#REZIST: sindromul KOSOVO

În anul 2016 structura demografică a Republicii KOSOVO era:
- musulmani 95,60%,
- creștini 3,69%
- alte religii  0,71%.

Prin 1999 se zicea de către unii că în KOSOVO, la începutul secolului al XX-lea, populația de religie creștină era majoritară. Cu timpul, pondere creștinilor s-a diminuat pentru că natalitatea a jucat un rol deosebit, populația de religie musulmană fiind mult mai activă. Literatura spune că în jurul anilor 1940 s-a procedat de o repopulare a regiunii KOSOVO cu câteva sute de mii de creștini, ceea ce arată că teoria populației majoritar creștine de dinainte de 1930 nu se prea susține. 

Am scris toate acestea pentru a arăta că lucrurile au dinamica lor, că tot ceea ce era trecut, rămâne trecut și nostalgia este singurul lucru care le rămâne celor ce au o imagine idilică față de un trecut care probabil ni a existat niciodată în forma prezentată în legende.

Am intitulat acest articol #REZIST: sindromul KOSOVO, pentru că și pe noi ne bântuie imaginile din trecutul mia apropiat sau mai îndepărtat, imagini din care am desprins elementele care erau neplăcute. Mulți trăiesc sindromul comunismului, în care regretă sărăcia de azi, regretă acum este șomaj și atunci nu era, deși ei au uitat că pentru a obține un kil de carne sau de brânză, stăteau cu orele la coadă și era riscul să plece cu mâna goală. Și acum există sindromul FSN căci în perioada de început a FSN au fost date tot felul de facilități, care aveau să ne ducă în sapă de lemn câțiva ani mai târziu, căci mineriadele au fost consecințe ale facilităților oferite minerilor, care în acest fel s-au văzut o categorie privilegiată, o forță.

Acum 20 de ani nimeni nu-și imagina că numărul persoanelor care trec pe la chirurgul plastician pentru efectuarea de corecții de la cele ceva mai simple, spre cele mai complicate, va fi așa de mare cum este în ziua de azi. Se manifestă și aici sindromul KOSOVO căci există destul de multe persoane care trăiesc în trecut și care nu văd cu ochi buni pe niciuna dintre persoanele care au trecut pe la chirurgul estetician și au realizat transformări vizibile, în bine cred ele, în rău, așa cum apreciază nostalgicii.

În momentul în care ponderea persoanelor care accesează serviciile medicale specifice chirurgiei estetice va depăși 70% sau 80% problema sindromului KOSOVO va avea accente zgomotoase, căci vor exista persoane de un radicalism excesiv care să impună efectuarea diferențelor între ceea ce este natural și, respectiv, ceea ce este rezultatul corecțiilor realizate de medicina estetică. La ponderi atât de mari, societatea nu are altceva de făcut decât să consemneze fenomenul și să respecte noile categorii de persoane care se redefinesc pe căi chirurgicale. Imaginea satului idilic românesc, cu țărani îmbrăcați în costume naționale imaculate care merg la cosit, cu femei și ele îmbrăcate în costume naționale frumoase pregătind aluatul pentru pâinea pe care o vor coace la țest, cu serile de iarnă în care șezătorile sunt esențiale, zic, imaginile satului idilic, le avem doar în mintea noastră. Acest sat nu a existat niciodată, căci țăranul era sărac și muncea din greu și nu avea el timp să umble cu costumul imaculat pe arșița verii sau la gura vetrii unde prepara de-ale gurii. Tot așa vor sta lucrurile și peste 30 sau 50 de ani când mersul la medicul estetician va fi o rutină oarecare, așa cum este mersul la frizer sau la coafor. Societatea se îndreaptă spre direcția unde procedurile de schimbare de sex vor fi mult simplificate și nimeni nu va mai avea mirări sau complexe legate de schimbările din societate, pentru că fiecare individ este stăpânul propriului corp, iar societatea are cu totul alte probleme decât să-și bage nasul unde nu-i fierbe oala. 



(30 iunie 2023)

#REZIST: noul vocabular

Limba vorbită este considerată de specialiști ca fiind un organism viu, care reflectă evoluția societății omenești. Nimeni din secolul al XIX-lea nu a folosit conceptul de radioactivitate și nimeni din secolul al XX-lea până în 4 octombrie 1957 nu a folosit conceptul de satelit artificial al pământului. Și în relațiile sociale au existat mari modificări. Dacă ne reamintim piesele lui Carlo GOLDONI, unele personaje folosesc frecvent cuvântul sluga. Revoluția franceză a venit cu cuvântul cetățene, iar comuniștii au folosit obsesiv cuvântul tovarășe. Eu care am trăit până la 42 de ani în comunism, știu ce a însemnat să folosesc cuvântul tovarășe sau mi se adreseze cineva cu cuvântul tovarășe, mai ales, dacă imediat apărea numele meu de familie, fără a mi se spune ce hram purtam, de parcă mă trăgeam de brăcinare cu orice ins care mi se adresa, uneori chiar nepoliticos.

Nu am o explicație prea clară de ce societatea de azi are reticențele ei atunci când apare ideea de a prelua cuvinte din limba engleză, așa cum este cuvântul smart, folosit pentru echipamente și chiar pentru oameni, în locul cuvântului inteligent, care este un cuvânt mult prea lung, așa cum se folosește cuvântul vibe în loc de atmosferă, care, tot așa este un cuvânt prea lung.

Lumea discută foarte mult în legătură cu conceptul de părinte 1 și de părinte 2, ca fiind un mod direct de a reflecta declinul familiei tradiționale. Se știe că societatea a acceptat punerea în corespondență a persoanei care a dat naștere unui prunc cu cuvântul mama, numai și numai pentru ușurința cu care pruncul rostește silaba ma prin mișcarea maxilarului și potrivirea buzelor, iar repetarea a dus la cuvântul ma-ma, adică mama. Tot aceleași rațiuni au stat și la baza alcătuirii cuvântului ta-ta, tata, tot ca modalitate facilă de a scoate sunete articulate de către un prunc și nu din rațiuni filosofice abrupte.

O abordare mai generală a vocabularului ca punere în corespondență a șirurilor finite de caractere cu obiecte, fenomene și acțiuni, nu ar trebui să sperie pe nimeni. Numai societatea în conservatorismul ei rămâne uneori anchilozată în scheme rigide, crezând că în acest fel reușește să păstreze tradiții și să conserve un trecut idilizat excesiv. Realitatea este aceea care ne ajunge din urmă și tot ceea ce este depășit din punct de vedere istoric trece în uitare, iar acum ca să dau un exemplu, dacă m-aș adresa cuiva cu apelativul tovarășe, s-ar uita chiorâș la mine și au trecut doar 33 de ani de la Revoluție.

Acum există Internet și cine dorește să se lămurească asupra tendinței legate de evoluția relațiilor dintre oameni, dacă dorește sincer să o facă are posibilitatea, literatura fiind extrem de bine reprezentată. Vocabularul oricărei limbi din secolului al XXI-lea va suferi modificări radicale pentru a reflecta toate situațiile care apar între relațiile dintre ființele umane, fie că sunt așa cum s-au născut, fie că au suferit schimbări de natură chirurgicală, pentru a deveni exact ceea ce și-au dorit să devină. Schimbările pe care medicina modernă le-a adus în ceea ce privește perpetuarea speciei umane, se reflectă și în vocabularul oricărei limbi și cursul natural al științei va fi urmat și de limba vorbită căci oamenii trebuie să comunice între ei și s-o facă într-un mod coerent și riguros, despre ceea ce se întâmplă cu ei sau în jurul lor, folosind cuvinte alese potrivit sau construite special în acest sens, ideea fiind de a comunica pur și simplu. Nu văd nimic excentric și nefiresc în dinamica unei limbi de a fii ceea ce trebuie să fie, adică un organism viu.




(29 iunie 2023)