Ce înseamnă superior la români?

În mod normal, ar trebui ca superior, să însemne și la noi ceea ce înseamnă și la german și la italian și la englez și la american, dar și la chinez sau la japonez. Ar trebui spun, căci în realitate pierdem uneori reperele și spunem superior și în cazurile în care realitatea ne contrazice de la distanță.

Pentru a ne împopoțona mai mult decât trebuie, spunem că școala din ziua de azi, are rezultate superioare, comparativ cu școala din vremurile comuniste. Nu mă apuc eu acum să dezbat subiectul, dar faptul că populația a scăzut dramatic și numărul de doctori în științe de după anul 2000 a crescut mai mult decât exponențial, nu dovedește superioritatea școlii, din moment ce nenumărate teze de doctorat au fost dovedite ca plagiat nu 4%, ci 100%, iar autorii plagiatelor sunt nume cu rezonanță din lumea politică. Noi avem proverbul că prostul dacă nu e și fudul, nu e prost destul. Adică prostul fără doctorat este ca oaia fără lână, ca măgarul fără urechi și ca pisica fără mienunat.

Pentru a avea noțiunea de superior și a o aplica în mod corect, trebuie să avem repere, adică, să considerăm că 5 este mai mare ca 3, să spunem că negru nu este alb și să spunem că zahărul nu este sărat, iar porcul nu este vacă. Dacă nu avem aceste repere, ar fi decent să ne lăsăm păgubași și să nu folosim cuvântul superior, pentru că ne facem de râs și nu este deloc bine, dacă ținem la prestigiul nostru.

Eu voi spune despre mine că am obținut rezultate superioare la învățătură în anul curent față de anul precedent, dacă:

- am învățat mult mai mult ca anul trecut,

- profesorii m-au apreciat cu note mai mari,

- eu mă consider că am evoluat,

- cei din jurul meu constată schimbarea în bine.

Dacă avem abordări superficiale, folosind păreri, zvonuri, bârfe despre un anumit produs sau eveniment, fără a cunoaște nemijlocit lucrurile ce caracterizează produsul sau evenimentul și dacă vorbim despre superioritatea lui, prin comparație cu alte produse sau evenimente, vom folosi neadecvat cuvântul superios și nu suntem deloc departe de a greși, de a ne lăsa păcăliți de aparențe.


(06 iunie 2023)

Cum ne dăm seama că avem în față un bărbat fără onoare

Deși cuvântul onoare lipsește din constituția noastră, încă ar trebui să pune preț pe această calitate a oamenilor. Totuși, este bine să ne dăm seama care dintre oamenii cu care relaționăm sunt lipsiți de onoare, pentru a ne feri de ei, căci lipsa onoarei la cei cu care relaționăm, este ceea ce duce în toate cazurile la situații neplăcute pentru noi, dar foarte avantajoase pentru ei.

Oamenii fără onoare se laudă.

Oamenii fără onoare promit orice.

Oamenii fără onoare se contrazic.

Oamenii fără onoare nu te privesc în ochi.

Oamenii fără onoare împreunează degetele de la mâini.

Oamenii fără onoare repetă mecanic ceea ce ai spus acum două minute.

Oamenii fără onoare vor să impresioneze.

Oamenii fără onoare mint fără să clipească.

Oamenii fără onoare angajează cheltuieli fără să aibă bani și rămâi să plătești tu.

Oamenii fără onoare nu au meserie, ci zic că se pricep la orice.

Oamenii fără onoare vorbesc urât despre cei care nu sunt de față.

Oamenii fără onoare îi laudă fără rezerve pe cei prezenți.

Oamenii fără onoare au gânduri ascunse.

Dacă avem suficientă putere de concentrare ne dăm seama rapid de lipsa onoarei la cel cu care purtăm o discuție. Trebuie să rămânem rezervați, să nu intrăm în jocul lui și vom vedea cum se va strădui să ne fie pe plac din ce în ce mai mult, ajungând să facă lucruri nefirești pentru un om cu capul pe umeri. În clipa în care ne dăm seama că omul din fața noastră este lipsit de onoare, toate discuțiile noastre trebuie să fie protocolare, distante și extrem de generale, astfel încât să-și dea seama că nu suntem nici pe departe una dintre victimele sale, ceea ce-l va face să se retragă în speranța că va găsi pe altcineva care să fie victimă.

(24 decembrie 2021)