Profesorii mei din studenție: Ludovic TÖVISSI ,

În vremea studenției mele, profesorul Ludovic TÖVISSI era prorector al ASE. Ne-a predat pe când eram student în anul al II-lea, disciplina de Calcul economic. Am fost impresionat de profesorul Ludovic TÖVISSI pentru că:
- venea la curs cu lucruri absolut noi, de care nu mai auziserăm,
- avea o structură clară a cursului,
- îmbina teoria cu practica  la un nivel pe care nu-l mai întâlnisem,
- dispunea de un vocabular ales,
- atunci când vorbea el, nu se mai auzea nici musca în sala de curs.

După câteva cursuri, profesorul Ludovic TÖVISSI s-a instalat în galeria modelelor de profesori pe care le-aș fi urmat în viață pentru că el era cult, integru, modest, distins și respectuos. Mi-a plăcut să învăț foarte mult la disciplina de Calcul economic și dacă mi-am format un anumit stil de a gând cât mai profund un subiect, acest lucru i-l datorez profesorului Ludovic TÖVISSI.

Dumnezeu a vrut ca eu să am posibilitatea să iau repartiție guvernamentală după terminarea facultății, în Catedra de Cibernetică Economică și să-l am coleg pe profesorul Ludovic TÖVISSI. Când eram în armată la Focșani, mi-a venit ideea de a mă înscrie cândva la doctorat, când mă voi simți pregătit și mi-aș fi dorit să am conducător de doctorat pe profesorul Ludovic TÖVISSI. Prin octombrie când am venit într-o permisie de la Focșani, am mers la ASE, l-am întâlnit pe prorectorul și fostul meu profesor Ludovic TÖVISSI. I-am spus care era scopul vizitei mele. Profesorul Ludovic TÖVISSI mi-a spus că trebuie să pregătim cu foarte mare seriozitate admiterea la doctorat, pentru că acolo este concurență serioasă. Mi-a mai zis că după ce voi termina armata să revin să facem un plan de muncă serioasă și la momentul potrivit să mă prezint la colocviul de admitere, căci numai așa putem derula împreună un stagiu doctoral. Am fost încurajat, am urmat sfaturile profesorului Ludovic TÖVISSI. Am devenit doctoratul său, alături de nume precum

Tudorel ANDREI

Marin ANDREICA

Nicolae ANGHEL

Abbas, Sami AZIZ

Elena BIJI

Maria BLIDEA

Al Dabbagh BOUSHY

Lucian CROITORU

Gabriel DION

Bensalem EL HANAFI

Mohamed Nabih EL NAIB

Adina Maria ENUȘ

Abdul Razzak FADEL

Doina FUSARU

Abdul Hamid  HILAL

Nicolae D. IONESCU

Ion IVAN

Taher, Mohamed JABBER

Florica LUBAN

Mohamed Kamel Mohamed  MARWAN

Constantin MITRUȚ

Samoilă MUNTEAN

Ioan ODĂGESCU

Eugen PECICAN

Ion RESA

Ion Gh. ROȘCA

Valer ROȘCA

Ioan ROXIN

Emil SCARLAT

Gheorghe SECARĂ

Bahira Abdalla Abdel Salam SIAM

Gheorghe SOFRONIE

Yasin SROUJI

Marcel STOICA

Traian SURCEL
Alin Gilbert SUMEDREA

Alexandru TAȘNADI

Cornel TÂRHOACĂ

Doru ȚAGANEA

Bogdan VASILE

Vergil VOINEAGU

După terminarea stagiului doctoral și după susținerea tezei de doctorat, am continuat să lucrez în echipa profesorului și am continuat să învăț acele elemente absolut necesare perfecționării post-doctorale. Am reuși să realizez materiale acceptate la conferințe internaționale de prestigiu și am reușit să realizez oferte de proiecte de cercetare pentru a obține finanțare. Profesorului Ludovic TÖVISSI îi datorez foarte multe din câte am reușit să învăț și să devin ceea ce sunt în meseria mea, căci fără muncă asiduă și fără originalitate în ceea ce fac, rezultatele muncii sunt nule și fără valoare.



(12 septembrie 2026)

Profesorii mei din studenție: Nicolae RACOVEANU

Nicolae RACOVEANU a fost profesorul meu la disciplina de Sisteme de calcul și de operare, dar a fost și decanul meu.

Profesorul Nicolae RACOVEANU era un bărbat distins.

Profesorul Nicolae RACOVEANU știa să se îmbrace.

Profesorul Nicolae RACOVEANU știa să-și asorteze cravata.

Profesorul Nicolae RACOVEANU avea un vocabular ales.

Profesorul Nicolae RACOVEANU avea o ținută remarcabilă.

Profesorul Nicolae RACOVEANU știa să țină creta în mână.

Profesorul Nicolae RACOVEANU era de o punctualitate proverbială.

În vrtemea studenției mele, căutam modele și profesorul Nicolae RACOVEANU era model pentru mulți dintre studenții din seria mea. L-am admirat pentru claritatea expunerii, pentru cultura sa și pentru capacitatea de a ține în mână o serie de studenți inteligenți, curioși să afle cele mai noi lucruri din domeniul calculatoarelor.

Îmi aduc aminte că atunci când Nicolae CEAUȘESCU s-a întâlnit cu intelectualii, profesorul Nicolae RACOVEANU a fost printre cei care au participat, pentru că tânărul pe atunci Nicolae CEAUȘESCU dorea să se informeze cu exactitate despre starea învățământului superior de avangardă.

Când mă it în urmă și fac comparație de ce însemna un profesor universitar pe vtrermea studenției mele și ce înseamnă un profesor universitar în ziua de azi, mă apucă jalea, disperarea și depresia. În vremurile de demult, profesorul universitar, era o personalitate de mare anvergură, era recunoscut de societate prin realizările lui remarcabile și ideile lui erau absolut revoluționare. Niciodată nu era pusă în discuție autoritatea, corectitudinea și noblețea profesorului universitar. Când spuneai profesor universitar te gândeai ca la un semizeu din vecinătatea Olympului, cu acces nemijlocit spre lumea zeilor, iar noi studenții îi priveam de pe poziția de muritori, căci validarea venită de la ei însemna totul pentru noi. Nota din carnetul meu de student scrisă de profesorul Nicolae RACOVEANU a însemnat enorm pentru mine. Faptul că profesorul Nicolae RACOVEANU ne-a chemat în cabinetul său de decan pe mine și pe colegul meu Doru PASCU să pe propună să rămânem asistenți universitari stagiari în Catedra de Cibernetică Economică a însemnat ceva extraordinar. Fără să greșesc, spun că profesorul Nicolae RACOVEANU mi-a definit startul carierei mele, adică mi-a influențat decisiv viața.



(11 septembrie 2026)  

De ce nu scriu o carte de Istorie a Catedrei de Informatică Economică? (II)

Catedra de Informatică Economică are o istorie zbuciumată și despre anumite momente, dacă m-aș apuca să-i scriu istoria nici nu ar trebui să amintesc măcar un cuvânt. Cum să scriu în acea carte că în anul 1990 un nene avid de putere a dorit să rupă catedra și așa constituită cu greu,, mai ceva ca o naștere cu forcepsul?

În vremea studenției mele acel nene mi-a fost profesor și imaginea de viteaz așezată pe un piedestal se deteriorare în timp, iar acel moment în care am văzut cum își dorea puterea pe care n-a obținut-o a contribuit la accentuarea părerii că nenea este un om cu caracter foarte mic. Se supusese la vot și pe bilețele au figurat două nume, numele lui și numele lui Ion Gh. ROȘCA și la numărarea voturilor, nici măcar colaboratorii săi nu i-au acordat votul. Pierzând la un scor umilitor, nenea, cel fără caracter ca să fiu mai exact, s-a enervat teribil, a zis colegilor din colectivul lui că este momentul să părăsească sala și să-și facă el o catedră al cărei șef să se autointituleze. Chiar așa s-a întâmplat. El și sclavii lui, căci colegi nu aș putea să-i numesc, din moment ce s-au încolonat spre a sprijini o idee în care nu credeau, au coborât la etajul doi. Am stat și m-am gândit ce să fac. Am luat eu decizia să cobor la etajul doi, să mă umilesc și să-l invit pe nenea și pe sclavii lui să urce la etajul trei, pentru a redeveni o familie. Așa am făcut. Nenea aștepta pe cineva dintre absolvenții de Informatică Economică, pentru că el era Politehnist, să se umilească. Dacă i s-a îndeplinit visul, el și sclavii lui, au urcat la etajul trei și falsul conflict s-a încheiat cu pupatul Piața Independenței, cum ar fi zis Nenea IANCU.

Cum să scriu despre așa ceva, din moment ce o istorie serioasă presupune că trebuie specificat cine era nenea și cine erau sclavii? 

(05 octombrie 2025)

1.000 de oameni care m-au impresionat: Răzvan ZOTA

 Răzvan ZOTA este absolvent al Facultății de matematică de la Universitatea București, promoția 1992 și de asemenea, este absolvent și al Facultății de Finanțe și Bănci de la Academia de Studii Economice, promoția 1999.

În anul 2000, Răzvan ZOTA a susținut teza de doctorat de 224 pagini, intitulată Utilizarea optima a resurselor intr-o retea de calculatoare din sistemul bancar și coordonată de profesorul universitar Gheorghe DODESCU.

În intervalul 1999 - 2001, Răzvan ZOTA a fost asistent universitar.

În intervalul 2001 - 2003, Răzvan ZOTA a fost lector universitar.

În intervalul 2003 - 2006, Răzvan ZOTA a fost conferențiar universitar.

Din anul 2006, Răzvan ZOTA este profesor universitar, la vârsta de 39 de ani.

Răzvan ZOTA a publicat o serie de lucrări din care enumer aici  Rețele de calculatoare - 2014,  UNIX - 2004,  Elemente de arhitectura a sistemelor de calcul si operare - 2004,  Rețele de calculatoare în era Internet - 2002,  Sisteme de operare Unix și Windows împreună cu Adrian VASILESCU - 2015, Sisteme de calcul si operare împreună cu Floarea NĂSTASE - 2004, dar și multe alte articole în reviste de specialitate.

Răzvan ZOTA m-a impresionat prin sensibilitatea lui cu totul specială. Când am fost într-o excursie în stațiunea Moeciu, era împreună cu fetițele lui și am văzut un Răzvan ZOTA în rol de tată de fete, iubitor și cu totul diferit. Într-o seară, mi-a venit ideea să-l sun și să-i pun la telefon cântecul Fetele lui tata, cântat de Cornelia CATANGA. L-a emoționat profund acel cânte și vocea a început să-i tremure. Era atunci acel Răzvan ZOTA deosebit, care-și iubește copilele mai mult decât orice pe această lume și am rămas profund impresionat, că un bărbat puternic așa cum este el se transformă radical când e vorba de ceea ce el iubește cel mai mult în această lume: fetițele sale.

(10 martie 2023)

1.000 de oameni care m-au impresionat: Teodor MISDOLEA

Despre v am numai cuvinte de laudă de scris aici.
Teodor MISDOLEA era absolvent de Politehnică.
Teodor MISDOLEA era absolvent de conservator și promova compunerea de  muzică pe calculator.

Teodor MISDOLEA îndeplinea condițiile de promovare înainte de 1989 pentru poziția de conferențiar universitar, dar conducerea catedrei ezita sau evita sau nu vroia să-i scoată post la concurs, invocând cumva restricțiile cabinetului doi de la cc al pcr.

Când am promovat pe postul de lector universitar, onor conducerea catedrei, deși erau ore la disciplinele unde lucrasem ca asistent, a decis să-mi pună la dispoziție un post unde se predau disciplne la care eu nu lucrase, drept care chiar proba practică era una legată de o astfel de disciplină. Colegul meu Teodor MISDOLEA este cel care m-a ajutat foarte mult, oferindu-mi materiale în timp ce alți colegi care lucrau la acea disciplină ridicau din umeri. Cu Teodor MISDOLEA am discutat mult înainte de a mă prezenta la proba de concurs, când trebuia să apar în fața studenților și să țin un curs la altceva, deși eu avusesem la viața mea de asistent universitar seminarii de programarea calculatoarelor și de programe aplicative.

Eu aveam o relație bună cu colegul Teodor MISDOLEA pentru că discutam și despre muzică, mie îmi plăcea mult muzica de operă și anumite bucăți muzicale precum Bolero de RAVEL, Concierto de Aranjuez de Joaquin RODRIGO, dar și altele la fel de mișto.

Într-o toamnă, când am revenit după vacanță am aflat că colegul meu Teodor MISDOLEA a rămas în străinătate. Numai după 1990 am reușit să iau legătura cu el. Era același om special, pe care Occidentul îl transformase foarte mult, dar care în fibra lui, rămăsese același om deosebit.


(17 ianuarie 2023)

1.000 de oameni care m-au impresionat: Livia NISIPEANU

Colega mea de catedră  Livia NISIPEANU, era ca și mine asistent universitar, dar la disciplina de Sisteme de calcul și de operare. La bază era inginer electronist și știa multe chestiuni de calculatoare că venea din producție și în fabricile unde se făceau componente de calculatoare sau de echipamente periferice pentru calculatoare, nu răzbeai dacă nu erai foarte bun.

Livia NISIPEANU m-a impresionat pentru că era un cadru didactic foarte serios, care nu făcea rabat de la calitate. Am mers de câteva ori în baze de practică agricolă și avea un tact cu totul remarcabil de a crea acea atmosferă care nu presupune tensiuni între profesor și studenți, căci muncile agricole nu erau deloc simple, ușoare și comode.

Îmi aduc aminte că la un moment dat am avut nevoie de o intervenție la un medic de la spitalul 23 August de pe Șos. Pantelimon și am aflat că soțul lui Livia NISIPEANU avea posibilitatea să mă ajute, iar Livia a discutat cu el și ajutorul său a fost de maximă eficiență.

Eu îmi fac o părere despre om și după ceea ce face el și în cazul lui Livia NISIPEANU am analizat o carte pe acre a scris-o cu  Dan IONESCU  coleg de catedră și cu  Emil STOICA inginer din afara ASE, publicată în Editura Tehnică în anul 1978. Cartea era prefațată de academicianul Nicolae TEODORESCU. M-a impresionat cartea aceea prin acuratețea prezentărilor. Era cu totul altceva decât știam eu prezentarea de circuite, de funcții booleene și de optimizări pentru aceste funcții. Se vedea că autorii zăboviseră mult pentru a reuși o astfel de formă a cărții. Se vedea gândirea lui Livia NISIPEANU.

Vremurile erau foarte dure în anii aceia și văzând că nu are nicio șansă de promovare în învățământul superior, căci pentru a promova operau cu totul alte criterii decât cele valorice, așa cum operau și la înscrierea și admiterea la doctorat sau la susținerea tezei unde era nevoie de avizul comitetului municipal de partid, Livia NISIPEANU a hotărât să plece și am auzit că acolo unde s-a stabilit a făcut numai lucruri valoroase, pentru că ea era un om excepțional.


(17 ianuarie 2023)