Plăcerea de a lucra cu micuții

Am avut ocazia să văd traineri care lucrează cu puști sub 5 anișori și am toată aprecierea față de ei  pentru că știu:

- numele fiecărui pici;

- cum să-i atragă pe pici;

- să dea dovadă de înțelegere;

- vorbească pe limba lor;

- să lucreze cu fiecare diferențiat;

- să personalezeze fiecare antrenament;

- să apeleze la trucuri pentru a se face înțeleși;

- să construiască antrenamente simple și atractive;

- să nu se enerveze niciodată;

- să lucreze cu fiecare câte puțin pentru a nu da senzașia unui pici că este neglijat;

- să laude pe fiecare pici pentru progrese, oricât de mici ar fi.

Ei nu vorbesc la telefoon în timpul antrenamentului. Sunt foarte atenți. Știu cum să se facă apreciați de pici și am văzut nerăbdarea de a fi alături de acești traineri. Ei știu cum să-i răsplătească pe pici:

- le afce baloane de săpun;

- le aplică ștampile pe mâini;

- le dă medalii;

- le dă diplome;

- îi evidențiază schimbându-le poziția;

- îi laudă rând pe rând în fața celorlalți;

- îi ambiționează.

Am urmărit traineri care au lucrat cu copii de un an și făceau gimnastică și înot. 

Am văzut trainer care fac balet cu fetițe de 2-3 anișori.

Am văzut traineri care fac tenis cu puști de 4-5 ani.

Este mare lucru pentru un om să pătrundă psihologia celor foarte mici în așa fel încât să-i facă să le placă un sport sau ceva artistic.

Respect pentru acești traineri minunați!

(13 decembrie 2016)

Interviuri cu culturiști și traineri

Am scris articole pe acest blog despre culturiști, reușind să-i contactez pe unii dintre cei importanți și care și-au arătat disponibilitatea de a oferi date suficient de complete despre activitatea lor. M-am gândit sa realizez și interviuri cu culturiști dar și cu traineri, pentru a obține o imagine cât mai apropiată de realitate asupra ceea ce a fost, este și va fi culturismul, așa cul îl percep cei din această lume.

Există următoarele tipuri de interviuri:

• interviul la cald după un eveniment, când sportivul a câștigat și este un prilej de bucurie sau din contră, atunci când sportivul are ocazia să-și spună nemulțumirea și să arate că nu a obținut rezultatul din vina altora:
• interviul legat de un moment din viața sportivului, prilej cu care acesta face un inventar asupra realizărilor sale;
• interviul care privește un fapt neplăcut, ceea ce face să fie evidențiate anumite laturi din activitatea sportivului, ceea ce este foarte căutat în toate tipurile de presă, pentru că orice este mai deocheat, aduce rating și publicitatea se obține prin rating foarte mare;
• ănterviul standard care are la bază un set de întrebări cu text scurt, care generază răspunsuri detaliate, lăsându-l pe interlocutor să-și spună punctele de vedere să arate care este rezultatul propriei analize.

Eu inclin spre acest ultim tip de interviu, mai ales că lăsând libertate sportivului sau trainerului este creată posibilitatea ca acesta să vină cu elemente pe care cel ce ia interviul nu are cum să le cunoscă. interviul capătă viață și substanță. Este eliminată stereotipia si multe dintre aspectele previzibile în alte abordări, devin aici noutăți interesante, care îl caracterizează pe spotiv. Eugenia Vodă are o emisiune Profesioniștii care mi-a plăcut cândva, dar acum nu mai îmi place pentru că:

• este monotonă; pune întrebări cu substrat;
• vrea numai un anumit răspuns;
• întrerupe să-l ducă pe interlocutor unde vrea ea;
• nu are emisiuni pline de spontaneitate;
• este  prediuctibilă.

Eu nu vreau așa ceva. M-am gândit la un șablon, ca set de N  întrebări care prin extragere de K, vor duce la atâtea structuri de interviuri câte combinări de N luate câte K rezultă. Voi trece la muncă în curând. Acum mă gândesc cine va fi primul meu intervievat. Îl știu dar să văd și dacă el va accepta.

(14 septembrie 2016)