La Campionatul mondial de gimnastică au fost prezente 24 de echipe. Când s-a tras linie, echipa de gimnastică a țării noastre a ocupat locul 22. Era foarte trist dacă ar fi ocupat locul 25 din 24 de echipe prezente. Noi avem plăcerea de a spune că ne aflăm în primii 100 sau în primii 500, iar acum spunem că suntem în primii 24, ceea ce camuflează că de fapt nu suntem nici pe locul întâi, nici pe locul al II-lea și nici pe locul al III-lea, locuri care înseamnă medalii.
Uităm că au fost vremuri când echipa românească de gimnastică se poziționa pe primul loc, că erau vremuri în care podiumurile competițiilor erau ocupate de gimnastele din țara noastră și că de multe ori se intona imnul nostru național.
Vremurile au apus și setea de scandal a făcut ca mari antrenori să fie târâți în mocirla mediatică și să se acrediteze ideea că se obține perfoemanță și altfel, fără:
- disciplină,
- talent,
- muncă,
- sacrificii,
- imaginație,
- dietă,
- liniște,
- echilibru,
- ambiție,
- management.
Realitatea este exact aceea pe care o vedem. Sus se ajunge foarte greu. Jos se ajunge într-o clipă, iar ridicarea de jos este dacă nu foarte grea, imposibilă, zic eu. Instalarea mediocrității acolo unde înalta performanță presupune inteligență și profesionalism, nu duce la nimic notabil. Noapte bună și somn ușor. Să recităm sonetul Veneția al lui Mihail EMINESCU, căutând să înțelegem ultimul vers.
(07 octombrie 2019)
No comments:
Post a Comment