A început școala

Așa cum era și de așteptat, ca pe vremea regelui, ca pe vremea dictaturii comuniste, ca în vremurile democrației noastre originale, prima zi de școală a fost marcată de vizita șefului statului la o unitate de învățământ unde a glăsuit în principal despre școală, îndemându-i pe elevi să învețe și pe profesori să-i învețe pe elevi, dar făcând și promisiuni.

A fost un prilej ca primarii, deputații și senatorii, dar și miniștrii și premierul să iasă la rampă, fiecare după puterile lui, cu discursuri mai mult sau mai puțin interesante. Școala începe pe 15 septembrie, dar cum acea zi cade vinerea, evident s-a produs o decalare, ca școala să înceapă de lunea, căci și Dumnezeu a început facerea lumii tot cu prima zi din săptămână, zi care este lunea.

Ar fi interesant dacă școala s-ar schimba un pic la față, adică profesorii să fie mai buni, violența să fie mai redusă, accentul pe memorare să fie mai redus și dorința elevilor pentru a învăța să crească. Am îndoieli pentru că spiritul nostru nu este orientat spre muncă adevărată, spre calitate, ci spre dorința de a fenta, de a arăta cât de șmecheri suntem și cât de fraieri sunt alții, dar realitatea ne izbește peste ochi, din moment ce nu avem realizări concrete și ni se întâmplă lucruri nasoale care ne arată că nu suntem nici frumoși, nici deștepți, nici șmecheri, ci suntem undeva la coadă, neluați în serios de nimeni și nici de istorie.

(11 septembrie 2023)

Cauzele inflației

 Inflația este efectul direct al lăcomiei și nemuncii manifestate la scară națională. Și lăcomia și nemunca duc inevitabil la tipărirea de bani fără acoperire în produse și servicii, care dezechilibrează raportul cerere-ofertă, în sensul că cererea devine cu mult mai mare decât oferta, din moment ce piața e inundată de bani.
Lăcomia se manifestă pe toate nivelurile. Producătorii vor mai mulți bani pentru produsele și serviciile lor, fără ca produsele și serviciile să fie purtătoare de valoare suplimentară. Adică pentru ceea ce ieri se plătea 10 lei, fără nicio modificare în sensul creșterii calității produsului sau serviciului față de ieri, prețul de producție a crescut artificial cu 50% să zicem.
La celălalt nivel vânzătorii  doresc și ei să crească adaosul comercial și o fac fără nicio jenă. Ca să nu rămână mai prejos, ei vin cu prețuri majorate cu și mai mult, adică cu un 60% cel puțin. NU au făcut nimic, dar ei spun că sunt victimele economiei de piață, de parcă piața o fac eu sau tu, nu ei, care se unesc în a amplifica răul deja făcut de alții lacomi ca și ei.
Salariații devin copleșiți de prețuri, ceea ce-i împinge la greve prin care cer majorarea salariilor, care se produce, oricum cu ceva mai mult de 10%, ceea ce este prea puțin pentru a acoperi creșterile de prețuri.
Inflația este manifestarea crizei din societate, generată de nemuncă și de lăcomie, deși acum există sisteme informatice puternice și decidenții de la nivel macro-economic au baza pentru a fundamenta decizii care să tempereze inflația, dar n-o fac pentru a lăsa mecanismele de reglare naturală să-și intre în drepturi și să declanșeze șocurile care fac bănci să falimenteze, care distrug afacerile imobiliare, unde banii se rostogolesc fără opreliști și generează din lăcomie și prostie adevărate cataclisme în piață, fără vreo acoperire faptică reală.

Nemunca generează ineficiență, iar ineficiența se vrea hrănită la aceleași niveluri de obținere a profiturilor, ceea ce nu permite cererea și oferta, iar rezultatul este falimentul. Acesta este efectul benefic al inflației, adică se cern din piață toți agenții care nu sunt eficienți, adică toți acei țuțeri care mimează producția sau prestarea de servicii, dar care în realitate nu sunt buni de nimic.



(08 ianuarie 2023)

Restructurarea universităților în UE

Acum câțiva ani, birocrații de la Bruxelles vânturau ideea că o universitate trebuie să revină la un milion de locuitori. Ceva aveau ei în cap, dar totul era legat de:
- banii alocați universității,
- calitatea procesului de instruire,
- satisfacerea pieței muncii,
- utilizarea metodelor moderne,
- ierarhizarea calificărilor,
- creșterea eficienței.

În lista universităților românești de pe Wikipedia există 102 universități, iar noi avem 19 milioane de locuitori, ceea ce înseamnă că 19 universități ar fi numărul visat la Bruxelles pentru spațiul nostru cel mioritic.
Prin 1997 am văzut o restructurare din temelii la o universitate din Europa de Vest. Exista o schemă a facultăților și departamentelor din universitate. La fiecare departament exista o listă cu posturilor libere cu discipline și cu gradul didactic. Lucrătorii din vechile departamente erau invitați într-o anumită ordine, după criterii extrem de precise. Ei priveau schema nouă a facultăților și departamentelor. Consultau lista posturilor didactice libere și alegeau de acolo poziția care li se potriveau cel mai bine. Ei aveau la dispoziție cam 9 luni pentru a-și pregăti cursurile și seminariile. Am văzut cam într-o oră vreo patru profesori care au trecut prin fața listelor. Unii căutau să câștige timp. Li se spunea că a doua zi, lista posturilor va arăta altfel, căci vin profesori și ocupă posturi care azi sunt libere. Erau foarte triști profesorii care veneau în fața unui tânăr de sub 30 de ani care gestiona întregul proces de restructurare a universității.

Am văzut  și restructurarea unei universități din fosta RDG, proces extrem de dur, căci exista un decalaj imens între cei care lucraseră în RFG cu posibilități de a publica, de a merge la conferințe, de a avea acces la reviste importante, la edituri, la laboratoare  cu dotări de excepție, în timp ce profesorii din RDG au stat și lucrat în cu totul alte condiții, zidul Berlinului fiind definitoriu pentru izolarea celor de acolo. Deși erau cu condiții total diferite, toți s-au așezat la startul unic, cu criterii unice de ierarhizare și rezultatul a fost unul foarte diferit față de ceea ce estimau toți.

Să fie foarte clar, restructurarea universităților românești, după regulile UE nu sunt opționale. Există termene. Există sarcini clare. Există canale de oprire a finanțării. Așa cum a fost procesul Bologna, tot așa se vor restructura și universitățile, oricât de mare ar fi rezistența sistemului existent. 

Ceea ce am văzut eu cu ochii mei în legătură cu procesele de restructurare generate de niște birocrați nu va duce în niciun caz la ceva benefic, exact așa cum s-a întâmplat cu sistemul 3+2+3  licență-master-doctorat, unde în loc să se obțină calitate, s-a obținut cu totul altceva, iar piața pe muncii se resimte lipsa adevăraților specialiști care să execute activități de mare complexitate.


(18 noiembrie 2022) 

Votul negativ

Cân apar campaniile electorale, apar și marile surprize. Am văzut când candidații favoriți pierd sever, pentru că învingătorii beneficiază de votul negativ. Dacă există nenumărați competitori, fiecare în primul tur de scrutin primește ceea ce i se cuvine de la:
- votanții captivi;
- cei care agrează ideile;
- de la nehotărâți care se folosesc de puterea zarului.
În turul al doilea intră de regulă doi competitori și de cele mai multe ori iese câștigător exct cel la care lumea se așteaptă cel mai puțin pentru că:
- este necunoscut i se semnează un cec în alb;
- acționează votul negativ;
- lumea vrea să încerce și altceva;
- uzura morală conduce la respingere;
- ce este mult nu-i bun.
Votul nevativ a fincționat în:

• 1996 când a fost ales Emil Constantinescu și populația nu-l mai dorea pe precedentul, pentru că apăruse acel nivel de saturație care impune schimbarea felului de mâncare din orice menu;
• 2004 când cel ce candida din partea PSD avea o aură imposibilă de om agasant;
• 2014 când postura de premier a necesitat apariții nenumărate le tv, devenind un fel de aguridă.

La locale votul nebativ va fi și mai accentuat pentru că victimizarea îl face pe votant să se atașeze de cel oropsit și nedreptățit de cei puternici.
Votul negativ nu este direcționat spre cineva în mod special, ci pleacă dinspre cineva pentru care sentimentele amestecate de ură și respingere duc pre a se pune ștampila către oricine altcineva decât spre un el, devenit antipatic.
Alegerile într-un singur tur de scrutin nu atenuează votul negativ deși polarizarea dată de sentimente bine definite este puternică. Din contră, votul într-un singur tur amplifică abordarea negativă pe principiul: acum ori niciodată. Surprizele vor fi imense. Captivii nu schimbă radical harta scorurilor, în schimb candidați acreditați cu 1% devin importanți la peste 7% tocmai din vot negativ însoțit de instinctul de conservare a atitudinii.
Votul negativ este forma de protest a tuturor celor care se simt suprasaturați de candidatul care și-a erodat puternic imaginea și al cărui profil diferă radical de ceea ce se așteaptă de la el, dar se dovedește a avea o arecare șansă, care trebuie măturată.

(11 aprilie 2016)