Republica de la Ploiești.

Nici nu se putea altfel. Doar la Ploiești putea să apară acea hotărâre a judecătorului de contencios administrativ, care să suspende decizia CCR de a anula alegerile. Spre șocul general, acum când mai sunt mai puțin de 10 zile până la primul tur al alegerilor, a venit acea hotărâre a unui judecător de la Ploiești, acuzat că este georgist, care a bulversat pentru câteva ore viața politică tihnită din spațiul mioritic. CARAGIALE poate dormi liniștit. Eroii pieselor sale trăiesc și se manifestă plenar. Ceva-ceva se întâmplă în acel spațiu, din moment ce nu la București, nici la Bacău, nici la Cluj, nici la Iași, nici la Brașov, nici la Timișoara, nici la Craiova, nici la Constanța, ci tocmai la Ploiești s-a venit cu acest comic de situație, mai ceva ca în teatrul lui IONESCO.
Tot ce se întâmplă aici și acum, arată că legile au fost făcute de niște mediocri. Chiar și constituția este un text mediocru, din moment ce nu a luat în calcul anularea de alegeri, căci invalidarea candidaților nu este același lucru cu anularea de alegeri. Să nu mai vorbesc de faptul că textul constituției are prea multe pagini dedicate altora, în timp ce pentru popor, numărul de pagini este redus, deși țara înseamnă poporul și nu o mână de indivizi, pentru care textul nu suflă un cuvânt despre calitățile acestora, mai ales despre onoarea lor, ca să nu mai vorbim despre președinte, despre care articolele spun orice, doar ceea ce trebuie, nu. Căci nu există explicație cum președinții au făcut chestii precum stat mafiot după zicerile lor, din lipsă de onoare, zic. 
Campania electorală anostă, curge ca un lichid vâscos, în care candidații fac și ei ce fac, fiind supravegheați să nu fluiere în biserică și să nu încalce legile care le interzic și aia și aia și aia și aia, mai ales în a emite mesaje bizare, manipulatoare, excentrice și.
Mulți stau cu gura căscată și așteaptă ca Donald TRUMP să se încrunte și să bată cu pumnul în masa instalată în Force One, iar la București unii să jubileze, iar alții să se facă pe ei în pantalonași. Numai că ceea ce a fost de spus, VANCE a spus la Conferința de Securitate de la München și nu suntem noi buricul pământului ca 24/24 USA să se gândească la spațiul mioritic. Azi, Înalta Poarta ne-a fost trântită în nas, iar PONTA, SIMION și cine or mai fi, au încercat fără succes s-o penetreze, iar mângâierea pe creștet nu s-a produs, pentru că lumea are alte priorități.

Nicușor DAN va fi președintele! Zice calculul managementului politic.

(25 aprilie 2025)

Lecția de manipulare om la om

Pe un canal de televiziune era un reporter care lua un interviu unui nene și după ceva întrebări puse la care nenea a răspuns spontan, l-a întrebat dacă are un canar. Omul nu știa ce este canarul, dar reporterul dorea să spună că nenea are canar, să i se spună de unde are canarul și ce-i dă să mănânce. Reporterul a întrerupr filmarea și după multe discuții, din aproape în aproape, l-a dresat pe nenea cetățenul, încât nenea i-a răspuns exact ceea ce reporterul a dorit să audă și răspunsurile și întrebările au fost filmate. Reluat reportajul la televizor, evident era rezultatul unei manipulări om la om, căci reporterul a obținut ceea ce și-a dorit. 
Lucrul acesta se obține și în cazul politicienilor care merg din casă-n casă, bat la ușă, își prezintă programul, oferă niște pliante, un pix, o insignă a partidului, eventual și o mică atenție constând într-o pungă cu o sticlă de ulei, om pâine, un covrig și un prezervativ, dacă persoana cu care vorbește este un pic trecută de 70 de ani și nu știe despre este vorba, mai ales. 

Nu este aparent vorba de o manipulare om la om, dar dacă dintr-o 1.000 de cetățeni abordați în acest fel, 500 care nu erau convinși de nimic, numai faptul că cineva le-a bătut la ușă, a stat de vorbă cu ei, vor merge 300 și vor vota cu partidul care a trimis un nene sau o tanti care le-a vorbit, le-a dat un ecuson sau le-a oferit o pungă cu oarece mărunțișuri în ea, tot manipulare om la om se numește. Unii spun că un cetățean care a bătut străzile și a ciocnit la porțile curților și a luat apartament de apartament la picior, a și câștigat primăria unui municipiu. El fie a convins, dacă se dovedește că va face ceea ce a promis, fie a manipulat, dacă totul a fost numai vorbe, vorbe, iar faptele nu au acoperire. 


(20 ianuarie 2025)

Pe cine păcăliți, nătărăilor?

Acum mulți ani, în calitatea mea de președinte de bac, a venit o păsărică și mi-a șoptit la urechiușă că la o clasă, un elev a avut media 3(trei) pe primul trimestru, media 3(trei) pe al doilea trimestru și media 9(nouă) pe al treilea trimestru, ca media anuală la limba română să fie 5(cinci). De curiozitate, profesoara de limba română, care făcuse această scamatorie, a căutat să mă convingă că chiar elevul s-a pus cu burta pe carte și a recuperat ceea ce nu învățase în primele două trimestre. Am întrebat-o pe profesoară dacă eu am față simetrică. S-a uitat mirată la mine. I-am explicat că idioții au față simetrică, așa că să nu-și mai răcească gurița ei proprietate personală cu explicațiile, căci nu le cred. Sunt sigur că profesoara era o coruptă, deși în vremurile acelea cuvântul corupție nu se vehicula ca în ziua de azi, dar așa era.
Cine are dubii de ce învățământul a luat-o rău la vale, să privească în interiorul sistemului, căci nimeni din exterior nu a distrus învățământul, ci profesorii din sistem l-au distrus, pentru că încet=încet, dar sigur, au făcut acele mișcări nefericite, care au transformat învățământul, fiecare cum a putut, într-o mică afacere, datorită lăcomiei și lipsei de moralitate în care fiecare s-a complăcut fie din cauze obiective, fie din viciu pur și simplu, căci oricine crede că este deasupra realității, contribuie la tăierea crengilor de sub propriile picioare, pentru a se rostogoli pur și simplu în mocirla unde se se simte ca în sânul lui Avram.

Datorită unei exigențe minimale, cafeaua mi-o beam de la un automat al unei bănci de peste drumul liceului din orașul al cărui nume nu-mi face plăcere să-l rostesc, la câtă mizerie am văzut acolo.


(06 octombrie 2024)

Predeal - Bușteni, la pas...

Cu atâția bani europeni, decidenții politici de la București, în mediocritatea lor strălucitoare, nu au reușit în 33 de ani de după Revoluția din Decembrie 1989 să dea o soluție, astfel ca drumul București - Brașov făcut cu autoturismul să nu mai fie un calvar.

În intervalul 12,50  și 14,11 am parcurs distanța dintre Predeal -gară și intrarea în Bușteni, o distanță de 11 Km, adică exact cât ar merge un om la pas cu 4 Km/h.

Mi-au trecut prin minte momentele în care un prezident a chemat elicopterul care să-l ducă de la vila sa cea prezidențială din Predeal la București, în timp ce făcea elogiul avioanelor care ar trebui să-i plimbe pe turiști. Autostrada București - Ploiești - Comarnic - Brașov - Târgu Mureș - Cluj - Oradea - Satu Mare este un vis prea îndepărtat ca să-mi permită să mă gândesc eu la cei 76 de ani ai mei, mai ales în ideea de a o aborda cu autoturismul, iar eu să fiu șofer.


(08 august 2023)

Nu mai cârcotiți și puneți-vă pe treabă!

Acum văd că se discută despre autostrada Ploiești - Brașov.
Că este prea scumpă.
Că are prea multe tuneluri.
Că e prea dreaptă.
Că există și alte soluții.
Că durează prea mult.
Că trebuie mai repede.
Că nu e nevoie de ea.
Că trebuie s-o facă niște români.
Că.
În opinia mea, s-a discutat destul. Nu s-a făcut nimic. Chiar dacă este scumpă, mai ieftină n-o va face nimeni în vecii-vecilor. Trebuie doar să se treacă la treabă. Dacă există proiect să se facă contractele de execuție.
Dacă nu există proiect, să se facă proiect.
Trebuie dat un termen până  la care ONG-urile să formuleze opinii și după acel termen să se facă proiectul. Chestiile cu studiile de fezabilitate sunt pretexte de a păpa banul public, căci studiile de fezabilitate sunt frecții la un picior de lemn. Ele se justifică dacă ai 4 spitale într-un oraș și vrei să-l faci pe al V-lea. Este necesar studiul de fezabilitate să nu te trezești că ai făcut spitalul și nu ai mușterii la el. Când însă vrei să faci o autostradă și tu nu ai nimic, nu trebuie niciun studiu de fezabilitate, căci se vede cu ochiul liber că la Bușteni pierzi două ora, că drumul Ploiești-Brașov durează 6 ore în zilele ceva mai turistice.
Să ne oprim din a fi cârcotași și să începem să muncim, că pute pământul sub noi de leneși ce suntem.

(06 septembrie 2022)

Cine produce software la Ploiești?

Dacă tot se vorbește de contractele lui Sebastian GHIȚĂ cu instituții importante din Ro, se impune o analiză cât de cât serioasă a producției de software de la firmele acestuia. Gurile rele zic că Sebastian GHIȚĂ a avut 350 de contracte cu statul și că a obținut sute și sute de aceste contracte. Nu acest aspect este important, ci trebuie văzut cum se produce acest software pe care Sebastian GHIȚĂ l-a livrat acelor clienți. Să zicem că firmele lui Sebastian GHIȚĂ aveau 3.500 de angajați care lucrau efectiv pe dezvoltare de cod, adică programatori, analiști, testeri, designeri, ingineri de sistem, dezvoltatori de baze de date, ceea ce înseamnă că echipele lui Sebastian GHIȚĂ care lucrau în medie la un contract din cele 350 erau formate din 10 membri. Cine are curiozitatea să stea de forbă cu dezvoltatori autentici despre aplicații complexe cu caracter de unicat, va afla că o echipă de 10 este și insuficientă și însoțită de riscuri de a nu finaliza niciodată un proiect de complexitate medie, nu de mare complexitate, așa cum erau proiectele în care erau angrenate firmele lui Sebastian GHIȚĂ. Rezultă cu claritate că acele firme aveau și componente de dezvoltare de software, dar în principal erau specializate pe livrare de foftware făcut de alții, cu adaptări la cerințele utilizatorilor. Aceste produse software, făcute de alții:

- funcționează independent de dezvoltator;

- se instalează;

- se parametrizează;

- procesele de mentenanță sunt lejere;

- nu necesită specialiști de superclasă.

În contextul definit așa, lucrurile stau cu totul altfel, pentru că produsele software livrate, au caracteristica de reutilizare, ceea ce este dominanta a nenumărate firme de software de aici, nu numai de la PLoiești. Adică, au făcut un produs software foarte bun, pe care îl vând la mai mulți clienți care lucrează cu produsul, fără a fi nevoie să fie asistați de către dezvoltator. Produsul de evidență contabilă este unul, produsul de resurse umane, este altul. Deci, chestia cu secretele lui Sebastian GHIȚĂ și cu produsele unicat, sunt doar mituri. Un produs software complex și deosebit de performant se realizează cam în 2-3 ani de o echipă ce depășește 60 de superprogramatori, dar care au un management de super-calitate. Ori, nu-mi amintesc să fie nici pe malurile Dâmboviței nici pe Fluviul Dâmb un astfel de management implementat. Cine produce software la Ploiești? Este întrebarea care mă frământă de câteva luni bune, de când se vorbește pe la colțuri despre cele 350 de contracte ale lui GHIȚĂ. Nu prea cred că acest GHIȚĂ să fi făcut mare brânză în software, pentru că nu are el moacă de Bill GATES.

Hello! A auzit cineva de managementul total al calității și eu nu știu?

(03 mai 2017)