoții. Și mama ne zicea:

- Voi de ce nu știți să ziceți sărut mâna, dacă cineva vă dă ceva, cum zic ăia ai lu'Didica?

Eram prea mici ca să ne rușinăm și uneori ziceam sărut mâna și de zece ori uitam, luați cu joaca, pentru că nu ne intrase în reflex. Didica avea fața zbârcită. Era ea bătrână, dar bătrâne mai erau și alte femei. Grijile o zbârciseră. Nu mai avea dinți în gură și când vorbea își acoperea gura cu mâna, căci se rușina, biata de ea. De când mă știu Didica tot așa arăta, de parcă de la o vreme, timpul nu mai lăsa pe chipul ei nicio urmă în trecerea lui. Doar nepoții creșteau și-și luau zborul ca să vină alții să le ia locul, miar ea s-o ia de la zero. Niciodată nu m-am întrebat cum se nășteau copiii aceia cu un bărbat în pușcărie. Nu era treaba mea.

(01 aprilie 2023)